Mar 02 2013

Crapa-mi-ar capul …

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:26

Azi vorbim despre momentul “ala” in care in Romania se intampla lucruri pe care le vezi doar in filme, cand oamenii se iubesc unii pe altii si alte tampenii aberante de genul asta.

Cu ocazia venirii primaverii (apropo de ce naiba spuneti frate “la multi ani” pe 1 martie?!?! sunteti cu capul? adica mna, stiu ca povestile/legendele martisorului nu le mai stie mai nimeni, dar in nici una din ele nu era ziua femeii … just saying) minunatul meu card bancar s-a gandit ca ar fi o idee extraordinar de buna sa expire si sa ma lase fara hartiute pe care scrie “ron” in portofel. Asa ca printr-o turnura cretin de geniala a destinului, grohaitorul in cauza (adicatelea eu) a avut parte de cea mai tare experienta bancara din viata sa minunata!

Dar pana atunci, pe principiul “nu stie stanga ce face dreapta” atat de aplicat in aceasta divina tara avem asa: acum ceva luni primesc hartie de la banca mea (al carui nume “Unicredit” nu o sa-l dau ca sa nu fac reclama) care zicea asa “Prietene porc, o sa-ti expire cardu’ … daca vrei altu’ fa matale o cerere”. Bun, si ma duc cu treburi la banca si zic inocent falfaind din gene:

- Taaaantiiiiii, as dori si eu sa fac una bucata de cerere sa-mi prelungesc cardu’
- E ok dragul meu porcusor, pentru tine, in mod special, cardul se va prelungi automat!
- Siguuuuuuuuuuuur? ca am primit hartie care zicea ca …
- Da groh mic, te-as minti eu pe tine?

Bine, s-ar putea sa nu fie chiar astea cuvintele exacte folosite atunci, dar cam asta era ideea.

Miercuri dau mail la tanti care se ocupa de conturile mele s-o intreb daca a sosit una bucata de card in sucursala ca tare mi-as dori sa nu raman fara un card activ in weekend. Primesc raspuns: “Oh tu porcusor fabulos si minunat, dar bineinteles ca a venit! Te asteapta in sucursala!” … yupii … nu? (again, s-ar putea sa nu fie chiar astea cuvintele ei, dar tot … pe-acolo)

Ieri dup-amiaza ajung la banca:

- Buna ziua, am venit dupa card
- Bineinteles! Sa vedem!
- La A, la V sau la S tre’ sa fie
- Da da …
*pauza 5 minute*
- Nu e, ati primit notificarea ca s-a eliberat?
- Nu, am vorbit cu X care mi-a zis ca ma asteapta cardul in sucursala
- Aha
*pauza 5 minute*
- Nu e, stati sa ma uit la dumneavoastra pe cont
*ii dau datele firmei, si pauza 5 minute*
- Hmmm … n-aveti nici un card emis.
- Aaaaa … nu e o idee buna sa-mi spuneti asta ca e cam 1 martie, ala vechi e cam expirat, eu n-am hartii d-alea pe care scrie ‘ron’ in portofel, si n-am nici stampila la mine ca sa scot de la ghiseu!! (era deja tarziu deci n-aveam sanse sa ma duc pana acasa si sa ma intorc in timp util)
- Serios va zic, n-aveti nici un card emis, vad aici ca optiunea de prelungire automata nu e activa.
- Pai si acum o luna mi-ati zis ca nu trebuie sa fac nici o cerere ca e automat procesu’ vietii
*pauza 10 minute, telefoane, intrebari in stanga si in dreapta*
- Veniti luni cu stampila, facem repede o cerere si gata!
- Ok, super si …. eu ce fac pana luni? caci portofelul meu e atat de plin si gros incat a devenit aproape transparent de subtire …..

Si acum vine faza cea mai super fabuloasa din istoria “client service”-ului bancii pe care o iubesc de 5 ani, si al carui nume “Unicredit” nu o sa-l dau!

