Jun 19 2013

Mandria de a fi barbat!

Category: PerceptiiAndy @ 09:00

E lucru stiut si acceptat de catre majoritatea oamenilor cu graunte in tigva ca masculul a fost dintotdeauna un om mandru! Un barbat mereu a stiut, stie si va stii sa faca orice, fara pic de ajutor! De aceea noi stim mereu mai bine drumul decat o harta sau un GPS, de aceea noi stim mereu sa facem mancare si nu avem nevoie de ajutorul unei carti de retete (care oricum foloseste prea mult din ingredientul X), de aceea noi stim sa schimbam o roata la masina in timp record de o ora, de aceea noi stim sa ne carpim hainele si sa coasem intr-o linie perfect curba, de aceea noi stim sa schimbam un scutec perfect pe capul unui bebelus, si de fiecare data cand se intampla “ceva” … noi mereu spunem ca “Exact asa am vrut sa iasa!!”, urmat de un sentiment puternic de mandrie ….. mandria lucrului facut cu copitele tale.

Asta e motivul pentru care pot sa tricotez si sa crosetez, pentru care pot sa fac mancare, pentru care mi-am pus gresie, faianta si parchet singur in toata casa, pentru care am invatat sa calc chiar si materialele cele mai dificile, pentru care stiu sa vopsesc, pentru care stiu sa fac orice! Daaaar azi…. azi am dus lucrurile la un nou nivel de barbatie! Azi mi-am calcat pentru prima oara un sacou sport fara sa stric absolut nimic (si daca credeti ca e lucru usor … va rog incercati dragii mei co-existenti ai sferei masculine)! Wrinkle-free … de azi sunt zeu la un cu totul alt nivel!!! Groh!

Tags: , , ,


Jun 14 2013

Despre personalitati si oameni

Category: PerceptiiAndy @ 11:36

Astazi as vrea sa va vorbesc putin despre personalitatile umane dupa MBTI (Myers-Briggs Type Indicator). Sunt cuprinse in total 16 tipologii de personalitate, extrapolate din teoriile propuse de Carl Jung. Acesta a spus ca exista patru functii psihologice importante prin care simtim lumea din jurul nostru: senzatie, intuitie, sensibilitate si gandire; dintre aceste patru functii doar una este dominanta majoritatea timpului. (wikipedia)

De ce vreau sa vorbim azi despre asta? Pentru ca pe mine ca individ m-a ajutat foarte mult sa inteleg lucruri si sa-mi gasesc locul in lume odata ce am inteles tipologia mea. Chestia asta nu e valabila pentru toate tipologiile, multe dintre ele sunt total neinteresate de MBTI, dar pentru cei ca mine … poate fi ceva de real ajutor.

Un lucru vreau sa fie clar de la inceput: MBTI n-are nici o treaba cu astrologia, sau alte chestii considerate un pic mai … “abstracte”. Este ceva bazat pe stiinta.

Inainte sa merg mai departe, daca sunteti curiosi de tipologia voastra, va recomand urmatorul test. Incercati sa raspundeti la intrebari cat de deschis puteti, asa cum sunteti in realitate, nu asa cum v-ar placea sa fiti. Randurile de fata le scriu pentru ca mi-ar placea foarte tare cateodata sa intru in contact cu un alt INFJ (singurii pe care ii stiu sunt straini), asa ca daca posedati respectiva tipologie … daca sunteti INFJ contactati-ma :)

De ce m-a ajutat pe mine chestia asta? Pentru ca, la fel ca orice alt INFJ, am avut toata viata mea, inca de cand eram mic, sentimentul ca “nu apartin”; desi am fost mereu inconjurat de prieteni si oameni, mereu am fost ca un “proscris” in societate, gandind lucruri pe care nu le vedeam la altii, simtind lucruri pe care nu le vedeam la altii, si in anumite momente am ajuns chiar sa ma consider un pic “defect”. In momentul in care am aflat ca sunt INFJ, cat de rara este aceasta tipologie, care sunt trasaturile, ce inseamna asta, etc am inteles totul. Am gasit raspunsuri la toate intrebarile pe care le-am avut dintotdeauna. Chiar daca in urma testului constatati ca nu sunteti INFJ, asta nu inseamna ca citind lucruri despre personalitatea voastra n-o sa va ajute sa va intelegeti mai bine si pe voi, si lumea din jurul vostru asa ca … go ahead! Mai jos o sa va las procentajele populatiei pentru tipologii, cat si un link cu descrierea pentru fiecare in parte. Click on it, read it and try to find out more about yourself! S-ar putea ca pe termen lung sa va imbunatateasca viata si s-o imbogateasca considerabil. Knowledge really is power.

Protectorii

ESTJ: barbati 16% – femei 10%
ESFJ: barbati 7% – femei 17%
ISTJ barbati 10.5% – femei 6.5%
ISFJ barbati 4% – femei 10%

Creatorii

ESTP: barbati 12.5% – femei 7.5%
ESFP: barbati 8% – femei 14%
ISTP: barbati 8.5% – femei 3.5%
ISFP: barbati 5% – femei 7%

Intelectualii

ENTJ: barbati 5.5% – femei 2.5%
ENTP: barbati 6% – femei 3%
INTJ: barbati 2.5% – femei 0.5%
INTP: barbati 4% – femei 1%

Vizionarii

ENFJ: barbati 2.5% – femei 5.5%
ENFP: barbati 6% – femei 8%
INFJ: barbati 0.5% – femei 1.5%
INFP: barbati 1.5% – femei 2.5%

De ce vreau sa interactionez si eu cu alti INFJ? Well … pentru intelegere in primul rand, si pentru … cele de mai jos.

Noi (INFJ) suntem o tipologie profunda si complexa, vazuta rar si inteleasa foarte putin; suntem o tipologie foarte intuitiva, si asa cum spune in descrierea noastra, stim lucruri intuitiv, fara a sti “de ce” si “de unde” si fara sa avem prea multe informatii despre subiectul in cauza; de cele mai multe ori avem dreptate (putem numara pe degetele de la o mana de cate ori ne-am inselat) si stim asta – lucru care evident ne poate face nesuferiti in fata multor oameni. Cautam mereu ceva profund in relatii, idei si evenimente, mereu concentrati pe a ne intelege mai bine atat pe noi insine cat si pe ceilalti. Folosindu-ne intuitia, ne dezvoltam o viziune foarte clara asupra lucrurilor, pe care o punem in practica, mereu incercand sa imbunatatim viata altora.

Desi parem indivizi foarte deschisi si sociabili (pentru ca avem personalitati multiple din cauza vietii interne complexe), suntem introvertiti in adevaratul sens al cuvantului, foarte privati, care nu ne expunem niciodata mai mult decat e nevoie. Desi foarte independenti, suntem puternic interesati de bunastarea altora. Sensibili si complecsi, suntem adeptii intelegerii problemelor complicate si motivati sa rezolvam diferentele intr-o maniera cooperanta si creativa.

Tindem sa fim foarte sensibili si usor de ranit, desi asta nu o aratam niciodata (decat celor mai apropiati), si preferam sa ne retragem in liniste pentru a stabili niste limite decat sa ne exprimam sentimentele ranite – comportament care deobicei ii supara pe ceilalti si ii lasa confuzi. Suntem lideri tacuti cu o personalitate profunda, misteriosi, foarte complecsi, uneori chiar si pentru noi insine. Abstracti in comunicare, traim intr-o lume a intelesurilor si posibilitatilor ascunse.

Din cauza naturii noastre si a modului in care privim lucrurile, de multe ori ne facem ori neintelesi ori parem pur si simplu paradoxali in gandire, vorbire si comportament. Pentru noi in schimb nu e nimic paradoxal, pe masura ce ne intelegem si intelegem lucrurile din jurul nostru, cautam echilibrul, pana in punctul in care lucruri care teoretic nu pot coexista impreuna, le aducem unul langa altul tocmai pentru a ne putea balansa.

Abilitatea noastra de a intelege sentimentele si gandurile celorlalti este nativa, pe de alta parte nu lasam mereu sa se vada lucrul acesta, si uneori facem pe prostii. Suntem artistici si creativi si ne exprimam deobicei mult mai bine in scris decat verbal (asa ca daca vreti vreodata sa stiti ce se mai intampla cu un INFJ, rugati-l/o sa … scrie).

Din cand in cand preferam sa ne izolam pentru ca pur si simplu toate gandurile noastre constante, si implicarea tacita in tot ce se intampla in jur ne lasa fara energie. Cand facem asta (in special intr-o relatie) nu inseamna ca avem ceva cu voi, ci pur si simplu avem nevoie sa ne incarcam bateriile. Si pentru ca suntem vazuti deobicei ca extrovertiti, retragandu-ne din toate activitatile brusc, ii lasa deobicei pe oameni atat surprinsi cat si ingrijorati.

Excelam in a recunoaste potentialul pentru crestere in altii, atat individual cat si in compania noastra, si avem deobicei un plan pentru ca fiecare sa-si atinga acel potential. In acelasi timp avem valori personale foarte puternice si stim cum sa sa dam tot ce-i mai bun din noi. Suntem entuziasmati de viitor si posibilitati si suntem fericiti cand ne folosim talentul organizatoric si imaginatia creand planuri pentru a atinge viziunea generala.

