Mar 29 2009

Duminica muzicala: despre ciorba si muzica

Category: SpeechlessAndy @ 09:37

Continuam periplul prin lumea trupelor/proiectelor mai putin cunoscute cu ceva ce se intituleaza Invisigoth. Dragut numele nu? In-vi-si-goth. Dap, dragut :))

“Ce e Invisigoth de fapt? Eu l-as numi un experiment dubios, interesant si surprinzator de placut” spuneam intr-o recenzie acum ceva timp.

Line-up:
Viggo Domino – voce
Cage - toate instrumentele

Tara de origine: SUA

Gen: Prog rock

Label: Prog Rock Records

Discografie:
Alcoholocaust – 2006
Narcotica – 2008

Myspace: http://www.myspace.com/invisigothmusic

Azi vom vorbi despre Narcotica cu pasaje din recenzia initiala.

Track list:

01. Dark Highway Part 1 – Transmission
02. Dark Highway Part 2 – Before First Light
03. Shine On
04. Scars and Dust
05. Pornocopia
06. Narcotica
07. A Beautiful Disaster
08. Dark Highway Part 3 – New Rome
09. Dark Highway Part 4 – Take the Blood

Varianta scurta: Narcotica e un album de rock progresiv.

Varianta mai lunga: Narcotica e o calatorie ciudata, mistica, absurda, exotica, __completati_linia_punctata__, prin lumea sunetelor. Pasaje ambientale si lente, combinate cu pasaje 100% progresive, cateva masuri simfonice, doua-trei bucati funk, inca vreo cateva electronice, la un moment dat chiar si niste game orientale, ocazional si o chitara cu distors, toate presarate cu aranjamentele vocale ale lui Viggo. S-ar putea spune ca albumul asta e o mare ciorba sonora. O ciorba care te transpune intr-o lume exotica si pe alocuri atmosferica in care n-ai nici o idée despre ceea ce va urma.

Daca nu sunteti strict fani ai metalului, s-ar putea sa aveti o surpriza foarte placuta in legatura cu acest album chiar daca progresivul nu se afla pe lista stilurilor voastre preferate. In contextul albumului, nu pot sa spun ca exista vreo piesa slaba din tot acest calup de 9 cantece. Recunosc ca mi-ar fi placut sa aud mai multa chitara pe inregistrari, dar dat fiind natura compozitiilor, incep sa cred din ce in ce mai mult ca ar fi stricat tot.

Desi nu e metal, desi nu e nimic comercial, desi e poate greu de digerat, desi nu exista o liniaritate a stilului muzical, desi membrii trupei nu sunt doua vedete internationale de mare calibru, Narcotica este unul din cele mai bune albume pe care le-am ascultat in ultimul timp.

Asta spuneam prin februarie 2008. Am reascultat albumul aseara si mi-am adus aminte ce minunatie e asa ca m-am gandit sa vi-l prezint si voua. Piesa preferata: Shine On (o puteti asculta pe pagina de myspace a proiectului – click AICI)

Un an mai tarziu, raman la aceeasi parere: albumul asta e o mare ciorba sonora in care toate ingredientele se completeaza absolut perfect! Must have pentru toti amatorii de prog rock/art rock si ceva de ascultat pentru toata lumea care agreeaza experimentele muzicale!

Tags: , , , , , ,


Mar 15 2009

Duminica muzicala: un “altfel” de Dark Side of the Moon

Category: SpeechlessAndy @ 09:16

Lasand la o parte metalul, formatia mea de suflet este de multi ani de zile Pink Floyd dintr-un singur motiv (subiectiv ce-i drept): n-am gasit in nici o alta trupa atata emotie si pasiune cat am gasit la Floyd.

Hai sa vorbim intai despre una din capodoperele lor anume Dark Side of the Moon. Doar ca factor introductiv tho’.

Albumul a fost lansat in martie 1973 si este considerat de multi cel mai de succes album al trupei, album care defineste cel mai bine munca celor patru, privit in continuare de catre critici ca fiind unul din cele mai influente si importante albume ale tuturor timpurilor.