- Stati asa ca rezolvam noi cumva ….de cati bani aveti nevoie?
- Cateva milioane … pot sa scot fara stampila?
- Stati asa
*pauza 2 minute*
- Uitati cateva milioane, mi-i aduceti luni cand veniti cu stampila
- Pai nu tre’ sa ma duc la ghiseu sau ceva?
- Nu, vi-i dau eu de la mine din portofel
*fata incredibil de inteligenta a lui eu*
- Sfinte cacat! Pe buneeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?!
- Da
- M…ersi…. frumos …. ne vedem luni …

Mentionez ca nu era responsabilul meu de cont, si ca ne-am vazut de vreo 6-7 ori prin banca in ultimii 4-5 ani si atat. Dar presimt ca ne vom imprieteni! :D

Cum era aia? “Faith in humanity restored”?

Tags: , , ,


Mar 17 2011

Experimente stradale

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:54

Daca tineti minte posturile cu “reversul medaliei” stiti asadar ca am o anumita pasiune de a ma lua de “spammerii” din viata de zi cu zi. Ei bine, astazi vom vorbi despre aia care spameaza la semafoare, anume cersetorii, acesti “sarmani” oameni care n-au bani sa-si ia o paine.

Saptamana trecuta pe cand ma tolaneam la volan asteptand la o coada interminabila la un semafor mult prea scurt, m-a troznit intrebarea: “Care naiba e faza cu painea? De ce painea? Pana la urma astia fac destui bani cat sa-si ia niste mai multe paini.” Asadar .. a doua zi m-am dus la un magazinas de langa bloc si am cumparat doua paini.

Stiti poate ca cersetorii din Bucuresti au fiecare teritoriul propriu bine delimitat, asa ca ii gasim mai mereu in aceleasi locuri. Am oprit la Lizeanu la semafor, am aprins o tigara, si am asteptat. In cateva secunde si-a facut aparitia un Gigel:

- Sa traiesti boss, da-mi si mie 5 lei sa-mi iau o paine traiti-ar copilasii!
- Pai o paine nu e 5 lei (zise eu facand pe inteligentul, nu de alta dar tocmai ce le cumparasem – ca idee, eu nu cumpar paine, asadar in mod normal habar n-am cat costa una)
- Pai da’ boss da’ … hai te rog io ajuta-ma sa-mi iau si eu o paine (zise Gigel un pic incurcat)
- Stai asa .. zic eu si ma intorc spre bancheta din spate de unde apar triumfator cinci secunde mai tarziu tinand in mana o paine. Ia o paine, zic
- … boss … faci misto de mine?
- Pai n-ai zis ca vrei o paine?
- …

Si a plecat. Fara sa ia painea evident.

Cateva semafoare mai incolo apare un alt Gigel:

- Sefu’ da’ si mie o mie de lei sa-mi iau o paine
(ma intorc iar la bancheta din spate, iau o paine si i-o intind)
- …
- Uite o paine! zic eu triumfator

Gigel ia paine, se uita la mine cu o privire cu care probabil vroia sa ma spintece, rupe painea in doua, o arunca pe jos si pleaca scarbit.

Aha .. zise eu in mintea mea, deci astia nu vor paini, cine-ar fi crezut?

Am mai facut o incercare … alte cateva semafoare mai tarziu, langa mine vine un alt Gigel cu aceeasi doleanta: “Boss. Bani. Paine.”

Ii intind si lui o paine. Gigel sta 5 secunde se uita la mine, apoi tranteste un “lua-te-ar dracu’” si pleaca.

Go figure. Ce oameni bai … tu incerci sa-i ajuti si ei … nimic!

Ca bonus, ca tot suntem la capitolul “spammeri de la semafor”, undeva pe la Unirii e o tanti care face pe nebuna, pe o voce incredibil de mieroasa:

- Saru’mana sefule, da-ne si noua un ban sa ne luam o paine, te rugam noi frumos
*ma uit in dreapta, ma uit in stanga, ma uit pe langa ea si intreb*
- Care voi? Vad ca esti singura
- Nu sefule, suntem amandoi aicea, nu ne vezi? si murim de foame. Hai da-ne si noua un ban sa luam o paine

De data asta n-aveam paine asa ca am ales sa fac pe desteptu’:

- Imi pare rau, dar am fix 1 leu la mine, si n-as putea sa dau bani doar la unul dintre voi pentru ca celalalt s-ar simti neindreptatit.
- …. (5 secunde de gura cascata, dupa care vocea aia incredibil de mieroasa se transforma brusc) Lua-te-ar dracu’ de nenorocit ! si pleaca

Si eu care vroiam doar sa fac o fapta buna … nici cersetorii nu mai sunt ca pe vremuri …

Tags: , , , ,


Feb 02 2011

I.T.Ceee?

