Jul 13 2010

Jocurile copilariei II, poze si grup

Category: NostalgieAndy @ 06:49

Pentru ca vreau sa separ chestia asta de blog ca sa-mi pastrez totusi Blogul unui Micut Porc, am facut un grup de facebook pentru intalnirile de weekend in care ne jucam.

O sa urcam acolo pozele si clipurile (cel de saptamana trecuta inca nu l-am editat) si tot acolo stabilim si urmatoarele intalniri si ce facem la ele. Intalnirea de sapt. asta o s-o anuntam in cateva zile.

Cam atat momentan, revin cat de curand si cu impresii de duminica trecuta si cu filmuletul. Pe scurt: frunza, sotron, elastic, baschet, mima :))

Tags: , , , ,


Jul 06 2010

Campania “Jocurile copilariei” continua duminica asta!

Category: Nostalgie, Realitate cruntaAndy @ 09:27

Avand in vedere genialitatea frunzei de duminica trecuta, s-a stabilit ca o a doua intalnire sa existe si sa aiba loc duminica, 11 iulie 2010, ora 13:00. Locul de intalnire e acelasi, in fata la Palatul Copiilor din Bucuresti (chiar la treptele de la intrare).

Se poate ajunge cu metroul pana la Tineretului si apoi pe jos cam o statie si un pic; autobuz 313, 381; troleu 76. Automobil personal, parcat p-acolo pe undeva.

Nu conteaza ca nu ne cunoastem intre noi, important e sa ne distram, asa ca dati sfoara in tara pe la prieteni, cunostinte si rude si hai!

Propunerea mea de program ar fi cam asa: ne strangem pana pe la 13:15 si mergem sa jucam episodul 2 din Frunza, eventual facem o pauza la un moment dat sa bem o bere, cico, brifcor, ce-o fi, apoi de la 17:00 ii asteptam si pe cei de la Love to Dance (din cate am inteles la 5 termina orele de dans) (cei de la Love to Dance vor aparea in pas de dans de la 13:00) si vedem ce ne mai jucam mai departe. Printre propunerile de saptamana trecuta, au ramas urmatoarele: fetele vor sa topaie la un “elastic”, baietii vor o “patratica”, impreuna ar mai exista “Gardiana 10″, “Tarile” si “Castelul”, sau continuam tot cu frunza :))

Later edit: regulile de la frunza aici, cronicuta de la prima frunza aici, video si poze aici

Cei care n-aveti program duminica si aveti chef sa radeti si sa va simtiti a dracu’ de bine, anuntati-va prezenta aici printr-un comentariu, sau dati-mi un mail / mesaj pe messenger (id-ul meu e in bara din partea dreapta) ca sa stim pe cine asteptam duminica (sau in alte cuvinte sa nu stam degeaba acolo asteptand ca poate-poate mai vine cineva). Daca apare ceva si nu mai puteti ajunge, o sa va las numarul meu de mobil, ma sunati, anuntati, si asta e, va asteptam data viitoare!

Si as vrea sa si multumesc pe aceasta cale urmatorilor indivizi pentru ca au “sprijinit” intr-un fel sau altul campania asta: Arhi, DeMaio, Warsongu si lui Florin de la Love to Dance.

Asadar, pentru ca am promis ca o sa postez si regulile pentru propunerile de mai sus, sa dam bice (oricum vroiam sa le scriu pentru posteritate :)) )

Mentiune: pentru ca fiecare bloc / scoala, avea un set propriu de reguli pentru fiecare joc, cele ce urmeaza sunt doar niste reguli generale “in mare” scrise pentru “aducere aminte”, ori informatii adunate si comasate de pe diferite forumuri, ori din memorie. Regulile pentru jocurile de weekend, le stabilim pe loc de comun acord.

1. ELASTICUL

Se joaca in patru oameni (stiu, se joaca si-n 3, si-n mai multi, dar ca sa fie mai usor de scris, ramanem la 4 da?). Doi tin elasticul pe glezne, doi trebuie sa sara pe/prin/peste elastic intr-o anumita ordine. Din cate tin minte, sunt 10 figuri, si trebuiesc sarite in ordine de catre cei doi membri ai echipei; daca unul dintre ei greseste figura pe care o face, echipa sa va tine elasticul pe glezne, iar cealalta echipa va sari. In anumite grupuri, dupa terminarea celor 10 figuri, se facea “Moara” (adica toate figurile de la 1 la 10 consecutiv).

Pozitia elasticului: Se incepe cu elasticul pe glezne, si picioarele usor departate; dupa terminarea primului set de figuri, se apropie picioarele; dupa terminarea si celui de-al doilea set, elasticul se pune doar pe un singur picior. Dupa cel de-al treilea set, elasticul se ridica la genunchi, si urmeaza aceeasi ordine: picioare departate, apropiate si un picior. Dupa al saselea set, elasticul se ridica pe pulpe si urmeaza aceeasi ordine (si-mi aduc aminte acum cat de karateka erau fetele pe masura ce se tot ridica elasticul; tin minte ca era o tipa foaaaaaaaarte inalta, care juca elasticul pana la gat :)) bine, avea niste picioare lungi cat mine :)) ).