Prieteni loiali (asta daca ne apropiem suficient de cineva), punem mare accent pe relatii autentice, de cele mai multe ori simtind minciuna si duplicitatea sau gandurile/sentimentele ascunse ale altora. Ii apreciem pe ceilalti, oferim feedback pozitiv cand e nevoie si ne asiguram mereu ca nevoile fiecaruia au fost luate in calcul. Desi suntem de multe ori mai concentrati pe nevoile altora, si desi poate parea ca le neglijam pe ale noastre, nu ezitam sa vorbim daca simtim ca valorile noastre personale sunt ignorate.

De ce ar trebui sa aveti un INFJ in viata voastra? (si daca aveti deja, tineti-l acolo!!!)

Pentru ca suntem dedicati unui viitor mai bun si facem mereu demersuri pentru a face viata fiecaruia mai buna putin cate putin. Pentru ca suntem orientati catre oameni si posibilitati, vedem acea lume “mai buna” undeva departe, si tot ce facem este pentru a o transforma in realitate.

INFJ ‘celebri’: Goethe, Maica Teresa, Martin Luther King, Nelson Mandela, Gandhi, Carl Jung, Dostoevsky.

Tags: , , , , , ,


Jun 12 2013

D-ale bacaniei

Category: PerceptiiAndy @ 11:06

Imi place la nebunie cand oameni pe care nu-i cunosc intra in vorba cu mine … mai ales cand o fac de parca ne-am cunoaste de-o viata. Avem o bucata de porcusor minunat care poposeste cu patrorotilul personal la un mirific magazin de cartier. Inauntru prestam una bucata vanzatoare, una bucata client, una bucata eu si una bucata clienta pe la 25-26 de ani venita in spatele meu care incepe …

- Cred ca ar trebui sa iau si niste rosii nu?
*grohaitorul in cauza, in lumea lui, nu baga nimic de seama*
- Da … si niste rosii si castraveti, sa fac o salata, ce zici?
- Vorbiti cu mine? *intreba eu nedumerit intorcandu-se catre ea cu o fata nu tocmai inteligenta*
- Da!
- Pai … uhm … si ma intrebati pe mine daca sa luati castraveti si rosii sa faceti o salata?
- Pai da … ca nu stiu … mi-a venit asa o pofta acum
- Si … va vin des pofte? *nu m-am putut abtine*
- Eh ..
- Eu zic asa, daca tot e de salata cu rosii si castraveti, merge si niste telemea, poate si un ardei gras si daca va simtiti aventuroasa puteti sa incercati si cu niste nuci ca bonus.
- Hmm … da, suna bine … ma duc in piata. Salut!

Si mi-a intors spatele si-a iesit din magazin. Traim intr-o lume minunata cateodata, iar eu ca deobicei sunt umilul servitor al sfaturilor gratuite! Sa aveti o zi minunata dragilor!

Tags: , , ,


Jun 11 2013

Rufe, fluturi si becuri de frana

Category: PerceptiiAndy @ 15:40

Si pentru ca tot am timp azi aparent, mai prestez un post scurt si ne revedem peste 1-2 luni: Inca de cand am deschis minunati-mi ochisori am constatat ca astazi va fi o zi extraordinara, lucru care s-a concretizat in urmatoarea ora bandu-mi cafeaua de dimineata in timp ce calcam rufe, spalam vase si stergeam praful in camara, ca deh … asa-i sade bine masculului din ziua de azi nu?

Dupa ce-am constatat plin de entuziasm ca niste bucati de fluturi s-au sexualizat si inmultit la mine in camara, si dupa ce m-am chinuit juma’ de ora sa le arat calea catre lumina (recte sa-i falfai cu prosopul inspre geamul deschis) m-am gandit ca ar fi o idee buna sa trec pe la o benzinarie si sa nu mai ignor becul ala nenorocit aprins pe care scrie “E”. Opresc in benzinarie, si dau peste un super Gigel saritor:

- Sefu’ va…
- E ok, ma descurc, bag eu benzina
- Nu sefu’, nu vrei un stop de frana?
- Ce sa vreau?
- Stopu’ de frana pe dreapta spate … nu functioneaza
- Cum nu functioneaza?
- Nu merge sefu’, uite apasa frana si uita-te
- … pai … daca apas frana, cam cum as putea sa ma uit in acelasi timp in spatele masinii?
- A .. da .. pai o apas eu!
- Bun, schimba-l … cat dureaza? Cat costa?
- 5 lei, 2 minute

Bun .. si ma duc sa platesc benzina si becu’. La casa, tanti de acolo scoate capul pe geam auzindu-mi doleanta beculiara si urla suav:

- Neluleeeeeeeeeeeeeeeee, ce beeeeeeeeeeeeec vreiiii maaaaaaaaa?
- CEEEE?
- Neeeeeeeluuuuuuuuuuuuuuu … ce beeeeeeec itiii trebuieeeeee laaaa masinaaaa aiaaaaa?
- Lasa-ma femeie in pace ca nu-mi trebuie nici un bec
- Mda … il caca el pe loc *mormai ea suav ca pentru ea*

Ma duc la masina sa vad ce face Nelu … care Nelu desuruba de zor si incerca sa-si dea seama cum ajunge la becuri. Bun … ma apuc sa-mi spal geamurile zic, asa ca prestez 3 minute de sters geamuri, faruri, si tot ce-am mai gasit de sticla pe masina, dupa care intreb suav “Doua minute?”. “Pai stai sefu’ ca nu mi se inchide surubu’”…. si mai astept. Peste inca doua minute il vad ca desurubeaza iar tot …

- Ce faci?
- Pai mi-a cazut ceva inauntru.

Peste inca 5 minute plecam.

Tags: , , ,


Jun 11 2013

[P.V.] Despre oameni si viata.

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 15:08

Scriind postul de dimineata mi s-a facut un pic dor de unul din locurile in care scriam anonim: “Pasiunea Vietii”. Asa ca o sa reiau ideea de acolo, si primul citat de azi spune asa: “Sa traiesti este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, asta e tot” (Oscar Wilde). Si din pacate asa stau lucrurile: ne trezim dimineata, bem o cana de cafea, mergem la munca, ne intoarcem acasa, zacem toata seara sau (in cazurile fericite) iesim o ora in oras, dupa care ne culcam. Responsabilitatile aruncate inspre noi de catre viata ne-au luat treptat umanitatea si pasiunea pentru viata (un pic ironic daca stai sa te gandesti, cum lucrul cel mai pretios noua, ne ucide sufletul incet-incet).

Am spus-o de multe ori, am uitat sa ne bucuram de lucrurile din jurul nostru si in special de oamenii din jurul nostru. Pe cei mai apropiati dintre ei ii luam drept buni si siguri si atat si evident ajungem sa-i pierdem. Nu prea mai suntem in stare sa cladim prietenii adevarate si relatii adevarate pentru ca am uitat de mult (sau poate nu am stiut niciodata) ca prieteniile adevarate si relatiile adevarate au nevoie de munca aproape continua pentru a le cladi; bine, nici nu mai avem rabdare ce-i drept. Nu ne mai dam osteneala sa ii ascultam pe cei de langa noi, nu ne mai chinuim sa vedem ce se ascunde in spatele expresiilor, nu mai avem curiozitatea de a cerceta in spatele cuvintelor, luam lucrurile ca atare, sau din inertie completam de la noi bucatile care lipsesc bazandu-ne pe experientele noastre anterioare. Am uitat ca suntem diferiti, am uitat sa ne acceptam, am uitat ca ne adaptam constant si suntem intr-o continua schimbare (in cazurile fericite iarasi), am uitat ca suntem oameni si facem si gandim lucrurile fiecare in felul sau. Am uitat sa lasam de la noi si sa ne completam, prinsi in mrejele egocentrismului. Si cel mai trist mi se pare ca am uitat cum sa vorbim in liniste unul cu celalalt fara sa spunem absolut nimic.

Oamenii vin si pleaca mereu din viata noastra si e datoria noastra sa-i lasam sa faca asta. Cineva spunea sa-i cauti pe cei asemeni tie si sa te tii de ei. Eu merg mai departe si spun sa-i cauti pe cei asemeni tie pe termen lung (ma refer la idealuri, planuri si dorinte de termen lung), pe aceia trebuie sa-i tii aproape, pentru ca lucrurile scurte sunt trecatoare. Asa au fost dintotdeauna si asa vor fi mereu. Daca ajungi peste zece ani cu macar un prieten de acum, fii fericit! Inseamna ca ati invatat sa va apreciati reciproc, sa va respectati, sa va acceptati si ati pus amandoi mana de la mana pentru a cladi acea prietenie, si asta e valabila si intr-o relatie, cu mentiunea ca acolo evident e nevoie de si mai multa munca pentru a obtine un “ceva” care sa te tina o viata (si pana la urma, viata nu e chiar atat de lunga, asa ca nu e un sacrificiu chiar atat de mare).