Category: Realitate cruntaAndy @ 11:52

In primul si in primul rand as dori sa adresati multumiri Politiei Capitalei pentru ca a facut posibil acest post! In al doilea rand .. da .. mi-e lene sa mai scriu pe blog si asta doar pt. ca tre’ sa tooooooot sterg comentariile de spam cu tot felul de pastile minune si gadget-uri si cretinei si … whatever.

Cum ma plimbam eu aseara pe strada, undeva pe Vacaresti (ma rog, nu ma plimbam, ma duceam spre casa dupa antrenamente, dar suna mai romantic asa nu?) ochisorii-mi superbi zaresc o minunata masina de politie care se introduce usor pe sensul meu de mers. Si mergem frumos impreuna, unul langa celalalt, pana la al doilea semafor, cand girofarul incepu’ sa girofareasca si stimabilii oprira masina in dreptul meu; lasand suav geamul jos, nenea din dreapta grai imbietor:

- Buna seara, mergeti inainte sau la dreapta?
- Buna seara, inainte …
- Bun, va rog frumos sa trageti pe dreapta dupa intersectie
- … da’ de ce?
- … ca n-ai ITP ba, d-asta! zise ofuscat nenea de la volan (adicatelea celalalt individ)

Hmm … primul gand al porcusorului fu cam asa: “ITP … ITP … ITP … ITce e ala? Hmmm … aaa da … aia cu … ah futu-i … au trecut doi ani deja?”

In fine, trag pe dreapta, vine “good cop” la mine (“bad cop” ramane in masina) se prezinta din nou, cere acte si zice seducator:

- Stiti ca amenda e de 600 de lei si ..
* … groh … *
- … si se retine si talonul
* …groh groh *
- De ce n-ati facut ITP-ul?
- Aaaa pai … aaaa … nu m-am gandit, nici n-am stiut .. stiti … aaaa …. e prima masina!
- Cum e prima masina? zise good cop-ul uitandu-se la patrorotilul porcin ridicand una bucata spranceana
- Pai .. e prima masina, are doi ani … uitati-va de cand am permisul …
- Aha …

Si pleca nenea cu actele mele sa se joace de-a amenda la el in masina. Doua minute mai tarziu revine:

- Cand va faceti ITP-ul?
- Pai … MAINE!!
- Aha … bun, va dau o amenda de 67 de lei si .. sa va duceti sa-l faceti. Stiti ca puteam sa va iau talonul da?
- Groh groh … miau miau … da … auziti .. da’ cum ati stiut ca n-am ITP-ul valabil?
- Pai v-am bagat numarul de la masina in dispozitivul asta (si-mi arata o chestie de flapstic) si ne-a spus pe loc
- Foarte tare … si luati toate masinile la rand?
- Nu .. doar alea care ni se par mai dubioase
- Mno futu-i … seriooooooos? bine, n-am spus asta, doar am gandit-o

Asadar m-am ales doar cu o amenda de 67 de lei pentru ca “conducatorul auto porcin nu a purtat centura de siguranta”. Ma rog, cel putin asa scrie pe amenda, trebuia sa fiu si eu tare-n gura sa-i zic ca o aveam?

Na dom’ne … politia vegheaza!

Acum mna, ca idee … ia verificati-va daca aveti ITP-ul valabil, nu de alta dar aparent baietii astia verifica masinile in trafic fara sa le mai opreasca. Be smarter than the piglet!

Tags: , ,


Nov 22 2010

RIP

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:21

Ne-am cunoscut cu vreo 11-12 ani in urma, am impartit si aceeasi scena (in proiecte diferite), am impartit si aceeasi masa, am avut si discutii la un moment dat legate de o eventuala colaborare si inca mai tin minte discutii pe care le aveam acum 7-8 ani, si misto-uri, si rasete si idei tampite (discutii pe care mi le amintesc din cand in cand din senin cel putin o data pe an).