Abordand teme sociale precum lacomia, conflictul social, nebunia, obsesia, imbatranirea etc Dark Side este un album conceptual care exploreaza din plin natura umana.

Speak to Me si Breathe – vorbesc despre nastere si experiente noi
On the Run – evoca stresul si anxietatea calatoriilor moderne, in special frica de zbor a lui Wright
Time – vorbeste despre timpul petrecut aiurea si de apropierea rapida a mortii
The Great Gig in the Sky – abordeaza ganduri legate de religie si moarte
Money – ironizeaza lacomia
Us and Them – conflictul, etnocentrismul si credinta ca “sinele” unei persoane are intotdeauna dreptate
Brain Damage – relativitatea nebuniei
Eclipse – vointa proprie si cauzalitatea

Sunt atat de multe lucruri de spus despre albumul asta incat nici nu stiu cum sa sintetizez totul. Dark Side a stat peste 14 ani in topul Billboard (evident mai mult decat ORICE alt album din istoria muzicii). In 1988 a fost scos din top din cauza schimbarii unei reguli si a fost reintrodus mai tarziu. Cumulat, a adunat aproape 30 de ani in topul Billboard (la fel de evident, nici un alt album nu se apropie de performanta asta si cel mai probabil nici n-o sa se apropie vreodata – asta spune multe nu?).

Pentru fanii Floyd, va recomand DVD-ul din 2003 “The Making of the Dark Side of the Moon”. Este absolut fabulos sa-l privesti si sa vezi cata ingeniozitate au avut cei implicati si care a fost sirul gandirii in realizarea acestei capodopere muzicale.

Bun, destul despre asta, pentru ca dupa cum am afirmat anterior, nu vreau sa va prezint chestii cunoscute ci mai degraba chestii mai “obscure” pe care sa le descoperiti asa cum le-am descoperit si eu. Astazi o sa vorbim despre un proiect numit Vocomotion si albumul lor din 2006 “Dark Side of the Moon A Cappella”.

Albumul este de fapt un cover al intregului album dar pe care nu s-a folosit absolut nici un instrument, doar opt vocalisti si un percutionist vocal pentru a recrea albumul original. Cand am auzit prima oara de proiectul asta am ramas socat cat de bine a putut fi realizat, cat de bine sunt facute toate armoniile si cata perfectiune zace in rezultatul final (asta poate si pentru ca apreciez foarte mult notiunea de acapella dupa cum stiti).

Ganditi-va la fiecare efect sonor, fiecare instrument, fiecare armonie, fiecare element de percutie, totul a fost redat din voci, vai si cum a fost redat … o experienta sonora incredibila din punctul meu de vedere. Si ce mi se pare si mai fascinant e ca proiectul asta a inceput initial ca un proiect de “live” in care tot albumul trebuia sa fie cantat live fara pauza timp de 40 de minute, just imagine!

Anyway, hai sa ascultam. Cateva sample-uri puteti gasi pe pagina de myspace (click aici), din pacate sunt doar fragmente din piese si putin irelevante in “mai marele context” al albumului (si insuficiente pentru a va da seama ce nebunie zace in inregistrari)

Pe youtube n-am gasit decat Brain Damage-ul (pe care il puteti asculta mai jos). Sper sa va placa tot proiectul, este o interpretare unica si magistrala a (probabil) celui mai mare album din istoria muzicii.

Tags: , , , , ,


Feb 22 2009

Capodopera de duminica: Ayreon – Human Equation

Category: SpeechlessAndy @ 09:34

Initial vroiam sa postez altceva in dimineata asta, dar m-am cam razgandit asa ca … vorbim despre muzica si despre un album-poveste care sta si va sta foarte multa vreme in topul preferintelor personale ale micutului porc. Unii dintre voi poate il stiu, asa ca nu voua ma voi adresa. Albumul in cauza se numeste “The Human Equation” si este capodopera lui Arjen Lucassen aka Ayreon.

Ca gen muzical sa-i spunem progressive-metal DAR este atat de accesibil si de melodios incat poate fi, este si a fost ascultat si de catre cei care nu asculta nici prog si nici metal in mod normal. Pana la urma ne rezumam la capacitatea fiecaruia de a da jos ochelarii de cal nu?