Cifrele (luate de pe forumuri, eu n-am de unde sa le tin minte :P )

1 – Se sare cu ambele picioare in interiorul elasticului.
2 – Se sare cu picioarele de fiecare parte a unui elastic (stanga-dreapta)
3 – Se sare cu un picior in fata, si unul mai in spate, pentru a calca laturile elasticului pe ambele parti; la fiecare saritura se foarfeca picioarele in aer (piciorul din fata se muta pe banda din spate, si cel din spate, in fata)
4 – Se sare pe fiecare laterala cu varful unui picior sub elastic si varful celulalt picior peste elastic
5 – Se pun picioarele in afara laturilor (astfel incat elasticul sa fie intre picioare) si se sare inauntru cu ambele picioare, si afara (pana la cinci, se numara sariturile dintre laturi)
6 – Se sare ca la trei, doar ca primele trei sarituri se fac pe prima latura de elastic (calcand pe rand cu cate un picior pe elastic, alternativ) iar ultimele 3 sarituri se fac pe cealalta latura (cu spatele la elastic)
7 – Se sare ca la doi, doar ca se fac rotiri (180 de grade) intre sarituri
8 – N-am gasit pe nicaieri cum se sare, singurul indiciu e ca e ceva combinatie dintre cele de mai sus. Simtiti-va libere sa completati.
9 – Se sare ca la 4, doar ca ultima saritura trebuie sa prinda ambele elastice cu varful unui picior deasupra, si unul dedesubt
10 – Se agata elasticul cu varfurile picioarelor si se sare cu el agatat peste cealalta banda; apoi se departeaza usor picioarele si se sare din fundita formata cu picioarele departate in afara elasticului

2. PATRATICA

Se deseneaza cu creta un patrat/dreptunghi pe asfalt, in care se fac apoi “patratele” pentru fiecare jucator in parte. Aduce cu tenisul de picior, scopul fiind sa dai in minge (dintr-o singura lovitura; in unele cercuri, erau permise doua) in patratica altui jucator. Daca dadeai afara sau nu puteai sa trimiti mingea mai departe, erai eliminat (sau “aveai una”, in cazul in care se juca pana la trei).

3. GARDIANA 10

Reproduc din ce mi-a spus Florin duminica trecuta. Aduce un pic cu leapsa. Se delimiteaza un spatiu de joc/alergat, si un “gardian”. Acesta trebuie sa alerge dupa ceilalti jucatori si sa-i prinda (cand prinzi pe cineva spui “Gardiana 10″). Cei prinsi, treceau in tabara “gardienilor” si incepeau sa-i vaneze pe cei ramasi “neprinsi”. Jocul se termina cand toti jucatorii erau prinsi. Si daca am retinut cum trebuie, ultimu prins, devenea noul “gardian” in urmatorul joc.

4. TARILE

Se deseneaza cu creta un cerc mare pe asfalt si se imparte in “felii” egale; cati jucatori sunt, atatea “felii”. Fiecare jucator isi denumeste felia sa cu un nume de tara.

Cineva arunca o minge in sus, si striga numele unei tari. Cel strigat trebuia sa prinda mingea, iar ceilalti trebuiau sa fuga cat de departe puteau. In momentul in care respectivul a prins mingea, toti jucatorii se opresc din alergat si raman pe loc. De la locul de unde a prins mingea, omul respectiv putea sa faca trei sarituri in orice directie si apoi sa arunce mingea catre cineva; daca nimerea, atunci ii lua o bucata din tara, daca nu nimerea, celalalt ii lua o bucata din tara. Jocul se termina cand nu ramanea decat un singur “presedinte” :)) bine … eu imi aduc aminte ca nu se termina niciodata, dar asta e alta poveste.

5. CASTELUL

Se formeaza doua echipe a cate X jucatori si se cauta sapte sau noua pietre de dimensiuni diferite care se pun una peste alta (de la cea mai mare – jos – pana la cea mai mica – sus). Una dintre echipe statea la castel, cealalta trebuia sa dea cu mingea de la o anumita distanta inspre castel, incercand sa darame toate pietrele (sau ma rog, cat mai multe). In momentul in care mingea atingea castelul si cadea cel putin o piatra, cei care au dat cu mingea se imprastiau fugind ca descreieratii, iar ceilalti incercau sa-i elimine aruncand cu mingea dupa ei. Scopul era ca cei care au daramat “castelul” sa puna toate pietrele la loc, fara a fi eliminati.

Completari/corectii?

Tags: , , , , , , , , ,


Jul 05 2010

Frunza. Poze. Video. Partea 2

Category: Nostalgie, Realitate cruntaAndy @ 13:32

Si iaca si niste poze si niste video (de la secunda 50).

Discutie intre cei doi “capitani”:

Andy Vasilescu: cat de penal e?
Florin Danciu: se putea si mai penal
Andy Vasilescu: perfect
Florin Danciu: nu ai coborot chiar jos la maxim
Andy Vasilescu: e bine atunci

Get the Flash Player to see this content.

Urmatoarea intalnire a ramas tot duminica la pranz. Detalii diseara sau maine dimineata.