Aseara am vazut pe facebook la Busca un link catre un video “In memoriam Tom Cat“, stiu ca am stat vreo 2 minute inainte sa dau play, iar dupa ce am facut-o, tot asteptam sa vad un alt chip in clip, nu pe al lui. Din pacate era acelasi Tom pe care il stiam eu. Nu ne-am mai vazut de vreo doi ani, si nu m-am gandit niciodata ca n-o sa ne mai vedem… n-am fost incredibil de apropiati, in special in ultimii ani de cand ne-am pierdut “locurile comune”, dar a fost unul din oamenii prezenti in viata mea in doua din momentele de “cotitura” pe care le-am avut, si unul din oamenii care m-au incurajat foarte mult cu multi ani in urma, unul din oamenii care mi-au spus lucrurile pe care aveam nevoie sa le aud in momentele respective, lucrurile din cauza carora astazi fac ceea ce fac in viata … si pentru asta …

RIP Tom.

Da. Inca astept sa-mi spuna cineva ca e o gluma proasta.

Desi i-am multumit atunci, el n-a stiut niciodata ca i-am tinut minte vorbele atatia ani.

Tags:


Jul 19 2010

Batman si inteligenta comunitarilor

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:10

Da dom’ne, nu mai facem intalniri d-astea pt jocuri in miezul zilei … prea cald! Asadar ne-am strans niste cativa indivizi sambata la 13:00 sa mergem sa dam o frunza si-un castel. Cautam noi loc propice pt cretizat asfaltul si dam peste o alee:

Eu: Ba .. e prea mica .. n-avem loc aici
Restul: Batman, batman … e ok

Vine Florin … tragem o linie …

Florin: Ba .. n-avem loc aici
Eu: Serioooooos?
Restul: Batman, batman …

In fine, ne mutam pe alta alee.

Eu: Ba .. nu e bine nici aici, e prea mic spatiul … plus ca ocupam toata aleea
Restul: Batman, batman …. e ok
Eu: Ba … vin astia de la comunitara si ne dau la o parte, ca blocam accesul pe alee …
Restul: Du-te ba, e parc … nu vezi ca e gol? batman, batman …

Terminam de desenat frunza si apare ca din neant, un fioros comunitar calare pe calul de foc (adica pe o partaitoare). Trece pe langa noi, si doua minute mai tarziu vine cu inca un reprezentant al fortei galactice:

- Ce faceti aici?
- Jucam frunza
- Va rog frumos sa va duceti in spatiul amenajat
- Pai … jucam frunza !
- Terenul de fotbal e chiar acolo
- Pai noi jucam frunza!!!
- Dar terenul de fotbal e acolo, va rog sa va duceti acolo
- Noi jucam frunza!
- Pai jucati fotbal
*moment in care ne uitam unu’ la altu’ cu o privire extrem de tampa si pierduta*
- Stiti … noi jucam frunza … asta e asfaltul … asta e creta … asta e spatiul de joc
- Dar terenurile de fotbal si baschet sunt acolo, va rog sa va duceti acolo
- Adica sa mergem sa desenam cu creta pe ele? Sau in alte cuvinte sa vandalizam spatiul public?
- Nu, sa mergeti sa jucati fotbal
- DAR NOI JUCAM FRUNZA!!

N-ai cu cine … la propriu.

In fine … plecam de pe alee, gasim un loc mare, ne instalam, refacem careul de frunza, ne jucam, ne impingem … niste sange … niste cazaturi in fund … niste coate in trahee … niste coate in stomac … niste pantofi rupti … niste Mikisor care-si pilea unghiile. Buuuuuuun. Superb pana aici. Facem pauza sa trecem la Castel. Deodata din neantul spatiului cosmic apare  iarasi forta intergalactica:

- Ce faceti aici?
- Jucam Castel
- Pai n-aveti voie
- Pai de ce?
- Pentru ca puteti sa spargeti ghivecele cu flori
*cri cri cri, se aud greierii*
- N-avem treaba cu ele, nici macar nu dam cu piciorul in minge
- Va rog sa va duceti in spatiul amenajat pe terenurile de fotbal
- Noi jucam Castel
- Dar spatiul amenajat este acolo, va rugam sa va duceti inspre ter..
- Nu jucam fotbal, nu jucam baschet, jucam castel!
*discutii pline de inteligenta timp de inca 5 minute*

Il cheama pe “sefu’ ” sa evalueze situatia, si dupa inca 5 minute de discutii, surprinzator, primim aprobare sa ne jucam in parc, in spatiul public desemnat activitatilor recreative. Futu-i … cata mila .. cata gratie … cata intelegere …

Cine mizda pa-sii ii angajeaza p-astia? Ca teste de inteligenta sigur nu le dau sa faca .. cel putin lu’ ala mic cu gura mare care tot insista sa jucam fotbal :))

Poze gasiti pe facebook, si un video de la frunza mai jos.