“Traiesti o singura data, dar daca o faci cum trebuie, o data este de ajuns” (Mae West). Viata n-ar trebui sa se rezume la ce avem noi acum. Cu riscul de a o da intr-o serie de clisee …. cand a fost ultima oara cand te-ai intins in iarba? Cand ai stat ultima oara sa asculti viata din jurul tau? Cand ai simtit ultima oara mangaierea soarelui? Bine bine … poate prea poetic spus, dar ma refer la momentele in care ai uitat de tot, n-ai mai avut nici o grija, n-a mai existat nimic, ci doar te-ai bucurat de simturile tale. E un lucru atat de banal incat am ajuns sa-l desconsideram aproape total. Si cu toate astea, simturile astea sunt cele ce ne lumineaza viata, iar momentele in care putem sa ne bucuram de ele in stare pura, fara influentele negative ale vietii cotidiene sunt cele in care incercam sa traim cu adevarat.

Am uitat sa simtim lucrurile bune si sentimentele pozitive (ma refer la simtit cu adevarat, nu doar zambete schitate prea usor) si sa le ducem la extrem pana ne explodeaza pieptul, in schimb pe cele negative le lasam bine-mersi sa ne acapareze, le amplificam si le lasam sa ne macine. Cum vine asta? Unde e logica?

Am uitat ca ne-am dorit toata viata libertate si independenta si acum ne complacem intr-o rutina seaca. Am uitat de libertatea de a alege doar noi, am uitat de libertatea de a fi asa cum suntem cu adevarat, am uitat de libertatea de a fi oameni, de libertatea de a gandi si de a simti, preocupandu-ne mereu de ce spun cei din jur despre noi si cautand in permanenta acceptarea sociala. Si ajungem automat sa-i lasam pe altii sa traiasca viata noastra in locul nostru facand alegeri care sa ne aduca accea acceptare, si uitand in schimb … de noi. Sunt lucruri pe care le putem schimba oricand, dar chiar vrem asta? Toata lumea zice ca primul pas e cel mai greu, asa e … dar de ce nu-l facem? Va promit ca nu e chiar atat de greu, si lucrurile devin din ce in ce mai usoare in timp si … merita.

Maica Teresa spunea asa: “Viata este o oportunitate, profita de ea.
Viata este frumusete, admir-o.
Viata este un vis, realizeaza-l.
Viata e o provocare, implineste-o.
Viata este o obligatie, achita-te de ea.
Viata este un joc, joaca-l.
Viata e o promisiune, indeplineste-o.
Viata este tristete, treci peste ea.
Viata este un cantec, cant-o.
Viata e o lupta, accept-o.
Viata e o tragedie, confrunt-o.
Viata e o aventura, provoac-o.
Viata este noroc, fa-ti-l.
Viata este prea pretioasa, n-o distruge.

Viata este viata, lupta pentru ea.”

Tags: , ,


Jun 11 2013

[P.V.] Ganduri si scuze si multumiri

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 11:15

Voi dragi cititori mai vechi stiti ca din cand in cand ma opresc, ma uit la viata mea si incep sa analizez. Ei bine, astazi e unul din momentele acelea. Astazi imi doresc sa va multumesc … voua ce ma cititi, voua ce imi sunteti elevi, voua ce imi sunteti prieteni, voua ce imi sunteti parinti, voua ce m-ati cunoscut in trecut, in prezent sau ma veti cunoaste in viitor si nu in ultimul rand tie cea care esti langa mine! Imi doresc atat sa va multumesc cat si sa-mi cer scuze. Postul e adresat comunitatii de dansatori din Romania, pentru cei din afara … s-ar putea sa nu insemne prea mult.

“Fiecare vis maret incepe cu un visator. Tine minte intotdeauna ca ai in tine puterea, rabdarea si pasiunea pentru a atinge stelele si a schimba lumea” a spus la un moment dat Harriet Tubman. Anul acesta am avut privilegiul de a interactiona cu un numar masiv de oameni, de a incerca sa le predau, de a incerca sa transmit pasiunea pe care o am si de a incerca sa schimb cate o perceptie. Am fost invitat la peste 20 de evenimente in calitate de instructor de dans (Kizomba) atat in tara cat si in afara si am avut ocazia sa cunosc o gramada de oameni minunati. Pentru ca simt acut nevoia de o pauza pentru a-mi incarca bateriile, mi-am permis sa stau sa analizez ce-am facut, ce puteam sa fac mai bine, si ce pot face mai bine in continuare. Asa ca … sa prestam franturi de ganduri zic.

Ma amuz un pic cand ma intreaba lumea (ori parintii ori prietenii) cand ma mai odihnesc, avand in vedere ca in timpul saptamanii sunt la job, seara am cursuri, iar in weekend sunt plecat la evenimente. Ma amuz pentru ca multi n-au inteles niciodata cat de mare e chestia asta numita pasiune, cat de mult te poti hrani din ea, si cat de mult inseamna sa vina cineva la tine si sa-ti spuna “Salut, nu ma cunosti, eu sunt Gigel, vroiam sa-ti multumesc pentru workshop, si sa-ti spun ca acum X luni, tu ai fost cel care m-a invatat primii pasi si m-a facut sa privesc altfel dansul”. Asta e singurul motiv pentru care aleg sa fac asta si pentru care continui sa fac lucrul asta oricat de obositor ar fi. Acel minut scurt de interactiune umana face ca totul sa fie bine, si face ca totul sa merite cu varf si indesat.

Mi s-a spus si anul asta de nenumarate ori ca ori sunt ori par arogant, ca nu interactionez suficient cu lumea, ca la party-urile noastre nu invit lumea la dans, ca am ajuns cu nasul pe sus doar pentru ca sunt instructor si multe altele. Foarte putini au fost aceia care m-au intrebat daca sunt ok si daca e totul bine, si va multumesc ca ati facut asta inainte sa trageti concluzii. Cel mai des, oboseala mea psihica e asemuita cu aroganta si din pacate n-am ce sa fac, faptul ca imi permit sa fiu un individ retras iarasi e asemuit cu aroganta, imi pare rau pentru cei ce credeti asta din cand in cand dar uneori chiar si mie mi-e greu sa rad tot timpul.

Sa stiti ca apreciez enorm privirile voastre, intrebarile voastre si imbratisarile voastre oricat de uracios as parea. Inca mai cred ca lumea poate fi un loc mai bun, iar Kizomba este in momentul asta fix acel “ceva” care imi demonstreaza cu varf si indesat asta. Acel lucru de care vorbeam acum doi ani de zile, anume doua corpuri care devin unul singur si lasa muzica sa ghideze pasii a devenit in timp parte din mine; acele 4-5 minute ale unui dans, reprezinta momentul “ala” in care uiti de tot si toate, in care nu mai ai probleme, in care nu mai esti obosit, in care nimic nu mai conteaza … decat dansul, pasiunea si bucuria de a trai. Doar ca mica paranteza, pasiunea nu este dansul, pasiunea mea a ramas tot viata … totul pentru o clipa, o clipa pentru o viata remember?

Se spune ca noi suntem suma oamenilor cu care am interactionat si a experientelor pe care le-am avut. Pentru lucrul acesta va multumesc sincer pentru ca ma simt in fiecare zi un om mult mai bogat. Norocul, natura, constrangerea, obisnuinta, ratiunea, pasiunea si dorinta sunt cele sapte cauze ale actiunii umane potrivit lui Aristotel, va multumesc voua pentru ca mi le alimentati! Am avut norocul sa predau, si norocul sa ma vreti in continuare; e in natura mea sa incerc sa fac lucrurile mai bune; sunt constrans de angajamentul pe care mi l-am luat fata de viata pentru a face fiecare clipa sa conteze si m-am obisnuit sa fac lucrul asta in fiecare zi; ratiunea imi spune ca acum este momentul pentru a face tot ceea ce putem face, iar pasiunea si dorinta sunt cele doua lucruri care ma hranesc si ma imping mai departe. Va multumesc umil.

Descoperiti pasiunea voastra, hraniti-o in fiecare zi si lasati-o sa va consume fiinta. ACUM este momentul pentru asta, dupa ce vom fi murit, va fi prea tarziu.

Tags: , , , , ,


Apr 08 2013

Sa fie lumina

Category: PerceptiiAndy @ 14:30

Din cauza activitatilor legate de dans in care este implicat micutul porc, exista una bucata de stare de fapt pe care o apreciez maxim: hotelurile/vilele/pensiunile! Aproape in fiecare weekend, grohaitorul minunat mai sus mentionat poposeste intr-un pat strain cu ocazia a diferite evenimente. Poate am eu un fetis deosebit, dar chiar imi place sa ma plimb si sa dorm in alte locuri decat in patul meu (desi am o super mega hyper uber saltea!). Bun, nimic prea aiurea pana aici, doar ca sambata ce tocmai a expirat m-am cazat intr-un super Hotel posesor al unei super idei (bine, inainte sa mergem mai departe, hotelul chiar e foarte ok, Dambovita ii spune, e in Targoviste si imi place mai mult decat Valahia din acelasi oras, de exemplu).

Singura hiba e ca lumina e pe temporizator si senzor de miscare. Bine, ceea ce nu e neaparat un lucru rau decat daca din camera lipseste in totalitate intrerupatorul de lumina. Pam pam.