Si pentru ca m-a rugat Bogdan (DeMaio) sa-i dau un link de embed, l-am urcat si pe iutiub. Il gasiti aici

Tags:


Jul 04 2010

Frunza. Detalii. Partea 1

Category: Nostalgie, Realitate cruntaAndy @ 21:43

Mentiune: filmuletul/filmuletele si galeria foto o sa apara pe-aici cam pe maine, nu de alta dar rasnita mea s-a hotarat ca nu vrea sa presteze prea bine la ora asta, si eu ar cam trebui sa ma pregatesc pt. cele 3-4 ore de somn. Asadar, doar cateva poze, ca teaser.

Era o zi ca oricare alta, la orele 5 ale diminetii porcusorul nostru grohai suav uitandu-se catre ceas: “Futu-i, e 5″”. De afara zgomotul finut al tunetelor si al ploii torentiale a mangaiat urechile porcine, cel putin pentru vreo 15 secunde. Si se facu’ ora 7 si eroul nostru se ridica din pat, se uita pe geam, si plin de patos, grai: “Futu-i … ploua …”

Pe la vreo 11, am plecat spre Baneasa sa-mi iau o cafea, afara torential. Ajuns in Baneasa. Ploaia se opreste. Intrat dupa cafea. Iesit cu cafeaua in mana. Afara soare. Patosul intervine din nou: “Futu-i, e soare!”

Pe la 12 ajung la Palatul Copiilor. Futu-i .. prea devreme. Si astept, si astept, si ma duc sa iau un fost coleg, si ne intoarcem la Palat, si asteptam, si asteptam si … iete .. primu’ om, apoi inca unu’, si inca unu’ … si ta-daaaaaaa intr-un final ne-am strans vreo 14 oameni in total (asta a fost maximul cred).

Purcedem fericiti catre parc, ne oprim intr-un mare cerc, ne dezechipam de mobile, ochelari, tigari, etc scot niste bucati de creta (ce s-au dovedit de tot rahatul), si impreuna cu Florin de la Love to Dance, ne-am apucat mandri sa trasam careul.

Si sa trasam …

Timp in care restul oamenilor se incalzeau cu brutalitate si determinare pe margine …

Pe langa noi trece niste bucati de mame cu niste bucati de copii:

- Mami, ce fac acolo?
- Se joaca, deseneaza cu creta
- De ce?

Trista intrebare pt. un copil. Sau cel putin asa mi se pare mie.

Cumva, eu si Florin am ajuns capitani de echipa asa ca … pastrand traditia jocului, am facut tic-tac sa vedem care alege primu’ membrii echipei :D

Si ne-am apucat sa jucam, si sa ne impingem, si sa ne tragem, si sa dansam, si sa cantam … ma rog, eu cantam, chipurile razboi psihologic cu adversarul, si sa … de toate! A fost absolut bestial si fantastic!

(Aici e locul unde trebuia sa aterizeze filmuletul. Vine maine. Promit!)

Unii au s-au facut una cu pamantul, ninja style…

Altii si-au facut declaratii de dragoste …

Fetele ne trageau de fundulete …

Alteori .. a fost pur si simplu un razboi psihologic de asteptare a adversarului …

Si cateodata, unii au fost prea inconstienti si au crezut ca pot trece de porcusor … (bine, hai, unii au si reusit :P )

La un moment dat s-au oprit niste pusti pe biciclete langa noi:

- Ce fac astia?
- Nu stiu dar ..
- Bai … am mai vazut asta o data … super tare jocul!

Am zambit frumos din “gogoasa mea fermecata” si am continuat sa joc. Zece minute mai tarziu, vine Piedone calare pe scuter, se opreste langa noi si intreaba:

- Asta nu e … ?
- Ba da, aia e!
- Vai … n-am mai vazut asta de ani de zile …

Intre timp mai apare calare un nene si se parcheaza langa Piedone:

- Asta nu e .. ?
- Ba da

Si nenea zambeste si scoate aparatul foto sa ne faca o poza :)) Au ramas prin zona uitandu-se la noi vreo 10 minute, ne-au salutat, si au disparut.

Pentru cei care n-ati venit, desi va anuntasera-ti: nici nu stiti ce-ati pierdut! Dar stati linistiti, duminica viitoare ne vedem din nou, si pentru o frunza, si pentru altele. O sa anunt detalii in zilele urmatoare.

Asadar, multumiri participantilor pt. ca nu v-a fost rusine sa jucati asa ceva nici la 30 de ani, si pt. ca n-ati avut scuze ieftine gen “sunt prea batran”, si celor mai “mici” care ati venit desi n-ati mai jucat niciodata, pentru curiozitate. Sper ca v-ati simtit bine, eu am facut-o :D

Si da, am febra musculara si sunt bronzat extrem de ciudat si dintr-un motiv foarte ciudat (nustiudeceAdrianmersifrumos) ma ustura pieptul, spatele si curul funduletul gingas …

Tags:


Jul 01 2010

Campionatul de frunza al viitorilor batrani, editia I

Category: Nostalgie, StiriAndy @ 12:07

Lista de participare este in continuare deschisa. Anuntati-va prezenta printr-un comentariu aici, un mail (dreams AT andyvasilescu PUNCT com) sau un mesaj pe yahoo (id-ul e in bara din dreapta, putin mai jos).

Buuuuuun, acestea fiind zise, avem urmatoarele date:

CE: Jocul copilariei denumit “frunza“. Reguli si schema gasiti aici.

