Saptamana trecuta m-am gandit ca ar fi o idee buna si inteligenta sa prestez o minunata entorsa la glezna piciorului situat in emisfera stanga. Buuuun, prilej de relaxare, exceptie fiind BSC-ul care se apropie cu pasi repezi (Berlin Salsa Congress anume; pt. cei care ma citeau acum cativa ani … nu, nu m-am lasat de dans, dimpotriva).
A doua zi dupa minunatul eveniment, evident ca toata lumea s-a gandit ca m-ar putea ajuta (pe plan psihic cel putin) intrebandu-ma din 2 in 2 minute “auzi, da’ cu show-ul de la Berlin ce faci? mai poti sa …?”. Lovely morale booster … NOT.
(nota: numele urmatoare au probabil rezonanta pentru cei din lumea salsei, in special galaxy, pentru ceilalti de citesc, sunt umanii care se ocupa de scoala unde prestez -anume Salsa Galaxy- si de coregrafia mea pt. Berlin). Ii zic Danei pe facebook ca am facut “fleoshc” cu piciorul. In 2 secunde imi suna telefonul “CE-AI FACUT MA?!?!”.
Raluca: Da-te cu Diclofenac, pune bandaj si ia si pastile
Eu: Nu iau nici o pastila
Raluca: Ia si pastile (diclofenac) ca sunt anti-inflamatoare si au concentratie mai mare
Eu: Nu vreau pastile!
Raluca: Mai vrei sa faci show la Berlin?
Eu: …. nu pastile !!!
*dimineata urmatoare*
Eu: Ralu …. unde sunt pastilele alea?
Dragos (extrem de serios): Auzi … hai ca vorbesc cu cineva sa te duca la un spital ca arata urat piciorul tau si nu-mi place deloc.
Eu: Nuuuu, ca aia o sa vrea sa presteze ghips, nu vreau ghips, se dezumfla, e ok! (Incapatanat ca deobicei de altfel)
Eu: Levi, stii … entorsa, chestii … facem maine antrenamente da?
Levi: Esti tampit?
Eu: Nu ma ca uite ca se dezumfla ca ..
Levi: Ba, tu esti batut in cap, sa nu te prind la sala macar o saptamana, stai cu piciorul in sus
Si printre ei pe undeva, apare in scena si minunata mea partenera, anume Anca:
Eu: Am facut entorsa
Anca: CE-AI FACUT?!
Eu: …. miau?
Anca: Pai si ce facem? Ai fost la doctor?
Eu: ….. miau?! erm .. pai sa vezi ca … stii … nu
Anca: Du-te la doctor!
Eu: Aaaaaaaaa se dezumfla, e light, trece repede
Anca: DU-TE LA DOCTOR!
Eu: ….. miau?! …
Mnoh, de fapt vroiam sa ajung la capitolul spitale si doctori. Ajuns in Bucuresti, evident ca m-am gandit si eu, folosindu-ma de minunata-mi inteligenta porcina, sa prestez la niste doctori.
1. MEDLIFE
Cladire frumoasa, preturi scumpe de te … pe tine cu stropi, sala de asteptare superba … si … stau si astept … si astept … si ortopedul tot nu vine … si astept … si mai astept putin si tot asteptand surprind o minunata conversatie intre o maicuta si o tanti care prestau pozitia sezut pe scaunele de langa mine:
Maicuta: Da si am fost in Italia sa vad moastele sfantului X
Tanti: Ooooo dar ce frumos trebuie sa fi fost
Maicuta: Da … si am ajuns acolo dar erau puse mai departe si nu ne dadeau voie sa le vedem de-aproape si m-am intristat foarte tare
Tanti: Ooooo nasol .. nasol …
Maicuta: Dar au venit niste preoti rusi la un moment dat si mi-au facut un semn sa vin la ei, si atunci am zis prietenei mele “Oh .. uite … sfantul X ma cheama la el!” (replica insotita de un super dramatism in voce)
Eu langa ele ma opresc din citit anume ce citeam, fac o mutra d-aia super inteligenta, ridic capul parca spunand “WTF?!” si-l vad pe un nene care sprijina usa de la cabinet uitandu-se la mine si la maicuta aproape razand.
Maicuta: Si am ajuns mai aproape de moaste, si i-am dat aparatul prietenei mele si i-am zis “Uite, uite, fa-mi si mie repede o poza aici! Repede!”
“Mmmm maicute si poze pe facebook” prestez eu in gandire. Nenea care sprijina usa se uita iar la mine, si gandindu-se probabil la acelasi lucru, incepe sa rada incet … eu … porc ca deobicei … ce sa fac? Rad … mai putin incet …
Intre timp vine tanti asistenta victorioasa, c-o naframa in varf de … pixul pe care-l avea in buzunar: Aaaaa stiti … domnul doctor a avut o problema, nu mai vine azi, o sa vina un coleg dar peste o ora
Pa! Da-l naibii de ortoped … aveam si programare la o clinica de recuperare asa ca ….