Si dupa ce prestez niste bucati de workshop, ma duc frumos in camera sa efectuez frumoasa activitate de desputire. Ma bag in dus, incep sa cant “O sole mio”, se crapa oglinda si … se stinge lumina (eu inca sub dus). Dupa vreo 30 de secunde de salutat cu prietenie anumite rude decedate ale becului, incep sa falfai prosopul prin baie incercand sa-l arunc in fata senzorului de miscare (prea frig ca sa ies de sub dus, asa ca totul era facut din cabina de dus). Evident metoda n-a functionat decat dupa vreo alte 30 de secunde de falfait in baie pe intuneric.

In fine, tin minte ca acelasi lucru l-am patit si anul trecut in acelasi hotel doar CA_CAmera in care am stat atunci avea intrerupator pt lumina. Anyhow, sambata seara prestam party, prestam un brifcor alcoolizat sa ne racorim, pe la 5 dimineata prestam niste sarmalute cu mamaliguta de la un prea-minunat non-stop, iar pe la 6 grohai frumos in camera linistit. Ma dezbrac, ma dusez, alea-alea de data asta mai rapid stiind ca sunt in cursa contra-cronometru … ma pun in pat … si … lumina aprinsa. Evident ca exista senzor si la lumina de pe hol … fara intrerupator. Si dupa o repriza de 3 minute de salutat iarasi cu prietenie rudele decedate ale becului, ale electricianului, ale companiei care a facut temporizatoarele si in special al minunatei persoane care a avut inspiratia sa scoata intrerupatoarele de lumina din camere … s-a stins.

Stiti ce misto e senzatia sa te balangani cu un prosop sub dus pe intuneric incercand sa trezesti un senzor de miscare din partea cealalta a baii? Sau stiti ce misto e sa te pui mega rupt de oboseala in pat si sa-ti bata becu’ fix in ochi ca un soare? Bine … e amuzant ce-i drept.

Tags: , , ,


Apr 01 2013

Sa ne bucuram de viata zic

Category: PerceptiiAndy @ 10:32

Sambata trecuta prin Bucuresti s-a prestat una bucata de flash-mob salsa. Adicatelea vreo 500 de bucati de dansatori s-au adunat in fata la Unirea, apoi prin Centrul Vechi (poza de mai sus), au terminat la Universitate unde erau statuile, si … au dansat. Dupa cum ziceam eu mai devreme, joie de vivre nene, bucurii simple, micile placeri ale vietii etc! Cum vreti voi sa-i spuneti.

Evident am prestat si eu pe-acolo, si m-am ales macar cu 2 lucruri care mi-au ramas in minte. Primul a fost un nene boschetar, usor alcoolizat dupa ce s-a batait stanga-dreapta pe o melodie de salsa, a venit la mine (dintr-un motiv necunoscut mie), mi-a multumit pentru eveniment si … in timp ce eu in calitate de grohaitor m-am hotarat sa plec mai departe, m-am trezit ca-mi ia copita in mana si mi-o pupa. Adicatelea … wtf?!?! Eu stiu ca sunt mai zeu asa din fire, dar de la a fi zeu pana a-ti pupa mana un Gigel boschetar e ceva de mers … :))

Revenind la lucruri mai serioase, mi-a placut o chestie … maxim! In prima locatie unde am dansat (la Unirea) cei care treceau prin zona s-au oprit sa se uite, si-au scos mobilele, au inceput sa faca poze si sa filmeze si zambeau. La a doua locatie, in fata la BNR in centrul vechi, oamenii s-au oprit sa se uite, au scos mobilele, au inceput sa faca poze, sa filmeze, zambeau cu gura pana la urechi si au inceput sa bata din picioare. La ultima locatie deja, pe langa oprit, filmat, zambit si cascat ochi, am vazut oameni lasandu-si pungile din maini pe jos, si incepand sa danseze (ma rog, fiecare in stilul lui).

Pai sfinte cacat, serios de nu mi-a crapat capul! Recunosc cu a mea copita pe inima ca in Romania, la cate necazuri au oamenii, sa mor daca ma asteptam sa vad o femeie la 50 de ani cum lasa pungile din maini pe jos si incepe sa danseze, sau un barbat pe la 45 de ani cum face acelasi lucru 10 metri mai sus. Sau cupluri intre 20 si 40 de ani tragandu-se de mana spunandu-si “hai si noi acolo!”. Mai era un Gigel pe la 35 de ani, genul socially-awkward, foarte retras si in lumea lui, care a venit si el din spate, si cat a putut, cu miscari super stangace a inceput sa danseze de unul singur. Pai nene .. despre asta era vorba! Sa ne mai bucuram de viata din cand in cand si sa uitam de griji! Si va spun sincer, ca in momentul in care noi sectantii de salsa (cum am fost numiti aseara la minunata emisiune Romania Danseaza de la antena) mergem in fiecare seara in club, majoritatea dintre noi ne lasam absolut toate grijile la usa (fara sa vrem) si cat ne tin picioarele dansam, ne distram, radem ca nebunii si ne bucuram de viata.

Ptiu! Fir-as al naibii, uite ma ca se poate si in Romania!

Hai si tu! :D

Tags: , , , , ,


Mar 25 2013

Sexul si chestii numa’ bune de stiut (epilog)

Category: SfaturiAndy @ 15:42

Si ultima parte minunata din fascinanta calatoriei in lumea lucrurilor pe care ar fi bine sa le stim despre sex. Celelalte trei parti sunt cateva posturi mai jos (posed o incredibila lene de a pune niste link-uri).

19. Taci si da-i mai departe.

Un lucru care mi s-a parut fascinant intotdeauna la (unele) din fostele prietene ale porcusorului a fost momentul ALA in care era intrebat aproape de finalul celor 90 de minute regulamentare de joc “E bine asa?”. Raspunsul echipei castigatoare (ca de obicei masculul ca mna … viata e greu) vine discret, pe fondul unor afectiuni nervoase care au ca efect incapacitatea de a purta o conversatie coerenta in acel moment: “ahaaaaaa”. Fix o fractiune de secunda mai incolo se fluiera de final: rezultat egal, meciul se trimite in prelungiri.

Pai sa inteleg si eu, ma intrebi daca faci si tu o data in viata ta ceva bine, si eu zic da, cum naiba tragi tu concluzia ca e o idee inteligenta sa te opresti? Adica … pe sistemul “e bine iubirel?” “da” “atunci ia mai pune-ti pofta in cui da-te drecu’ “. Asadar, lectia ce trebuie invatata aici este: daca functioneaza, si e ok, da-i mai departe ca e bine!!

20. Radio Vacanta

O buna mare parte din cunostintele mele posesoare de sex feminin mi-au explicat cum de-a lungul vietii au intalnit acea categorie de masculi care vor sa prinda tot timpul meciul la radio. Asa ca o sa incerc sa explic o chestie pt. fratii mei masculi: nu o sa reusim niciodata in viata noastra sa prindem frecventa potrivita de radio folosindu-ne de sfarcurile femeii! Pur si simplu lucrurile nu functioneaza asa! In cel mai bun caz, ea o sa taca, si o sa faca misto de tine in conversatiile cu prietenele/prietenii ei. In al doilea cel mai bun caz, o sa-ti atraga atentia ca sfarcurile ei nu sunt butoane detasabile. In al treilea cel mai bun caz, poti sa patesti ce am patit eu acum vreo 10 ani, cand din “greseala” am trecut de pe FM pe AM, iar antena radio-ului, reprezentata de un minunat genunchi, a urcat discret si brusc in sus, impingand “bateriile” mele pana mai spre stomac.

21. Parfumul si chilotii

Dragele mele domnisoare cititoare de minunat blog, daca stiti ca se apropie o seara minunata si deosebita, iar incredibil de sensibilul vostru partener stiti ca doreste sa faca sa fie bine asupra unei anumite parti a anatomiei voastre, va rog cu grija sporita sa evitati pulverizarea produselor numite “eau de toilette” sau de parfum ‘colo-sha. Adicatelea mai neaos: nu va mai parfumati la tanti fofo. Exista apa, exista sapun, exista esente de baie dar va garantez cu minunata-mi copita pe inima mea neagra si intunecata ca nici unui mascul nu-i place sa presteze in mod repetat o gura de parfum (care stim cu totii ca e incredibil de ‘dulce’ la gust).

22. Fara fake-uri

Desi se presupune ca barbatul e dobitoc si nu se prinde, doar pt. faptul ca nu zice nimic dupa ce termina fericit, nu inseamna ca nu stie ca n-ati avut orgasm. In majoritatea cazurilor nu ii pasa, iar daca ii pasa, o sa se considere jignit, si … well … de-atunci incolo nici n-o sa-i mai pese. Si ca sa nu ziceti ca suna rau, rationamentul e simplu: daca voua nu va pasa, noua de ce ne-ar pasa?

Dragii mei masculi, daca nu stiti cam ce se intampla cu corpul unei femei cand suna fluierul de final de meci, am o veste foarte proasta pentru voi si pentru viata voastra sexuala pana in acest moment, iar daca pana acum ati auzit de fiecare data “Oh Gigele, oh Gigele …oooohh Gigeleeeeee” sau orice alte cuvinte inteligibile menite sa va pompeze ego-ul, si satisfacuti ati considerat ca v-ati facut treaba …. well … pace pt voi! Va recomand macar un google pt. viitor!