PARTICIPANTI: Confirmati 100% opt 11 12 14 (si inca 3 pe care tre’ sa-i trezesc duminica din somn)  indivizi, si asta doar pentru ca n-am apucat sa vorbesc cu toata lumea despre ora si loc. Estimarea mea e ca o sa fim minim 20, caz in care putem face linistiti si 2 sau mai multe careuri, nu e problema. Cu cat mai multi cu atat mai bine nu? :-)

LIMITA DE VARSTA: 55 de ani (din considerente de articulatii) - da, e o gluma. Media de varsta momentan e 25-26 de ani, ne intindem de la 20 pana la 30)

UNDE: Parcul Tineretului, in fata la Palatul Copiilor (ca loc de adunare). Daca vreti harta google pentru o orientare mai buna, o gasiti aici. Puteti sa ma sunati duminica pentru indicatii suplimentare (nr. de telefon il aflati in privat, nu pe blog).

CAND: Duminica, 4 iulie 2010, ora 12:45 – 13:15 (in intervalul asta o sa stam la locatie, dup-aia purcedem sa gasim un loc potrivit, intarziatii sa ma sune).

MIJLOACE DE TRANSPORT: Metroul pana la Tineretului si apoi pe jos cam o statie si un pic.  Autobuz 313, 381. Troleu 76. Automobil personal, parcat p-acolo pe undeva.

MENTIUNI: Ne vedem sa ne distram, nu sa ne rupem oasele daaaaaaaa? Just in case, nu va imbracati in cele mai bune haine! Cineva sa vina cu un aparat foto/camera video pt. show :))

Si avand in vedere ca multi dintre noi nu ne cunoastem, propun sa-mi cautati mecla in pagina “despre mine” si sa veniti catre bratele mele deschise, sau sa va orientati catre un grup de indivizi care se comporta ca niste copii de 10 ani.

Intrebari? Nelamuriri? Completari?

Later edit: Am gasit si mascota oficiala pt. frunza!

Tags: , ,


Jun 30 2010

Jocurile copilariei: Frunza

Category: NostalgieAndy @ 09:47

UPDATE: 9 (poate 10) doritori + guests. Incercam pe weekend :D revin cu detalii. Lista ramane deschisa in continuare daca mai doreste careva. Anuntati-va aici sau dati-mi un semn pe yahoo sau pe mail.

UPDATE: Pana acum ar fi vreo 3 bucati de doritori (poate 4). Daca sunteti interesati de o asemenea manifestare, lasati un comentariu cu o adresa de mail, sau dati-mi mie un mail sa stabilim si detalii organizatorice. Probabil intr-un weekend, printr-un parc ceva, sau om gasi noi un loc :) (Bucuresti only)

——————————————————————————————————————-

Ma gandeam la un moment dat sa fac o lista cu jocurile pe care le prestam prin copilarie pe vremea cand n-aveam calculatoare (in cel mai bun caz aveam HC-uri si Spectrum-uri sau consolele chinezesti) si n-aveam chef sa stam in casa sa citim o carte sau cand eram in pauzele de la scoala. Stiti voi … sfarsitul anilor ‘80 – inceputul anilor ‘90 …

Si pentru ca e blogul MEU (groh!), o sa incep cu jocul meu preferat, anume “Frunza“. Si recunosc cu copita pe inima ca as juca si acum daca s-ar strange destui doritori (aluzie subtila catre cititorii blogului si/sau prietenii/cunostintele lor :)) ).

JUCATORI
Doua echipe (preferabil minim 2 oameni in fiecare echipa, maximul este limitat doar de dimensiunea careului, stiu ca la un moment dat am ajuns la 10 vs 10).

CAREUL DE JOC
In primul si in primul rand, se deseneaza cu o creta pe asfalt “careul jocului”. Imi aduc aminte ca de multe ori n-aveam creta, si inainte sa ne apucam de frunza, plecam cu totii la vanatoare pe langa bloc/casa/scoala sa cautam caramizi portocalii cu care sa desenam (si imi aduc aminte, ca dupa ce le gaseam si trasam pe asfalt cu ele, le piteam pe sub masini sau in colturi ascunse, ca sa le gasim si a doua zi).

Spatiul de joc arata cam asa (desenul original, peste care am adaugat eu niste chestii, se gaseste aici). Reguli si explicatii mai jos.

Legenda:

F = Galusca fermecata
M = Galusca moarta
Triunghiul verde = “frunza”

SCOPUL JOCULUI
Fiecare echipa incepe jocul in “casa” ei (anume unde am scris “echipa 1″ si “echipa 2″). Scopul e ca unul dintre jucatorii unei echipe, sa ajunga in “casa” celeilalte echipe si sa calce frunza (triunghiul verde).

ELIMINAREA JUCATORILOR
In primul rand trebuie mentionat ca jucatorii nu au voie sa calce peste liniile careului, trebuie sa mearga/alerge doar prin “culoare” (unde sunt sagetile pe desen). Cine calca linia e descalificat si paraseste suprafata de joc.