Nenea Arjen e un muzician de vreo 2 metri din Olanda, care s-a gandit el c-ar fi o idee buna sa compuna un album conceptual de vreo douazeci de piese in care sa se joace cu povestea “renasterii psihologice” a unui om. Povestea albumului e destul de simpla: dupa un accident de masina, un om intra intr-o coma in care psihicul lui se confrunta cu trecutul sau, cu emotiile sale si cu situatia din prezent. Coma sa dureaza douazeci de zile, fiecare zi fiind reprezentata de cate un cantec.

Plecand de la trecutul destul de intunecat al omului respectiv, in care a beneficiat de prezenta unui tata ratat, plus rautatea inerenta copiilor ajungem la zile mai recente in care cel mai bun prieten al sau il tradeaza avand o relatie cu nevasta personajului. Dealtfel asta fiind si cauza accidentului: din disperare, omul respectiv intra cu masina intr-un pom, pe un drum pustiu si evident in plina zi.

Intr-un final cele trei personaje se impaca, motiv pentru care omul nostru isi invinge toate gandurile negative si se elibereaza de inchisoarea sa mentala.

La fel ca si multi alti cunoscuti, prima oara cand am ascultat albumul nu mi-a spus prea multe, insa intelegandu-l incet-incet am ajuns la concluzia ca este o capodopera completa. Melodiile sunt absolut superbe, atat ca instrumentatie cat si ca aranjamente vocale, versurile sustin cu succes toata povestea iar intregul concept este unul extrem de bine legat!

Ce e foarte interesant pe albumul in cauza e ca fiecare emotie, fiecare sentiment, este interpretat de un alt vocal, fiecare dintre ei extrem de potrivit pentru rolul in cauza. Si cum majoritatea sunt oameni cunoscuti … sa-i si prezentam:

James LaBrie (Dream Theater) – “Eu” – personajul principal care intra in coma
Mikael Akerfeldt (Opeth, Bloodbath) – “Frica”
Eric Clayton (Saviour Machine) – “Ratiunea”
Heather Findlay (Mostly Autumn) – “Dragostea”
Irene Jansen (ex-Karma) - “Pasiunea”
Magnus Ekwall (The Quill) – “Mandria”
Devon Graves (Dead Soul Tribe, ex-Psychotic Waltz) – “Agonia”
Marcela Bovio (Elfonia, Stream of Passion) - “Sotia”
Mike Baker (Shadow Gallery) – “Tatal”
Arjen Lucassen (Ayreon, Stream of Passion, Ambeon, Star One) – “Prietenul cel mai bun”
Devin Townsend (ex-Strapping Young Lad, Devin Townsend) – “Furia”
Peter Daltrey – “Eternitatea”

In ceea ce priveste instrumentistii, lucrurile stau extrem de simplu:  pe langa Arjen care canta la toate chitarile electrice si acustice, bass, clape/sintetizatoare il avem pe Ed Warby (Gorefest) la tobe,  plus cinci instrumentisti care se joaca la vioara, violoncel, flaut, nai si didgeridoo, plus vreo 4 solo-uri de clapa facute de invitati speciali, printre care amintim doar de claparul de la After Forever si de cel de la Uriah Heep.

Trecem repede in revista si track list-ul dupa care va las sa si ascultati.

1. Day One: Vigil
2. Day Two: Isolation
3. Day Three: Pain
4. Day Four: Mystery
5. Day Five: Voices
6. Day Six: Childhood
7. Day Seven: Hope
8. Day Eight: School
9. Day Nine: Playground
10. Day Ten: Memories
11. Day Eleven: Love
12. Day Twelve: Trauma
13. Day Thirteen: Sign
14. Day Fourteen: Pride
15. Day Fifteen: Betrayal
16. Day Sixteen: Loser
17. Day Seventeen: Accident?
18. Day Eighteen: Realization
19.  Day Nineteen: Disclosure
20. Day Twnty: Confrontation

Day Eleven: Love (Eu, Dragostea, Pasiunea, Mandria, Agonia, Frica si sotia)

Day Sixteen: Loser (Tatal si Furia)

Tags: , , , , , , ,


Dec 23 2008

Cand muzica nu e doar muzica ..