23. Evitati polivalenta bucala.

Asta e auzita de la un prieten, din fericire nu mi s-a intamplat mie, dar recunosc ca m-ar fi amuzat crunt! Polivalenta bucala in cazul de fata se refera la mestecatul de guma in timp ce doriti sa prestati o bucata de sex oral. Povestea isi are locul in timp acum vreo 12-13 ani daca nu ma insel si are urmatoarea componenta: intr-o seara de vara, parintii plecati, mascul care tine foarte mult la femela, femela care a uitat sa coasa iarba, mascul doreste placerizarea orala a femelei, guma din gura masculului se opreste in iarba mai sus mentionata. Urmeaza 3-4 minute de tras ’subtil’ cu dintii pentru a se asigura ca femela nu suspecteaza nimic iar guma a fost eliminata de pe firele de iarba (desi privind lucrurile in retrospectiva, cred ca ar fi fost mai bine sa se prinda si ea, poate data viitoare disparea stufarisul).

24. Bine ati venit in jungla ecuatoriala.

Si pentru ca tot vorbeam de stufaris, suntem cu totii de acord ca masculul este o fire aventuroasa teoretic, si mna ne plac peripetiile, si calatoriile si … d-astea. Ca atare, probabil ca multi dintre noi (mai ales in copilarie) ne-am dorit sa mergem / ne-am imaginat ca suntem pierduti in jungla. Ei bine, chiar daca dorinta asta se pastreaza in timp ce avansam in varsta si ne maturam, asta nu inseamna ca ne dorim sa ne ratacim la propriu in jungla! Adica dragele mele, pentru voi e usor, daca va rataciti in jungla, va indreptati catre cel mai inalt copac, va prindeti de el, va urcati in varf si gata, v-ati prins unde sunteti si ce trebuie sa faceti! Pentru masculi in schimb e un pic mai complicat. Noi de-abia reusim sa vedem unde mergem daca suntem in campie, d-apai in padure! Nu ne ingreunati misiunea! Nu de alta, dar tot voi va plangeti dup-aia!

Concluzie epilogiala:

Actu’ asta denumit sexual, e teoretic o chestie tare misto, din care ies foarte multe povesti amuzante (mai am cateva, dar 2 cel putin am promis ca n-o sa le mentionez niciodata nimanui, si mna, ma tin si eu de cuvant), dar in acelasi timp ar putea sa iasa si mai multe chestii placute daca prestam doar o mica doza de cunoastere de notiuni de bun simt, de igiena personala si alte chestii de genul. Va doresc spor .. I suppose.

Tags: , , ,


Mar 21 2013

Despre dans (II)

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 15:10

Disclaimer: Urmeaza franturi de ganduri care poate o sa deranjeze pe unii. Nasol. Nu asta e scopul, si in nici un caz nu e sa bravez sau sa epatez, ci doar sa expun niste lucruri pe care le gandesc / le observ in jur.

As fi un ipocrit daca as spune ca dansul nu mi-a schimbat viata, mai concret comunitatea de salsa si dansurile aferente ei (salsa, bachata, kizomba, zouk, cha cha). Si pro si contra avem dupa cum urmeaza (insiruire random de idei):

Prietenii. Pe masura ce te afunzi din ce in ce mai tare in lumea asta, si incepi sa mergi tot timpul la cursuri, workshop-uri, congrese si party-uri o sa constati incet-incet ca toti prietenii tai ce nu au treaba cu salsa dispar putin cate putin, pana ajungi in momentul in care toti cei din jurul  tau sunt doar oamenii din lumea salsa. Ceilalti nu prea inteleg care e treaba cu salsa, considera ca-ti pierzi timpul, ca esti penibil (ca doar lumea asta latino e asemuita cu telenovelele si cu gay-ismele) si incet-incet legaturile cu ei se pierd. Dar stai! Asta nu e neaparat un lucru rau! Oamenii vin si pleaca din viata ta mereu, si asta se va intampla tot timpul; asa cum i-ai pierdut pe ei, asa o sa castigi altii … in numere mult mai mari. Bine, n-o sa fie chiar toti de calitate, dar asta e … nu exista padure fara uscaciuni.

Viata personala. Daca deja a trecut mai bine de un an jumatate si tu esti inca aici, sansele sa dispari din peisaj in curand sunt destul de mici. Daca esti si implicat activ in fenomen, adica mergi la party-uri in fiecare seara si la congrese de fiecare data cand ai ocazia, atunci perspectiva de a fi cu cineva din afara salsei este aproape inexistenta pentru tine. Ok, poate ca ti-ai dori chestia asta, dar pe de alta parte, avand in vedere ca majoritatea timpului liber il investesti tot aici, si-ti place la nebunie chestia asta, e clar ca n-ai timp de cineva “din afara”.

Scena. Din perspectiva de performer e ceva magic la a te urca pe scena in fata publicului. Pentru majoritatea e vorba de adrenalina care-i invadeaza in cele 3-4 minute de show, si de aplauzele de la final; e vorba de o coregrafie reusita, de “acel” accent prins cand trebuie; e vorba de adulatia maselor; e vorba de “hey, uite-te la mine, sunt pe scena si sunt mai bun decat tine!”. Cine spune ca nu se urca pe scena pentru public si pentru aplauze, ci pentru “el” si “satisfactia sa personala” e un mare ipocrit. Daca vrei sa faci ceva pentru tine si satisfactia ta personala, o faci la tine in sufragerie, daca vrei sa duci chestia asta pe scena, ori vrei sa epatezi ca tu esti acolo ca un zeu si noi nu, ori esti bun in ceea ce faci, si chiar reusesti sa faci un art artistic (si din fericire in Romania AVEM oameni care pot face asa ceva), ori pur si simplu vrei sa impartasesti magia pe care o simti cand dansezi si cu altii. Daca esti in prima categorie (destul de frecvent din pacate in Romania, cand show-urile se fac pentru ca “trebuie” nu pentru ca “ai ceva de spus”) nu pot decat sa spun: stai in sufragerie data viitoare. Asta e si motivul pentru care deobicei nu prea stau sa ma uit la show-uri (si nu vreau sa fiu inteles gresit, pot sa respect munca oamenilor pentru o coregrafie, dar NU o sa stau sa ma uit la o insiruire de figuri puse pe o melodie, doar ca sa existe ceva … e munca, o apreciez ca atare dar nu inseamna ca o aprob sau o gust).

In trei ani de zile de cand sunt in comunitate am ajuns sa privesc lucrurile un pic altfel, si Kizomba a contribuit foarte mult la perspectiva asta. Am facut primul show de kizomba din tara vara trecuta pentru a trage un semnal ca “hey, si in Romania putem face asta!”, ca a fost bun sau rau, nu comentez. De atunci si pana acum am inceput sa prefer show-urile “la liber” in ceea ce ma priveste: cu melodia pt. show aleasa cu cateva ore inainte, fara nici un pic de coregrafie, doar muzica, dans si partenera mea. Nu fac parte din prima categorie, nu fac parte din a doua (dar ii respect enorm pe cei care chiar sunt buni in ceea ce fac, traiesc momentele si au ceva de spus – vezi AIRE si Melodia Project de exemplu), in schimb ma duc acolo in fata publicului de fiecare data, si incerc pur si simplu sa transmit ceva, acea magie pe care o simt cand dansez, si fiind vorba de spectacole “la liber”, uneori o sa iasa bine, uneori de rahat mai putin bine, asta e, cu totii avem zile si zile; dar chiar si asa prefer varianta asta in loc de coregrafie, pentru ca e mult mai aproape de libertate si e o varianta mult mai umana si mult mai putin robotizata (din punctul meu de vedere).

Microfonul. Se zice ca unii devin instructori pentru a preda si a-i invata pe altii, in timp ce unii devin instructori pentru prestanta si faima (si sex :)) ). Din acelasi ciclu, am constientizat de mult o chestie (pe care a spus-o si Orville Small la un moment dat, si altii in nenumarate randuri): faptul ca esti un dansator bun, nu te face un instructor bun, si faptul ca esti un instructor bun nu te face un dansator bun. Sunt doua concepte total diferite, dar din pacate privite de catre multi (la noi cel putin) ca fiind acelasi lucru. Cu riscul de a fi injurat, fara sa am pretentia ca sunt vreun zeu in ale predatului, cred ca am avansa mult mai mult ca si comunitate daca dintre instructorii actuali ar disparea macar vreo 50%, sau macar daca ar studia mai mult (si nu ma refer la dans aici, ci pur si simplu la interactiunea umana, si la partea de pedagogie – si nu pot sa nu ii multumesc Ralucai de la Galaxy in acest moment, pentru acele nenumarate “esti idiot? cum sa spui asa ceva?” care m-au ajutat atat de mult!).