2. RECUMED
- Intrati va rog, doamna doctor va asteapta, mi se spune la intrare
*Intru sfios in cabinet*
- Ajutati-maaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- …?! aaa da …
- Ajutati un biet sarmaaaan!!!!
- Pai da …. aaa …. sa vedem *vizibil incurcata de intrarea mea grandioasa*
- Pai uitati … entorsa … show … dans …. Berlin … cateva saptamani … foarte important sa ma recuperez … help?!
Din fericire doamna doctor a fost foarte receptiva la pledoaria mea disperata si intelegand situatia m-a trimis sa fac o ecografie, mi-a recomandat cateva orteze pentru antrenamente, si mi-a facut un program minunat de recuperare de aproximativ 2 ore pe zi, timp de 10 zile.
3. Institutul national de recuperare
Aici trebuia sa prestez ecografia. O sun pe madam doctor de-acolo:
- Saru’mana, ma intitulez Andrei Vasilescu, m-au trimis de la recumed la dumneavoastra, vroiam sa va rog daca puteti sa-mi faceti o ecografie la glezna … blablabla
- Da sigur .. saptamana viitoare
- Stiti … entorsa … show … dans … Berlin … cateva saptamani … foarte important sa ma reapuc repede de antrenamente … puteti sa ma vedeti astazi ca sa stiu daca pot face in weekend antrenamente?
- …. nu ma intereseaza, nu faceti nici un antrenament
*eu perplex, neasteptandu-ma la un raspuns asa de suav din partea interlocutorului medical*
- Stiti … miau … miau miau … daca se poate cumva mai repede …. stiti … Berlin … show … antrenamente …. important …. miau …
- Nu ma intereseaza, vedem … vorbim … saptamana viitoare … marti, miercuri, joi, cand am eu timp de dumneavoastra
- Doamna, dar stiti …
- Nu ma intereseaza!
Imi venea sa trantesc un “SA MORI TU?!” la un moment dat, nu de alta, dar tonul madamei era cat se poate de agresiv si nervos. Eu stiam ca doctorii trebuiau sa fie draguti si “user-friendly”. Oh well …
4. Spitalul de urgenta
Imi aduc aminte ca tatal celui mai bun prieten al meu din liceu lucreaza la urgenta la ecografie. Si-mi aduc aminte ca am mai fost pe la el si era un om de zahar. Asa ca … sun ….
- Buna ziua, posed numele de Andrei Vasilescu, nu stiu daca ma mai tineti minte…
- A da… Andrei, salut! Ce faci?
- Pai bine … stiti … entorsa … show … berlin … antrenamente … important …. miau … help?
- Da da da, eu sunt la spital pana la 1, vino azi, iti fac radiografie, ecografie si vedem
Ajung la spital mega stresat, eu deja gandindu-ma la o fisura la os ca tot nu se dezumflase glezna complet (trecusera deja 10 zile de la fericitul eveniment).
- Aaa …. am ajuns la spital, zise eu la telefon … sunt la garda la radiologie
- PAI CE CAUTI ACOLO? Ti-am zis sa vii la camera de garda la ecografie
- Pai .. si … aaa … unde e aia?
- Descurca-te ca esti baiat mare! si inchide
Presimteam ca era intr-un consult 
in fine .. ma invart eu prin spital 2-3 minute, ajung unde trebuia, salut respectuos, si ma simt brusc luat pe sus de o aripa “Hai cu mine!”. Si cand zic luat pe sus de o aripa … chiar asta vreau sa spun, la un moment dat mergeam pe varfuri (stiti poate ca eu am vreo 1.82 si 90 si ceva de kilograme…)
Ma rog, rezumat, radiografie normala, ecografie … 5-6 mm lichid, aspect inflamator cronic.
- groh … antrenamente?
- Stai sa ti se dezumfle glezna complet si apuca-te incet-incet, fara efort prea mare. Mai da-te cu Diclofenac, baga recuperare la greu si … hai, ca am treaba!
Si dupa atatia ani, omul asta e in continuare o bomboana, in ciuda replicilor taioase/acide pe care ti le da cateoda. Me loves him greatly!
In fine … pentru ca presimt ca o sa am ce debita de la sedintele de recuperare, eu fiind un om atat de sobru si serios deobicei, am zis sa fac introducerea asta “scurta” pentru ziua de luni.
A da … intre timp s-a dezumflat si mobilitatea a revenit la fel ca la celalalt minunat si superb picior. Stress-ul si latura antisociala determinata de stress, well .. asta e alta poveste
Tags: bsc, doctori, entorsa, recumed, recuperare, salsa, spitale
pe mine m-a amuzat