Category: SpeechlessAndy @ 16:26

Cred ca am avut cel putin zece variante de a incepe postul asta, si de fiecare data am renuntat.

Cei care ma stiti in persoana probabil ati auzit deja de nenumarate ori fraza “je deteste la langue francais”. Nu imi place pur si simplu. O pot intelege, o pot scrie cat de cat, o pot vorbi oarecum, dar nu imi place desi a trebuit s-o folosesc ceva vreme.

Saptamana trecuta cred, am ajuns la The Voice pe blog si am vazut clipul de mai jos. Evident ca dup-aia am vrut sa vad intreg spectacolul. Uitati-va la clip si cititi ce e mai jos dupa aceea:

(Urmeaza fragmente de ganduri, imprastiate  haotic si aiurea)

Am reusit sa-l gasesc dimineata pe net, si acum zece minute s-a si terminat. Nu sunt foarte multe chestii pe lumea asta care sa ma “afecteze”, dar pasiunea va fi una dintre ele intotdeauna (oare de ce?).

Notre Dame de Paris e un spectacol fabulos, o productie canadiano-franceza cu o scenografie perfecta, actori care traiesc prin muzica si prin emotie, dansuri care sustin toata actiunea si voci patrunzatoare pe care nu numai ca le auzi, dar le si simti.

La mine in casa a fost si este chiar cald azi, cu toate astea cat timp m-am uitat la spectacolul in cauza mi-a fost frig (a se citi “m-au trecut constant fiorii”). Au fost cateva piese in care se putea citi emotia pura pe fetele actorilor si se putea simti tot urletul de disperare din glasul lor. N-o sa fiu ipocrit si o sa recunosc ca fara sa-mi dau seama mi s-au umezit obrajii la un moment dat, apoi s-au uscat doar pentru a se umezi din nou. Artisti adevarati, in adevaratul sens al cuvantului. Si nu uitati: toata chestia asta e in acea limba minunata pe care n-o suport – in franceza!

Chiar mi-as dori sa pot expune toate gandurile pe care le am in cap vis-a-vis de spectacolul asta, dar cred ca ar trebui sa fie putin “la rece”, nu de alta dar in momentul asta chiar nu-mi gasesc cuvintele.

Quasimodo probabil e cel mai expresiv dintre toti si implicit cel mai patrunzator, poate si datorita timbrului aparte pe care il are vocea lui. De machiaje si costume nu mai zic nimic .. iar povestea … mai bine uitati-va mai jos :)

Daca apreciati arta, pasiunea pentru arta, emotia prin muzica sau chiar pasiunea punct, uitati-va la Notre Dame de Paris. Merita! (ca nota, potrivit Guiness Book of Records, Notre Dame de Paris este musical-ul cu cel mai mare succes in primul an)

Am gasit spectacolul intreg pe youtube si va dau si link-urile catre cantece (nu o sa pun clipurile pe blog pentru ca sunt prea multe) – au si subtitrare in engleza

Act I

Le temps des cathédrales
Les sans-papiers
Intervention de Frollo
Bohémienne
Esmeralda tu sais
Ces diamants-là
La fête des fous
Le Pape des Fous
La sorcière
L’enfant trouvé
Les portes de Paris
Les portes de Paris (II)
Tentative d’enlèvement
La Cour des miracles / Le mot Phoebus
Beau comme le soleil
Déchiré
Anarkia
À boire!
Belle
Ma maison, c’est ta maison
Ave Maria païen
Je sens ma vie qui bascule
Tu vas me détruire
L’ombre
Le Val d’Amour
La volupté
Fatalité

Act II

Florence
Les cloches
Où est-elle?
Les oiseaux qu’on met en cage
Condamnés
Le procès
La torture
Phoebus
Être prêtre et aimer une femme
La monture
Je reviens vers toi
Visite de Frollo à Esmeralda
Un matin tu dansais
Libérés
Lune
Je te laisse un sifflet
Dieu que le monde est injuste
Vivre
L’attaque de Notre-Dame
Déportés
Mon maître, mon sauveur
Donnez-la moi
Danse mon Esmeralda
Finale

Tags: , , , , , , , , , , , ,


Dec 14 2008

Uite-le maaaaaaaaa!!