Apropo de chestia de mai sus (daca esti dansator bun nu inseamna ca esti si un instructor bun si vice-versa), daca esti un super-merga dansator, dar nu ti-ai dat niciodata silinta sa intelegi cultura din spatele dansului pe care il predai, de unde a pornit totul si de ce, cum si cand, semnificatiile miscarilor pe care le faci, daca nu ti-ai dat silinta sa studiezi un pic notiuni de muzica, macar din curiozitate, daca n-ai nici o treaba cu pedagogia si interactiunea umana, daca n-ai inca o intelegere buna a mecanicii miscarii, poti sa ramai in sufragerie, pentru ca nu predai decat figuri de dans, nu predai dans in sine. Ma refer in primul rand la “puneti mana aici, faceti asa, si intorceti-va incoace“, si stiti probabil multi la ce ma refer, si in al doilea rand, la categoria “predau pt. ca vreau sa ma dau mare dar stiu si alte cuvinte in afara de ‘aici’, ‘asa’ si ‘incoace’”.

Nu stiu despre voi, dar pentru mine cea mai mare satisfactie este sa-mi privesc elevii cum danseaza, si cum vor sa stie mai multe lucruri, si cum se bucura de fiecare pas; este sa-i vad cand au momentul “evrika” atunci cand toate lucrurile incep sa aibe brusc un sens. Cea mai mare satisfactie este cand cineva pe care nu-l cunosc vine la mine si-mi spune ca a fost la nu stiu ce workshop de-al meu acum x luni, si ca a invatat primii pasi cu mine, sau ca de-atunci a inceput sa-i placa Kizomba, sau ca de-atunci pur si simplu a inceput sa inteleaga ca dansul nu se rezuma la figuri invatate pe de rost ci la ascultat o melodie si la comunicat mental cu un partener. De-asta sunt mandru ca sunt instructor, sunt fericit ca pot aduce un “ceva” in plus in viata catorva oameni, si sunt fericit ca pot face asta si in afara tarii, in special cu oamenii care nu ma inteleg (cei care nu vorbesc nici macar engleza).

Prima oara am auzit chestia asta la Dragos SG (ulterior si la altii): a fi instructor nu este un drept, este un privilegiu si o responsabilitate.

Schimbari. Da, dansul m-a schimbat enorm. Mi-a deschis mintea mai mult, m-a facut mai creativ, m-a facut sa iubesc viata mai mult, mi-a adus un mare plus de spontaneitate si libertate, mi-a dat mai multa incredere in mine, m-a facut sa cunosc enorm de multe persoane, m-a purtat intr-o groaza de tari, fie ca dansator, instructor sau performer, am interactionat cu nenumarate alte culturi, m-am re-descoperit pe mine si lumea din jur, m-a ajutat sa redefinesc conceptele de umilinta, respect si prietenie, m-a invatat sa zambesc mai mult, m-a invatat sa simt mai mult si sa gandesc mai putin, m-a invatat sa dau mai mult si sa iau mai putin. Da, dansul poate sa faca toate chestiile astea si mult mai mult de atat!

Viata mea a inceput sa se rezume doar la muzica si dans. Nu mai fac nimic altceva, si nici nu-mi doresc sa fac altceva. Nu de alta, dar “dans” este asa un concept vast care inglobeaza atat de multe trairi si activitati de nu va puteti imagina! Este ceva ce trebuie incercat si ce trebuie trait! Salsa este un mod de viata, si din fericire este unul care se completeaza perfect cu celalalt mod de viata al meu, anume rock-ul.

Andy Salserock. Presupunand ca inca mai exista cineva care citeste randurile astea si nu e dansator de salsa, jocul de cuvinte vine de la dansatorul de salsa, numit ’salsero’ (sau ’salsera’ fetele) si rock. Cine are impresia ca a fi rocker inseamna sa asculti numai rock, sa porti tricouri cu cranii, sa te imbraci numai in negru si sa bei ca spartul e un idiot ignorant (daca va simtiti, nu-mi pare rau … sunteti niste idioti sau ma rog … hai sa fiu mai finut, sunteti doar ignoranti). Muzica si hainele sunt doar o parte a acestui mod de viata, dar in nici un caz nu reprezinta totul (facem abstractie de pustanii cretini din Romania, sau de adultii cu ochelari de cal). N-o sa fac dezbaterea vietii cu rebeliunea de la care a pornit, sau stigmatizarea de care s-a bucurat rock-ul (o sa fac la un moment dat un post doar despre asta, strict ca si cultura generala dintr-o perspectiva antropologica) ci o sa spun asa: in ceea ce ma priveste, ca mod de viata, rock-ul se rezuma la keeping an open mind, la increderea in tine si in fortele tale, la respectarea principiilor pe care le ai si nealterarea lor la prima bataie de vant, la respect, ambitie si curajul de a fi tu in orice circumstante, la curajul de a spune ce gandesti, cum gandesti, indiferent de parerile celor din jur, la ajutarea celui de langa tine fara a astepta nimic in schimb, la libertatea ta ca individ si la pasiunea pentru viata. Din fericire salsa pentru mine reprezinta un “joie de vivre” total si pur, ca atare avem urmatorul traseu: rock -> keeping an open mind -> vazut cum e cu salsa -> constatat pasiune, libertate si distractie -> fuzionat totul in ’salserock’. Asta fiind varianta scurta la “auzi, dar cum ai ajuns tu sa dansezi salsa?”.

Mai am niste chestii de spus, dar poate intr-o parte a III-a. Si pentru ca weekend-ul acesta prestez in Bulgaria, ne auzim/citim luni cel mai devreme! Va doresc un weekend minunat si plin de pasiune, viata si … dans ! :)

Tags: , , , , , , , , , ,


Mar 21 2013

De ce dans? (I)

Category: PerceptiiAndy @ 10:29

Mno hai sa va zic care-i treaba cu scrisul asta pe blog (si da, azi vorbim serios, si lasam niste misto-uri mai la o parte). Multi dintre voi ati crezut ca pauzele mele de scris de pe blog s-au datorat faptului ca “Aaaa pai si-a facut gagica si acu’ si-o trage tot timpul si nu mai are timp de scris”. Ei bine, asta n-a fost niciodata un motiv pertinent. Poate stiti ca prin vara lui 2010, adicatelea exact cand am inceput campania cu Jocurile Copilariei, am avut o discutie fascinanta cu Flo (Florin de la Love to Dance) pe care de-abia il cunoscusem in cadrul ‘jocurilor’:

- Pai ba Andy (zise Flo la berea de dupa frunza), tu zici ca faci muzica, eu dansez, hai sa vezi si tu care-i treaba
- Mmmm nu vreau sa te superi pe mine, stiu ca nu ne cunoastem dar … esti gay! (zise eu intr-un puseu de sinceritate)
- Da da asa am zis si eu la inceput … hai sa vezi macar care-i treaba

Si … m-am dus! Pe principiul “nu purta ochelari de cal ca sa nu treaca viata pe langa tine” am ajuns la primul meu curs de dans, si .. acolo am ramas (va spun mai incolo de ce).

Timp de 6-7 luni de zile am inceput sa ma duc la toate grupele la care puteam, initial la cele de incepatori, apoi de intermediari si la final de avansati. Am plecat la un moment dat de la Cori si Flo si m-am dus la Salsa Galaxy, unde am invatat aproape tot ce stiu acum: de la Dana si Raluca am invatat mecanica miscarii, si cat de importanta e sa stapanesti conceptele adiacente, de la Vali TD am invatat sa ma distrez, de la Danut am invatat cum sa fiu mai sharp, de la Romy am invatat primii pasi pe on2 si cum sa fiu mai relaxat, de la Dragos am invatat primele lucruri despre eticheta in dans, despre cum sa conduc rapid si precis etc.

Din prima luna de dans am avut ca scop declarat sa devin instructor, cateva luni mai tarziu (ajutat enorm de mult de urechea muzicala, de obsesia de a merge la toate cursurile si workshop-urile si de instructorii de mai sus care au avut rabdare cu mine) am devenit instructor de salsa. Ulterior in 2012 am devenit primul instructor de Kizomba (remember clipul asta?) care a deschis grupe exclusiv grupe de Kizomba/Semba in Romania, si primul instructor si performer international roman pentru acest minunat dans.  Si nu, nu ma laud cu asta, dar sunt intr-adevar extrem de mandru de aceasta stare de fapt (din motive pe care o sa le gasiti mai jos).

Bun, de ce? De ce m-a atras dansul? De ce am inceput sa investesc tot timpul meu liber in dans? De ce am vrut sa devin instructor? De ce ma urc pe scena? Ce treaba are salsa cu rockul? Cam astea sunt intrebarile cele mai frecvente.

Cineva zicea la un moment dat ca aceasta comunitate de salsa este unul din ultimele locuri din lume unde oamenii se duc, se distreaza pe bune si uita de toate grijile. Nimic mai adevarat! Aici suntem oameni din toate clasele sociale, cu toate joburile posibile: avocati, judecatori, doctori, programatori, brutari, vanzatori in piata, manageri, politisti, pompieri etc. Oricat de proasta ar fi ziua noastra, oricat de multe cacaturi s-ar intampla si oricat de multe necazuri avem pe cap, seara mergem in cluburi sa dansam, si absolut TOTUL ramane la usa. In momentul in care ai inceput sa dansezi, nu mai esti decat tu si partenerul/a, distractia pura si nimic nu mai conteaza. E fix ca un drog care-ti da o stare de euforie instant, si la fel ca un drog, creeaza dependenta crunta. De-asta am ramas, din cauza acelui lucru numit “joie de vivre” in cea mai pura forma a sa.