Eliminarea jucatorilor se face prin tragerea sau impingerea lor de catre adversar (eheee cate cazaturi mi-am luat la viata mea :)) ). Daca vreunul din jucatori ajunge in “F” (galusca fermecata), acesta nu poate fi nici tras, nici impins in afara, in schimb acesta poate sa traga sau sa impinga pe oricine (e un fel de imunitate daca vreti). “M” sau galusca moarta, nu ofera imunitatea asta, ci doar un spatiu mai mare de manevra/odihna pentru iesirea din culoar (sau intrare) ca sa fii oarecum ferit de cei din “casa” care vor sa te impinga afara. (Multumiri lui Florin pentru completare)

UPDATE: Am uitat o chestie, mai aveam o regula: “Tinerea culoarului”. Cine ajungea primul la un anumit culoar, putea sa puna piciorul pe el si sa zica “Stop culoar!” (sau ceva similar). Asta insemna ca jucatorii echipei adverse nu aveau voie sa intre pe culoar atata timp cat individul care l-a oprit ramanea cu piciorul pe el (evident, acesta putea fi tras/impins de pe culoar, pentru a-l elibera).

Noi jucam asa: la inceputul jocului, 1-2 oameni din fiecare echipa, incerca sa convinga macar un om din cealalta echipa sa se prinda cu ei de maini, ca sa-i traga din casa lor, in casa proprie (si astfel sa-i descalifice). Ceilalti jucatori stateau de panda in casa, sa-i impinga afara din joc pe adversarii care vroiau sa iasa prin culoare din casa lor.

In momentul in care unul din jucatori a reusit sa iasa din careu si sa intre in spatiul de joc al celeilalte echipe, poate ori sa forteze intrarea in “casa” catre frunza impingand ca un berbec disperat (sau porc disperat in cazul meu) 1, 2, 3 sau cati jucatori mai erau in casa pentru a putea atinge frunza si castiga jocul, ori sa astepte cuminte in galusca fermecata eliminarea adversarilor pentru a dansa gratios catre triunghiul ravnit.

Ca observatie, in functie de preferintele jucatorilor, se poate opta pentru o regula in plus (sau in minus), anume: jucatorii iesiti in afara careului (prin culoare, nu descalificati) pot sau nu trage/impinge jucatorii adversi din casa/culoare/galusca moarta.

Jocul poate parea stupid pentru cititorii mei mai “tineri” care n-au apucat sa joace asa ceva, dar pentru ceilalti, sper ca v-am trezit o amintire draguta; cel putin in cazul meu, stiu ca ma distram de minune de fiecare data. Inevitabil se lasa cu rasete, injuraturi si cazaturi minunate :)

Mna, sper ca pana mor (sau pana ma lasa articulatiile) sa mai joc macar o data chestia asta, asa … for old times sake, presimt ca distractia ar fi inca acolo. Voluntari? :)

Tags: , , ,


Mar 12 2009

Ahhhh filmele copilariei …

Category: NostalgieAndy @ 10:13

Bai voi astia din generatia mea sau din cele dinaintea mea, mai tineti minte filmele alea vechi chinezesti subtitrate in limba engleza care ne-au incantat copilaria? Filmele alea in care un actor isi misca gura timp de cinci minute doar pentru a zice “Hello!” ? Filmele in care actorul rostea un singur cuvant cu gurita sa si venea subtitrarea “I kill you bloody bastard with my mighty dragon punch at dawn during the beautiful season of winter in the year 1874″ ?

Mi s-au parut fascinante atunci, si mi se par fascinante si acum. Din acest motiv, hai sa facem o scurta incursiune in lumea subtitrarilor englezesti ale filmelor cu omuleti galbeni si sa ne amintim putin de copilarie. Urmeaza subtitrari reale:

1. I am damn unsatisfied to be killed in this way.
2. Same old rules: no eyes, no groin.
3. A normal person wouldn’t steal pituitaries.
4. Take my advice, or I’ll spank you without pants.
5. Who gave you the nerve to get killed here?
6. Quiet or I’ll blow your throat up.
7.You daring lousy guy.
8. Beat him out of recognizable shape!
9. I have been scared shitless too much lately.
10. I got knife scars more than the number of your leg’s hair!
11. Beware! Your bones are going to be disconnected.
12. The bullets inside are very hot. Why do I feel so cold?
13. How can you use my intestines as a gift?
14. Yah-hah, evil spider woman! I have captured you by the short rabbits and can now deliver you violently to your gynecologist for a thorough extermination.
15. Greetings, large black person. Let us not forget to form a team up together and go into the country to inflict the pain of our karate feets on some ass of the giant lizard person.

Si una din preferatele mele:

This will be of fine service for you, you bag of the scum. I am sure you will not mind that I remove your manhoods and leave them out on the dessert flour for your aunts to eat.

Ahhhh … memories … :daydream: sunt curios cum ar fi sunat filmele astea dublate de etern fascinanta si magnifica Irina Nistor (daca nu stiti cine-i madam .. ati trait degeaba!)

Tags: , , , , ,


Dec 08 2008

Parfum de decembrie…

Category: NostalgieAndy @ 16:05

Dupa ce-am plecat azi de la serviciu, m-am oprit 10 minute la ai mei parinti chitit sa iau trei casete audio (da .. desi am pseudo-rezolvat cu cd player-ul din masina .. inca se simte nevoia casetofonului :)) ). Trei casete pe care le-am ascultat enorm de mult cand eram in scoala generala (deci … destul de demult). Cu ce? Colinde de craciun americane. Nu radeti! Le-am iubit! Tin minte ca de fiecare data cand le ascultam, intram parca in “alta lume” … simteam brusc un anume “spirit al Craciunului”.