Tags: , , , , , ,


Jul 13 2010

Jocurile copilariei: video si urmatoarea intalnire

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:32

Sambata, 17 iulie, ora 13:00, in fata la Palatul Copiilor la trepte. Nu stiu ce o sa facem, singura propunere constanta a fost Castelul. Asadar eliberati-va programul, luati-va prietenii si hai!

Clipul de duminica e mai jos, din pacate am avut mai putine materiale decat data trecuta, asa ca … (veniti careva cu niste camere video sambata :)) )

Tags: , , , , ,


Jul 07 2010

Update pentru frunza + altele

Category: Realitate cruntaAndy @ 16:43

Pana acum s-au anuntat vreo 16 oameni + guests pentru intalnirea de duminica + cei de la Love to Dance. Sper sa va strangeti si voi macar 10 !

In alta ordine de idei, l-am invitat mai devreme si pe Cabral la intalnirea de duminica, si cu ocazia asta am aflat ca a prestat si el asa ceva de curand, si ca ultima data s-au strans 8 echipe. Vorba lui, poate ne reunim grupurile sa facem ceva mai mare in viitor. Campionat in adevaratul sens al cuvantului nene ! :))

O sa revin cu detalii despre asta daca reusim sa stabilim ceva :) pana una alta, lista de participare pt frunza de duminica asta + alte joculete ramane in continuare deschisa. Detalii aici. Inscrieri tot acolo, sau in privat.

Sa aveti o seara faina!

P.S. Pentru cei multi care sunt la mare/munte/concerte weekend-ul asta: o sa mai fie!

Later edit: ca sa nu mai fac atatea posturi pe tema asta, de maine o sa fac sus un tab separat pt jocuri sau o pagina separata, vad eu ce si cum.

Tags: ,


Jul 07 2010

Confesiunile si ideile unui micut porc

Category: Perceptii, Realitate cruntaAndy @ 08:56

Disclaimer: post lung care se transforma in chestii mai serioase :))

Astazi dimineata micutul porc s-a trezit filozofand “Ba, ce mizda pasii mi-a tremurat cracu’ toata noaptea…”. Mda, visam si eu linistit, si din cand in cand muschiul febril de la cracu’ drept tot tresarea, suficient de tare cat sa ma traga in starea aia dintre somn si trezire. Bine, probabil mai dubios a fost cand m-am trezit pe la 3 dimineata razand in hohote … ma gadila prea tare …

In fine, revenind la lucruri serioase si filosofice. “Bufon”, “circar”, “clovn”, “oaia neagra” si alte cateva similare, au fost apelativele cu care indivizii faceau trimitere la un anumit micut porc in perioada sa fascinanta de copilarie. N-am fost cel mai cuminte copil din lume, nu mi-a placut sa stau sa invat, mi s-a parut mereu mult mai interesant sa stau pe-afara sa ma joc, sa fiu retard, sa fac numai idiotenii, sa sparg capete (din greseala mereu) si geamuri si tot felul de chestii. Ai mei parinti au fost mereu super uber mega incantati de realizarile scolare ale micutului porc, anume note scazute la purtare (la un moment dat prin generala, eram singurul care reusea performanta asta in fiecare trimestru), absente peste absente, chemari la scoala, platit geamuri etc. Ok, toate astea sunt normale pentru orice copil la un moment dat nu? Ei bine, eu le faceam chiar zilnic. Era distractiv :D

Si am crescut, si am ramas “bufon”, fac in continuare numai chestii idioate, ma simt bine cand fac lumea sa rada, nu  ma deranjeaza cand cineva rade ori cu mine, ori de mine, cel putin atata timp cat jucam dupa regulile mele etc. Unde bat? Pai simplu, de cand cu mirifica idee de saptamana trecuta de a organiza niste bucati de intalniri intre straini cu varste apropiate cu scopul declarat de a ne comporta ca niste copii, diferite persoane mi-au tot grohait ca a venit timpul sa ne maturizam, ca astea sunt jocuri de copii, ca acum avem alt statut in societate, ca toate chestiile astea nu se mai preteaza la varsta noastra, si alte cacaturi conexe. Recunosc insa ca cel mai mult ma amuza cand cineva al carui scop declarat in viata e sa bea ca porcu’ in continuu imi spune sa ma maturizez.