Pentru ca pana in 2010 dansul mi s-a parut o porcarie crasa si gay, am vrut sa devin instructor ca sa incerc sa schimb aceasta mentalitate la cat mai multi oameni. Am vrut sa le arat si altora ce am descoperit eu; am vrut sa le arat si altora ca lumea nu trebuie sa fie atat de gri si posomorata; am vrut sa le arat si altora cat de multe lucruri frumoase poti face in viata si cum un lucru mic ca dansul poate insemna atat de mult. Lucrurile nu s-au rezumat niciodata doar la dans, in timp oamenii devin o familie: unii pleaca, unii vin, ne facem concediile impreuna, dormim in acelasi pat si mancam din acelasi blid, ne petrecem timpul liber impreuna, mergem la munte si la mare, mergem la biliard si la bowling, la fotbal si la calarie, la teatru si la film etc.

Tin minte ca la inceput, cand eram in grupele de incepatori, eu si colegii mei dansam peste tot: in benzinarii, pe autostrada, la MC, in mall-uri, in apa, ne dadeam jos din masini si dansam in intersectii, oriunde puteam .. dansam. Chestia asta am pastrat-o in continuare, si cei care-mi sunt apropiati fac destul de des misto de mine si de hiperactivitatea mea, ca ma trezesc dansand in cele mai tampite locuri si situatii (inclusiv la munca). Si pentru ca nu rezist sa fac asta, stiu ca teoretic pana aici au ramas in mare parte doar cititorii din lumea salsa, asa ca o sa ma iau de voi! Voi cei care sunteti deja de ani de zile in comunitate, voi cei care aveti scoli, voi cei care aveti elevi, voi cei care sunteti avansati si va credeti zei … mai tineti minte cum erati la inceput cand dansati si voi peste tot? Va aduceti aminte din ce in ce mai rar de chestia asta! Stiu ca multi credeti ca e “degradant” (poate e prea dur cuvantul dar altul n-am) sa dansati in calitate de instructor/performer/avansat intr-o benzinarie de exemplu, si o faceti din ce in ce mai rar, dar … uitati ca asta am facut cu totii de la inceput, si ca asta a fost unul din lucrurile care ne-au tinut in comunitate si care ne-au impins mai departe, uitati ca lucrul asta e parte integranta din spiritul salsa! Si mai important … uitati ca asta ar trebui sa le insuflam si noi elevilor mai departe! (Nu vreau replici de genul “eu inca fac asta”, felicitari! nu vorbeam cu tine :)) )

Trebuie sa plec la munca. Va urma partea a II-a in care o sa vorbesc si despre legatura (stransa) dintre rock si salsa, despre cum mi-a schimbat viata si alte tampenii. Ce-am scris pana acum e mai mult un fel de preludiu la punctul in care vroiam sa ajung.

Tags: , , , , ,


Mar 13 2013

Sexul si chestii numa’ bune de stiut (pt. III)

Category: SfaturiAndy @ 17:02

Continuam fascinanta epopee in lumea sexualizanta a sexului cu niste bucati de sfaturi utile pentru ambele sexe.

13. Atentie la dinti

In special cand vine momentul “ala” la care aparent viseaza toti masculii: sfanta felatie! Unii masculi au un grad mai mare de toleranta, altii un grad mai mic … altii (nu dau nume – eu) incep sa rada. Facand abstractie de adevarul absolut evident, anume ca daca fetele presteaza bj-uri cu dintii, cel mai probabil o sa doara sau o sa fie a dracu’ de enervant (in plus, de ce-ati vrea sa faceti asta dragele mele? daca aveti pofta de Haribo sau Gummy Worms spuneti-ne si va cumparam noi…ca doar va iubim), imi aduc aminte de o situatie aparte in care dintii au intrat in scena foarte foarte finut. Si in toiul pasiunii, micutul porc (care de altfel este un individ integru, serios, matur si care nu se gadila niciodata) a inceput sa rada ca retardul. Too much teeth is annoying, too little teeth is fucking hilarious, no teeth is fucking perfect! Adica nu-mi pot imagina fetelor ca voi preferat ca Gigelul vostru sa rontaie la jeleu cand presteaza oralitati asupra voastra.

14. Igiena e importanta!

V-am spus in prima parte ca n-am avut niciodata curiozitatea asta legata de sexul anal. Sau ma rog poate am avut-o la un moment dat, dar a disparut ca prin minune. Undeva prin 2006, in timpul sezonului de imperechere la porcusori, grohaitorul in cauza presta si anume un anume ritual fascinant si deosebit de frumos numit generic “sex”. La un moment dat, partenera de atunci si-a dorit brusc sa presteze in toate cele patru membre, asa ca s-a intors suav cu al ei posterior catre eu. In secunda a doua, mi-am cerut scuze, si am aterizat instant in baie, am inchis usa (eram la mine in cocina) si m-am intrebat “mmm cum naiba o scot din casa mai repede?”.

Si inainte sa va ganditi ca sunt un nenorocit (ceea ce evident sunt, dar nu asta e ideea), in momentul in care s-a prestat intoarcerea vietii, camera s-a umplut cu o mireasma imbatatoare de rahat (si din pacate, nu vorbesc de cel turcesc …. si stiu ca nu e momentul dar, mi-am adus aminte de un suuuuuper rahat cu migdale mancat acum cativa ani, mama mama … O NE-BU-NI-E!!!). Dragele mele, dragii mei, oricine ati fi, oricum ati fi, pe langa hartie igienica, exista inca un proces numit apa si sapun!!! Demn de luat in calcul, nu neaparat pt. activitati sexuale ci asa … ca bun simt / respect fata de sine.

15. Cand erupe vulcanul, avertizati satenii

Vorbim evident despre masculi, aflati in ipostaza aia la care viseaza probabil inca din uter, anume (iarasi): sfanta felatie! Sa presupunem ca stati intinsi pe spate in pat, si aveti o alpinista care escaladeaza vulcanul. Cand se apropie de varf si simtiti ca vine inevitabila eruptie, ar fi dragut din partea voastra sa va avertizati partenera. Avand in vedere ca ce urmeaza nu e in lista de “top 10 topping-uri preferate de inghetata” pt. nici o femeie (ma rog, pentru majoritatea femeilor … ma rog … pentru unele femei) s-ar putea sa nu va iubeasca la fel de mult daca se trezesc cu …mergem mai departe.

16. Nu tratati sexul ca filmele porno

Asta daca sunteti masculi, daca sunteti femele … va rog! continuati!!! Anyway, ma refeream la un ‘ceva’ specific care nu e tocmai ’sexy’ nici pentru noi, nici pentru voi. In filmele porno (la care eu nu m-am uitat niciodata pentru ca sunt un ingeras finut, pur, virgin si cast) se mai intampla ca un el sau o ea sa vrea sa-si lubrifieze partenerul/a folosindu-si saliva aflata in dotare (sau cel putin asa imi imaginez, dupa cum ziceam, eu nu stiu nici macar ce inseamna “porno”!!!). Bun, asta e o chestie sa zicem ok, dar cand faceti asta, evitati sa trageti in voi ca nea’ Mitica de la coltul blocului si sa prestati evacuarea salivei din minunata voastra gura cu acel sunet inconfundabil. <—— insist!!! dati click pe link!!! e ok, si e safe for work!!

17. Ai grija la bilele de bowling!

Stim cu totii ca prietenele noastre sunt niste pisicute finute, si ca orice pisicute finute le place sa se joace cu bile, mingii, chestii rotunde. Ei bine dragele noastre, daca aveti impresia ca sunt detasabile, va pot asigura cu mana pe inima ca NU, nu sunt detasabile si nu sunt inter-schimbabile!! Nu mai trageti de ele sa vedeti pana unde puteti sa … contrar parerii populare, nu, nu ne place asta! Cum ar fi sa tragem si noi de cortina in stanga si-n dreapta pentru a mari spatiul de pe scena? (si daca vi se pare prea subtil, ganditi-va la ce-aveti intre picioare)

18. Iti plac acadelele?

Dragele lui noastre, daca vine momentul pentru sfanta felatie, incercati sa scapati de sindromul “Hey am o acadea, hai s-o ling incet de sus in jos” (si nu, de data asta nu e un eufemism!! chiar ma refer la o acadea!!!). Pe unii o sa-i gadile de o sa se…. pe ei, pe altii o sa-i lasa indiferenti, altii o sa se duca la culcare, iar altii o sa se intrebe discret “sfinte cacat … ce naiba face acolo?!?!”

- va urma -

Tags: , , , ,


Mar 13 2013

Sa ne sexualizam in trei zic

Category: SfaturiAndy @ 11:30

Minunatul site eva punct ro ne spune astazi (via Madalina care mi-a trimis linkul) cum sa facem sex in trei. Bun, si pornim de la premiza ca Gigel vrea sa ude doua tufe in loc de una, iar Aglaia, ca o prietena iubitoare ce e, s-a hotarat sa-i indeplineasca aceasta dorinta. Sfaturile sunt asadar urmatoarele:

1. Nu fi geloasa

Mai ales daca il iubesti atat de mult pe Gigel incat vrei sa-i indeplinesti aceasta dorinta, e clar ca riscul de a fi geloasa este unul minimal nu? Adica ce te-ar putea deranja sa vezi cum generalul pleaca in inspectie si la alta cazarma? E un lucru stiut de altfel ca femeile chiar isi doresc sa-si vada iubitii cum se saruta cu alte femei sau cum fac sex cu alte femei. Gresesc doamnelor?