Tin minte ca ma uitam in revistele Burda si Nouvelle nu-stiu-ce ale maica-mii dupa cele cateva pagini cu decoratii de craciun, si asta in fiecare an. De fiecare data incercam sa fac cate ceva de-acolo … venea Craciunul! La un moment dat am cumparat ceara de albine si m-am apucat sa sculptez in ea “nasterea” (n-am trecut mai departe de Iosif si Maria). Alta data am incercat sa fac coronite de craciun improvizate (luati aminte ca eram totusi mic … foarte mic :P pentru mine erau niste lucruri aproape imposibile).

Imi amintesc ca in fiecare an, cu 3-4 zile inainte de Craciun scotoceam in toata casa dupa cadouri ascunse. Si le gaseam de fiecare data … sub patul parintilor, la ei in dulap, in biblioteca, sub ligheanul din camara … nu conta unde erau, le gaseam de fiecare data ..

Si venea dimineata Craciunului, si ma trezeam primul pe la 5 dimineata, cautam lanterna lu’ taica-miu si ma duceam repede la brad, tiptil-tiptil sa nu care-cumva sa-i trezesc pe ai mei, si ma uitam dupa cadouri .. si fosneam incet, incercam sa le subtilizez la mine in camera sa le deschid … si nu reuseam de fiecare data (ca deh, faceam prea multa galagie).

Anyway, revenind la zile mai recente … am vrut neaparat casetele ALEA, desi puteam sa fac un cd de pe net, dar n-ar fi fost la fel. Am dat “play” in masina si m-am bucurat de fiecare minut in plus petrecut in trafic, evident ca acum sunt o leguma nostalgica si melancolica dar deh, e ok :)

In fiecare an, inceputul lui decembrie aduce cu el un “anume” miros. Se intampla ceva cu mine … e totul “altfel”. Incep sa ascult colinde, ma gandesc la brad, ma gandesc la cadouri, ma gandesc la sarbatori si la familie, si ma entuziasmez cat se poate de tare in fiecare an. Totul e frumos si .. de-abia astept sa vina zilele “alea”. Si raman asa entuziasmat pana pe 23 decembrie … cand se rupe filmul…

Vine Ajunul, vine Craciunul … iar mie nu-mi mai spun absolut nimic. Sunt niste zile absolut banale si normale, in care nu se intampla nimic deosebit, si tot entuziasmul si tot spiritul de sarbatoare dispar instantaneu. Asa e in fiecare an … nu mai simt nimic … nu raman decat niste zambete amare pe care le afisez in public …

Asa e in fiecare an …

Voteaza-ma pe blogoree (click aici). Thanks …

Tags: , , , , , , , ,


Dec 06 2008

Zece ani mai tarziu …

Category: Nostalgie, PerceptiiAndy @ 02:24

Si iata ca a venit ziua de 6 decembrie! Ghetute curatate, chestii trestii, alea-alea … dar nu despre asta e vorba .. astazi este ziua de nume a unui mare om … ei bine acest mare om se intituleaza Nicolae Guta! Haideti sa ne unim toti gandurile bune si sa-i uram un calduros La multi ani si implinirea tuturor dorintelor!!!

In alta ordine de idei, dupa postul asta chiar doream sa va multumesc ca va pierdeti timpul in fiecare zi pe aici, citindu-mi ineptiile zilnice; promit sa va dezamagesc in continuare asa cum am facut-o si pana acum :))

Si de fapt tot ce am vrut sa spun acum (pe langa acel sincer si calduros “la multi ani” adresat marelui om de cultura Nicolae Guta) e ca weekend-ul asta o sa fiu plecat din Bucuresti cu ai mei, si-asa nu mai petrecem foarte mult timp impreuna lately. In schimb o sa am net acolo unde mergem si promit sa va tin la curent cu situatia huselor si cu … ce alte tampenii o sa mai fac cu taica-miu .. nu de alta dar ceva aiurea TREBUIE sa facem! Stiti cum e … male ingenuity at its best …. MAN POWER !! UGH! :))

Din categoria “nostalgie” / “amintiri”:

Tin minte ca pe 6 decembrie 1998, am gasit in jurul orei 1 dimineata, in bocanci … (sau mai degraba langa ei) prima mea chitara. Ei bine … bunul Mos Nicolae e vinovat pentru dezastrul fonic ce s-a abatut asupra lumii in anii ce au urmat :))

Am vopsit-o, am lacuit-o, am botezat-o (Lucky o cheama), mi-a tinut companie in fiecare zi la liceu timp de ani buni nelasandu-ma sa ma plictisesc in timpul orelor, m-a aparat de caini in Herastrau … ehe … cate si mai cate :D Chiar am iubit chitara aia :) Acum a ramas la ai mei acasa, sprijinita de un perete, singura si parasita.