Category: SpeechlessAndy @ 01:41

Bun, facem o mica pauza de la aberat … DA? Si ne concentram putin, si suntem seriosi, si avem rabdare cinci minute sa ne uitam la un clip!

Le mai tineti minte pe “faimoasele” si mirobolantele gemene de la Indigo (cu care dealtfel am avut marea onoare sa fiu coleg de scoala)? Alea doua de s-a facut de c*cat in State la emisiunea aia America’s Got Talent ? You know .. aia cu Hasselhoff ?

Ei bine, uitati-va la fetita asta din clipul de mai jos. A fost si ea la aceeasi emisiune ca fufele alea doua. Ascultati-i cuvintele, urmariti-i reactiile si zambiti :)

I’m fwom Amewica :D

I just tuwned fow :D

Gotta love her! Vreau si eu o copchila ca asta !

Later edit: Si … THANKS INA! … ascultati-o si pe asta mica de mai jos ! Lasand la o parte faptul ca e draguta foc, e incredibil de expresiva …

Tags: , , , , , , , ,


Nov 26 2008

Stand by me

Category: SpeechlessAndy @ 20:02

“The Playing for Change Foundation is dedicated to connecting the world through music” scrie pe site-ul lor.

Si cum micutul porc are o mica “problema” cu muzica si cu lucrurile facute din pasiune trebuie neaparat sa va arate si voua un clip de youtube (pe care l-a gasit pe blogul lui Arielaici - ocazie cu care ii si multumesc :) ).

La el scrie asa:

“Stand by me” is a featured song around the world in which 37 musicians from five continents assemble together to create one unified track. The musicians have never met in person and connect through their music. Each track is added to the song as the musicians are recorded LIVE outside across the globe. The end result is a remarkable human connection and a powerful song.

“Stand by me” e doar primul cantec dintr-o serie de “songs around the world”. Vor urma si alte cantece, soundtrack-ul de film si un DVD la inceputul anului viitor.

Ideea e foarte misto, realizarea e impecabila … genial! Inca o data se arata puterea muzicii!

Tags: , , , ,


Oct 12 2008

No day but today (sau expresii ale umanitatii)

Category: Perceptii, SpeechlessAndy @ 00:11

Five hundred twenty-five thousand six hundred minutes,
Five hundred twenty-five thousand moments so dear.
Five hundred twenty-five thousand six hundred minutes
How do you measure, measure a year?

In daylights, in sunsets, in midnights,In cups of coffee
In inches, in miles, in laughter, in strife.
In five hundred twenty-five thousand six hundred minutes
How do you measure a year in the life?

Astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit prima oara cand am vazut Rent. Ce e Rent? Un film, de fapt un musical, o adaptare pentru ecran a unuia dintre cele mai longevive spectacole de pe Broadway. De ce un post despre Rent? Pentru ca l-am revazut aseara pe HBO si pentru ca din cand in cand mai merge cate un post serios si pe porcaria de blog al micutului porc.

Lasand la o parte toate prejudecatile despre supra-utilizarea conceptului de “love” in filme, muzica, arta, etc Rent este unul dintre cele mai bine realizate “filme” pe care le-am vazut vreodata. Dialogul este aproape inexistent, toata “forta” filmului fiind transmisa prin intermediul cantecelor si al interpretarii perfecte a actorilor/cantaretilor.

Homosexualitate, droguri, iubire, ura, toleranta si intoleranta, compasiune, incredere, SIDA, transexualitate, moarte, speranta, prietenie … cateva din cuvintele astea sunt suficiente pentru a genera o replica gen “Ah .. da … poate e misto .. dar nu cred ca o sa ma uit..”. Stiti proverbul ala “never judge a book by its cover” ? Ei bine, asta se aplica si in cazul lui Rent, mai ales pentru ca toate cuvintele de mai sus se imbina perfect in povestea filmului.