2. Poate fi distractiv

Zice asa: nu sunteti de mult intr-o relatie, nu esti atasata emotional de Gigel, si pentru ca nu va cunoasteti foarte bine / nu sunteti indragostiti nebuneste unul de celalalt trebuie sa incerci orice nu ai incercat alaturi de un barbat pe care l-ai iubit cu adevarat. Poate mintea mea functioneaza dubios dar eu citesc ceva de genul “daca vrei sa fii o stoarfa, go ahead! e ok! si-asa nu-l iubesti pe fraier! Fii boarfa care ai vrut sa fii dintotdeauna!”

3. Fara prietene la sexul in trei

Corect, caci cunoscutii … meh … daca Gigel se distreaza mai bine cu Marinela, cea mai buna prietena a ta? Sfatul este ca a treia persoana sa nu fie cunoscuta. Caz in care eu zic asa: dupa ce va hotarati sa tundeti castorul in trei, puteti sa coborati in fata blocului si sa vorbiti cu tanti Gina. Stiti voi, boschetara aia care miroase a trandafiri ofiliti si doarme in ghena. Ori asta ori puteti sa mergeti pe strada si sa intrebati lumea la intamplare “Nu te supara, stiu ca e ciudat, dar nu vrei sa ti-o tragi cu noi? Pretty please?”. Bine, sau mai e chestia aia cu “discretie garantata, cuplu generos, cautam sclava sexuala pentru fantezii dubioase”. Eu zic sa cautati boschetarul blocului …

4. Nu repeta de prea multe ori experienta

I-auzi, ca daca ii place lui Gigel (si se stie de altfel ca sexul in trei NU este o fantezie masculina catusi de putin) exista riscul ca acesta sa te priveasca doar ca un sex buddy. Nooooooo …. nu creeeed asaaaa cevaaaaa! Doar pt. ca ii propui sa arda legal si alte chiftele in afara de tine fara sa va certati dup-aia si sa se simta vinovat …

5. Lasa-l pe el sa aleaga partenera

Si evident el o va alege pe cea mai buna prietena a ta, stii tu, aia care e mai draguta decat tine, dar care n-a fost niciodata interesata de el. Dar ce e mai misto e ca … pana si sfaturile din reviste marseaza pe principiul adoptat in viata reala, anume “zi ca el si fa ca tine ca sa dai impresia masculului ca are un cuvant de spus”. Nu de alta dar articolul continua “Asta nu inseamna insa ca vei si accepta sa faceti sex cu acea fata”.

Bine, pe de alta parte, sunt constient ca exista oameni care se simt bine sa si-o traga cu cat mai multi, si le place chestia asta si se iubesc in fund, pardon, profund, am vazut eu un documentar la Descopery, so it must be true; desi ma indoiesc de profunzimea iubirii profunde simtite in profunditatea sufletului pe care si-o poarta cei doi, dar mna.

Eu n-am inteles niciodata chestia asta cu sexu’ in trei; eu de-abia ma descurc in doi … sfinte cacat, pai in trei imi iau popcorn si ma uit ca altceva n-am ce sa fac …

Tags: , , , ,


Mar 12 2013

Prietenia dintre sexe sau “ce ti-as tufli laleaua!”

Category: PerceptiiAndy @ 11:29

La naiba, chiar a fost nevoie de un studiu pentru a concluziona ca prietenia dintre sexe e la fel de reala ca o balega proaspata care miroase a iasomie (intr-0 dimineata racoroasa de vara, la munte)? Na femei! Ca ma contraziceti de ani de zile cand va spun ca nu exista asa ceva si ca prietenii vostri posesori de sex masculin (adica amici) va sunt doar prieteni dezinteresati si atat.

Si evident totul pleaca de la barbati (ca de altfel toate relele din lumea asta) pentru ca noi suntem posesorii acelui minunat cacat concept modern numit “ego supradimensionat”. Ca mascul, aparent eu cred ca femeia in momentul in care ma vede e uda toata! Daca o femeie imi spune “Buna Gigel”, in mintea mea aud “Buna frumosule, vai ce bine arati azi, imi doresc extrem de mult sa ne angajam intr-un minunat coit, caci doar imaginea ta imi impinge gandurile mele catre copulatie“. Daca o femeie imi zambeste, e clar … imi vrea mataranga! Daca o femeie ma atinge pe umar, e clar … vrea sa-mi hraneasca stiuca! Daca o femeie imi raspunde la orice intrebare, e clar … vrea sa-mi lustruiasca harponul! Si cel mai important: daca o femeie exista, e clar … vrea sa-mi flocoseasca babuinul!

Pe de alta parte, femeilor li se cam falfaie. Ele nu sunt atrase (in mare parte) de amicii lor, ca atare presupun automat (si da, sunt socat, NU POT SA CRED CA O FEMEIE FACE PRESUPUNERI!!!!) ca acelasi dezinteres e prezent si la posesorul de nuci confiate cu care interactioneaza. Futu-i.

Si pentru voi dragele mele care inca mai credeti in puritatea si inocenta prieteniilor voastre cu sexul masculin (sau posesorii de sex masculin), chiar sunteti atat de credule incat sa va ganditi ca dobitocul nu vrea sa v-o traga daca are ocazia? Seriously?

Am avut o discutie cu o femela acum ceva timp; confruntata cu replica de mai sus mi-a raspuns senin “pai ba da, probabil ca mi-ar tufli laleaua daca ar putea”. Pai si atunci? Cum e asta prietenie dezinteresata? Nu stiu despre voi dragele mele, dar noi ca masculi … nu vrem sa ne sexualizam prietenii. Adica mna … probabil prietenii nostri sunt niste persoane deosebite, doar de-asta ne sunt prieteni, dar in nici un caz nu vrem sa le impingem lutul la deal!

Teoria mea ramane valabila: prietenia dintre sexe e cel mai probabil o fabulatie de sorginte feminina fara prea multa baza in lumea reala. La un moment dat al existentei noastre, ori el, ori ea, s-a gandit la mai mult, a vrut mai mult, si cel mai probabil, daca va exista un cadru potrivit, se va intampla mai mult. Daca acest “mai mult” dispare, automat se raceste si prietenia (ce coincidenta, futu-i).

Prietenia dintre sexe ramane un concept viabil doar intr-o relatie functionala si matura, atunci cand nici el si nici ea (cel mai probabil el) nu mai are nimic de demonstrat, si poate fi un prieten adevarat. Daaaaar pe de alta parte cum gradul de inteligenta umana si maturitate emotionala al ambelor sexe din ziua de azi este mai mult decat praf (da, masculii sunt cretini, iar femeile carpe – cu exceptiile de rigoare bineinteles – adicatelea toti cititorii mei! )… nu pot decat sa spun cu tristete “Vrei o relatie functionala si matura? Ia pwla ma!”

Tags: , , ,


Mar 11 2013

Mirosul evolutiei in Romania!

Category: PerceptiiAndy @ 10:17

Cand am vazut poza de mai sus prima oara acum o luna parca, am crezut ca e pur si simplu ceva photoshop la caterinca. Adica mna, m-am gandit ca nici chiar noi, mandra natiune romana, plina de intelect sclipitor in anul de gratie 2013, nu poate fi chiar ATAT de cretina incat sa coaca un asemenea produs.

Ei bine, cum topaia porcusorul nostru iubit prin Real, ochisorii-i superbi picara pe raionul de chipsuri. Mai mult asa … din curiozitate ca mi-a zis cineva ca chiar exista asa ceva. Si … sare … cascaval … ulei de masline … barbeque … sfinte cacat! Shaorma! Sa mori tu ca exista chips-uri cu shaorma?!?!?!

M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, am luat repede o punga si am pus-o in carut cu fata in jos. Ma gandeam doar sa nu fie multa lume la casa ca mna, mi-era un pic rusine sa cumpar asa ceva. Sau mai bine zis, ma simteam mult mai “roman” decat as fi vrut in momentul ala.

In fine, trece o saptamana si-mi fac curaj si deschid punga vietii. Eram curios cum miroase asa ca bag ratul inauntru si inspir adanc. Bai, deci miroase super apetisant, si incredibil de genial! E ca aroma unei nopti de vara cu cerul senin si plin de stele, la ora 3 dimineata in fata shaormeriei in compania lui Gigel boschetarul-vesel care se uita fix in ochii tai, se apropie de tine dupa ce a infulecat  o shaorma si-ti ragaie cu drag in mufa vreo 2 minute fara intrerupere. Dupa ce-mi revin din socul initial cauzat de danful ala de voma proaspata stau si cuget existential … “de ce?!?!?!?!?!”

Serios acum … DE CE? De ce exista asa ceva? Stiu ca faceam misto pe-aici pe blog acum vreo 3 ani ca in curand o sa apara chipsuri cu shaorma, cu ciorba de vacuta, cu mici, cu piftie dar …. parol de grohaitor .. GLUMEAM!! In cazul asta … poza de mai jos devine chiar super plauzibila!

Tags: , , ,


Next Page »