Acum zece ani de zile am luat-o pe drumul muzicii, iar sunetele au fost singura constanta in toti anii astia. In continuare o spun: NU sunt muzician si NU o sa fiu niciodata, insa ador sa ma joc cu sunetele! Zece ani mai tarziu, sunetele mi-au ramas pasiune, mi-au devenit job si reprezinta o parte mai mult decat importanta a vietii mele, hell … sounds ARE my life daca stau sa ma gandesc bine :)

Creatia mea de suflet ramane asta! Unii dintre voi o stiti, unii nu. Am tot zis ca o sa inregistrez cum trebuie vocea aia .. dar n-am reusit nici pana in ziua de azi. Piesa se numeste Tears (Ode to Passion, Ode to Love) si e impartita in doua: primele 3 minute sunt Ode to Love, iar ultimele 3 (si probabil minutele care ma definesc cel mai bine ca “om” – pana acum) reprezinta Ode to Passion. Nu o fi cea mai frumoasa lucrare a mea, dar este cea mai personala.

Hai … sa fiti cuminti si sa va aduca Mosul multe dulciuri !! Noapte buna!

P.S.2: Daca inca n-ati facut-o … va astept in continuare aici pentru acel “Salut!” !

P.S.3. Daca sarbatoriti ziua de nume astazi … La multi ani!! (si nu pe acelasi ton ca in inceputul postului :) )

Tags: , , , , , , , , , , ,


Nov 25 2008

Tin minte si acum …

Category: NostalgieAndy @ 21:59

Am deschis ochii incet; ciudat, parca in dimineata aia rece de octombrie era mai multa lumina in camera … Stai! Nu … Ba da! M-am dat jos din pat in graba, atata graba incat inevitabil am mangaiat tablia patului cu tibia, dar nu conta lucrul asta, nu conta nici sangele care si-a facut aparitia in locul juliturii, nu conta nici durerea aia ascutita: ninsese!

Am deschis geamul cu grija sa nu cumva sa cada zapada de pe pervaz in casa si am simtit imediat aerul ala rece si curat de iarna! Stateam la etajul opt, intr-un bloc nu foarte vechi, cu vedere de la geam la curtea interioara. Toate masinile erau parcate la locul lor, un strat alb, imaculat si perfect de zapada acoperise totul in jur.

Prima ninsoare si primul strat de zapada au fost intotdeauna cele mai frumoase. Atunci cand oamenii inca nu apucau sa calce prin zapada, cand masinile ramaneau doar niste gramajoare mari si diforme de zapada, cand copacii deveneau albi in totalitate.

Tin minte si acum cum puneam salopeta pe mine, un pulover gros si aspru pe care nu-l suportam, geaca de iarna, puneam manusile, fularul si caciulita si ieseam afara.

Tin minte si acum stratul de zapada gros de cel putin 15 centimetri si acei primi bulgari pe care ii faceam mereu cu mainile goale, si acea prima sapuneala care era mereu menita pentru fete, si acel prim om de zapada diform si hidos, si acea fortareata de zapada pe care o faceam.

Tin minte si acum ca intr-unul din ani ninsese atat de mult si era atat de multa zapada incat am putut sa sapam tunele pe sub zapada si ne-am plimbat ore in sir in patru labe prin ele pana cand s-au prabusit peste noi.

Tin minte si acum ca luna octombrie aducea prima ninsoare si primele flori de gheata la geam.

Tin minte si acum plimbarile pe Kiseleff sau prin Herastrau cand totul, dar totul era acoperit de zapada. Toti copacii, toate tufisurile, toate aleile, totul era … era magic.

Tin minte si acum derdelusul din parcul Circului unde mergeam in fiecare iarna, la primul semn de ninsoare. Nu mai conta ca ne rostogoleam, ca ne loveam, conta ca eram fericiti si ne distram. Tin minte si acum ca luam o bucata de slanina din frigider si ungeam sania cu ea gandindu-ma ca va aluneca mai bine. Tin minte si acum ultima oara cand m-am dat cu sania.

Tin minte si acum ultima ninsoare. N-am stiut atunci ca o sa fie ultima, n-am stiut ca n-o sa mai ninga niciodata la fel. N-am stiut ca aia o sa fie ultima oara cand o sa ma bucur atat de mult de zapada in orasul asta. Nici n-aveam cum.

N-am stiut atunci ca multi ani mai tarziu o sa mi se faca dor de lucrurile astea. N-am stiut atunci ca o sa ma intreb daca se vor juca vreodata copiii mei in zapada asa cum m-am jucat si eu. N-am stiut atunci ca intamplarile pe care mi le povestea bunica in fiecare iarna o sa ramana doar niste amintiri apuse si ca cei ce vor urma nu o sa stie niciodata “cum e”. N-am stiut!

Daca ti-a placut articolul, voteaza-ma pe blogoree (click AICI) si/sau pe digg (click AICI). Multumesc :)

Tags: , , , , , , , , , , ,


Sep 05 2008

La multi ani ??