Rent este (la propriu) o calatorie prin viata, trecand de la o traire la alta in the blink of an eye. In functie de perceptii, Rent chiar ar putea fi clasificat drept o “expresie a vietii”.

Definitely must-see .. and must-hear (asta doar daca aveti rabdare pt. asa ceva evident)! Descrierile/review-urile won’t, can’t and don’t do it justice :-)

There’s only us, there’s only this
Forget regret or life is yours to miss
No other road, no other way
No day but today

….

There’s only now, there’s only here
Give in to love or live in fear
No other path, no other way
No day but today

Soundtrack-ul poate fi ascultat (gratuit) aici: http://rentmoviesoundtrack.com/

Mai jos puteti vedea videoclipul la “Seasons of Love” (including scene din film). Daca n-ati avut nici un contact cu Rent pana acum .. hit play and watch it.

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,


Sep 15 2008

The Great Gig in the Sky. Rest in peace.

Category: SpeechlessAndy @ 20:56

Deobicei ma lasa rece vestile de genul asta … e un singur curs al vietii: te nasti -> traiesti -> mori, easy as that. Insa cand vine vorba de anumite persoane … raman fara cuvinte si incep sa ma gandesc la diverse lucruri. Astazi, 15 septembrie, am aflat ca a incetat din viata unul din cele cateva personaje care m-au influentat pe mine de-a lungul timpului: Richard Wright.

Richard Wright a murit la varsta de 65 de ani, dupa o lupta scurta impotriva cancerului.

Cine a fost Richard Wright? Pianist/clapar si membru fondator al trupei Pink Floyd. Un om si o trupa care m-au facut sa inteleg ce inseamna muzica, de ce se creaza, cum, ce efecte ar trebui sa aiba, care e scopul final, etc. Un om care a scris una din cele mai profunde melodii pe care le stiu: The Great Gig in the Sky. Un clip de la aceasta piesa il puteti vedea mai jos (si daca tot ati ajuns pe pagina asta, insist sa va uitati si sa ascultati. As avea atat de multe lucruri sa spun si cu toate acestea, nu am nimic de spus …

“And I am not frightened of dying, any time will do, I don’t mind. Why should I be frightened of dying? There’s no reason for it, you’ve gotta go sometime. I never said I was frightened of dying” sunt cuvintele care insotesc aceasta melodie. Odihneste-te in pace Richard Wright, sunt convins ca al tau ‘great gig in the sky’ nu se va termina niciodata! R.I.P.


Tags: , ,


Sep 06 2008

Realitate crunta?

Category: Realitate crunta, SpeechlessAndy @ 23:09

Brutal, crunt, socant pt. unii, dar vorba colegului de serviciu: fiecare om care are permis sau se gandeste sa dea examen de conducere, ar trebui obligat sa se uite cel putin o data pe zi la clipurile astea, poate asa s-ar schimba ceva … In orice caz, asa trebuie facuta o campanie, nu cum au facut romanasii nostri.

Oare s-ar schimba ceva daca s-ar uita toti soferii la clipurile de mai sus? Oare s-ar schimba ceva daca s-ar uita toti retarzii de bani gata sau smecherasii la ele?


Aug 12 2008

N-am cuvinte…

Category: SpeechlessAndy @ 11:42

“cam asta numesc io implinire artistica….” zise basistul nostru dand un link de youtube (o sa fie mai jos).

Stiam artistul, stiam melodia .. nu stiam clipul.

N-am cuvinte. Implinire artistica e putin spus si nu ii face dreptate catusi de putin. Uitati-va si voi la clip, neaparat pana la capat. Ma credeti ca pe langa fiori si piele de gaina MIE imi venea sa plang uitandu-ma la el ?

Asta e nivelul suprem la care poti ajunge atat ca artist cat si … ca om (din punctul meu de vedere). N-am cuvinte …

Va rog eu, dati mai departe la cat mai multa lume link-ul de youtube, asa ceva merita vazut de catre oricine e in stare sa “simta”. Inca o data … n-am cuvinte …