Category: Nostalgie, Perceptii, Realitate cruntaAndy @ 11:43

Maine va fi trecut un sfert de veac de cand bantui p-aci prin zona … asa ca … sa tragem linie:
(later edit: bai .. MAINE, adica sambata .. in rest .. apreciez mesajele :-D )

Am invatat ca:
- daca esti idiot .. suporti consecintele
- daca esti prost .. suporti consecintele
- daca esti tampit .. well .. suporti consecintele
- daca mananci un an de zile numai pizza si junk food poti “castiga” 30 de kile (yay!)
- daca te opresti din mancat pizza si junk food .. “pierzi” 30 de kile (bummer!)
- n-o sa fiu niciodata un muzician
- nu e destul timp sa faci chiar TOT ce ai vrea sa faci
- datul cu pumnul intr-un zid de beton .. doare
- daca dai un deget, vei ramane intr-adevar fara toata mana (si in anumite cazuri si fara picioare)
- facultatea nu m-a ajutat si nu ma va ajuta cu absolut nimic
- daca razi te simti bine
- daca bei prea mult te faci prastie
- daca fumezi in casa mult timp aerul devine greu si incepi sa tusesti
- daca te lasi de fumat, aerul din casa devine placut si incepi sa nu mai tusesti
- traim intr-o tara in care lucrurile n-o sa mearga niciodata asa cum ar trebui sau asa cum merg in alte parti
- daca nu faci ceea ce iti place in viata incep sa apara frustrari
- nu e bine sa iei “for granted” lucrurile si oamenii din viata ta
- nu doare sa spui “te rog”, “multumesc” si “cu placere”
- e bine sa visezi cu ochii deschisi
- e bine sa vrei in fiecare clipa mai mult si sa tinzi cat mai sus
- uneori e bine sa fii bufon daca asa reusesti sa-i faci pe altii sa rada
- e bine sa ti se “falfaie” de ce cred cei din jur despre tine
- singura persoana fata de care ai ceva de dovedit, esti chiar tu
- nimic nu dureaza pentru totdeauna, nici macar cat toata viata ta (mai ales oamenii)
- daca stai prea mult sub apa, ramai fara aer
- daca te tai sau te intepi, curge sange
- sucurile naturale nu sunt catusi de putin naturale
- oriunde ai pleca, tot acasa e cel mai bine
- cu cat ai mai multi bani, cu atat constati ca nu-ti mai ajung
- cu cat trece timpul si te “dezvolti” cu atat esti mai ipocrit
- minciuna are intotdeauna picioare scurte
- intotdeauna vei fi mai fericit daca faci lucrurile impreuna cu altcineva decat singur
- kilt-ul este de o mie de ori mai comod decat blugii
- modestia e buna doar aplicata in anumite situatii si nu intotdeauna
- uneori e bine sa ii lasi pe altii sa observe lucruri la tine, alteori e bine sa le spui din start (pentru ca)
- totul depinde de alegerile pe care le facem, si totul e format numai din alegeri, in fiecare clipa (si)
- n-are rost sa te enervezi sau sa regreti alegerile facute (pentru ca)
- ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla oricum mai devreme sau mai tarziu
- fara pasiune nu valoram absolut nimic
- pasiunea costa a naibii de mult atat material cat si psihic
- daca ii respecti pe ceilalti nu inseamna ca si ceilalti te vor respecta pe tine
- oamenii care conteaza cu adevarat, vor ramane alaturi de tine si te vor accepta asa cum esti
- e bine sa fii maleabil, sa dai jos ochelarii de cal si sa te adaptezi intotdeauna la fiecare situatie/persoana

(si poate cele mai importante lucruri) am invatat ca
- daca iti doresti un lucru (ORICE lucru) din tot sufletul, nu ai cum sa nu il obtii
- “only through knowing who we are, can we change where we are going”
- intotdeauna … memento mori si pe cat posibil carpe diem
- nu am invatat aproape nimic!!!

NU am invatat
- sa fiu mai tolerant
- sa am mai multa rabdare
- sa am suficienta vointa
- sa ii inteleg intotdeauna pe ceilalti
- sa fac tort de bezea exact asa cum mi-ar placea
- sa nu mai fiu idiot
- ca unii oameni nu sunt in stare sa te ia asa cum esti
- sa sar cu parasuta
- sa renunt complet la ipocrizie
- de ce oamenii nu sunt in stare sa accepte adevarul atunci cand il pui direct in fata lor
- de ce trebuie sa interpretam tot timpul orice lucru

si cel mai important, nu am invatat nici macar 5% din cate ar fi trebuit sa invat pana acum si din cate as fi putut (poate) invata. Nu am invatat “de ce”.

O zi buna la toata lumea !


Oct 23 2007

Nostalgie de toamna

Category: NostalgieAndy @ 20:04

O fi vechi, n-o fi vechi, eu nu-l stiam pana acum .. asa ca o sa postez o chestiutza cu citat direct asa cum am gasit-o :) Pe mine chiar m-a facut nostalgic :)

Gasisem un site la un moment dat cu tot felul de screenshot-uri si chestii vechi de pe “vremea aia” (o sa intelegi la ce ma refer dupa ce cititi). Daca stie careva adresa, dati un mesaj va rog :)

“Scrisoare catre generatia noastra

Nascuti la inceputul anilor 60- 70-80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.

Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la
robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusuri.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a treischimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”. Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!”

Recunosc ca … le-am facut pe absolut toate, inclusiv “Adevar sau provocare” cu pretextul respectiv, si inclusiv Sclava Isaura si Dallas .. vaaai cat de fain era Dallas-ul :D

Anyway … din punctul asta de vedere, chiar suntem .. “first timers” :)

Cheers to all