Ce inseamna sa te maturizezi? Sa te trezesti dimineata, sa te duci la munca, sa stai pana seara, te intorci acasa, intri pe net, ocazional platesti facturi si faci cumparaturi, si vineri, sambata si duminica sa iesi la o bere cu prietenii?

Ok, am o cariera in continua crestere de ceva timp, lucrez intr-o companie internationala pe care o ador pe de-o parte, pe de alta, am propria firma internationala pe care evident o ador, traiesc din pasiunea mea, am responsabilitati asumate pe care mi le urmez cat de bine pot (da, bun, asta include si decizii proaste, dar pana la urma toti le facem mai devreme sau mai tarziu), stiu sa-mi port de grija si sa fac niste distinctii elementare intre lucrurile care ma inconjoara, stiu sa aleg, si vreau sa ma distrez in continuare jucandu-ma! Daca asta e lucrul care ma face pe mine imatur, asa sa fie asadar!

Nu mai stiu daca mai tineti minte (cei care erati pe-aici pe blog acum vreun an, poate doi) ca am mai deschis eu o data subiectul cu “carpe diem” si cat de scurta e viata pentru a nu face lucrurile pe care le vrei. Mie unuia, mi-a placut mereu sa fac cate ceva, si am fost mai tot timpul deschis la “nou”, am vrut mereu sa incerc “cate ceva” ca sa nu am regrete mai tarziu. Si pana acum mi-a reusit cat de cat, am ajuns la aproape 27 de ani, si in toata existenta mea etern mirobolanta, n-am decat un singur regret, pe care il posed de cand ma stiu, si am sanse mari sa-l am toata viata din pacate; “marele secret” al porcusorului, bine, si probabil singurul.

Am fost reporter, am fost actor, am scris si regizat (si jucat evident) o bucata pentru teatru, am cantat in romana intr-o sala arhiplina, populata de peste 2000 de oameni care nu intelegeau o boaba de romana, si i-am vazut ridicandu-se in picioare si dansand dupa primele acorduri, am participat la un proiect international de economie, am incercat sa invat cinci limbi straine (inca incerc), m-am trezit dimineata, si din instinctul de moment m-am dus la gara si m-am urcat in primul tren, m-am plimbat prin toata tara, am invatat sa gatesc, am asistat la operatii, am fost team leader intr-o echipa internationala de programatori, am facut muzica pentru reclame, filme si jocuri, m-am apucat de echitatie (in progress), am lucrat pentru o firma de arhitectura ca grafician, am fost administrator de retea, am invatat sa tricotez (hai, sa v-aud aici), am reusit sa fiu primul la ultima faza a unei olimpiade scolare, am invatat cum e sa pierzi pe cineva, mi-am luat un kilt si am defilat cu el in locuri aglomerate, am invatat cum sa fac nod la cravata in patru moduri diferite, am cochetat cu sketch-ing-ul, am avut curajul sa ma urc in ride-uri nebune – parcuri de distractie – chit ca m-am inverzit dup-aia (prima oara, pe la vreo 10 ani in Italia … nici pana acum nu stiu DE CE am facut chestia aia, mai ales ca m-am dus singur), am studiat diferite culturi din punct de vedere antropologic, in fine, dupa cum spuneam, mi-a placut mereu sa fac “cate ceva”, de preferinta ceva nou, si mi-a placut sa “stiu” si sa “vad” cat mai multe lucruri. Inca mai am de invatat o tona de cacaturi, si de aprofundat altele, si sunt mereu fascinat de potentialul creierului uman si de savanti, de interactiunea sociala si de psiho-sociologie. Dar pana una alta, acum vreau sa ma joc! De ce? pentru ca pot!

Ideea de baza e urmatoarea, am mai spus-o si o s-o repet: daca nu facem acum lucrurile pe care vrem sa le facem, atunci cand? Dupa ce murim? Sau stam si traim cu amintiri frumoase si atat? Eu stiu ca societatea judeca si e neiertatoare si intoleranta in multe cazuri, si stiu ca majoritatea dintre noi cautam acceptare si avem nevoie sa ne integram “acolo”, ca atare tinem la rang inalt parerea pe care o au ceilalti despre noi. Si? La ce bun? Ajuta cu ceva pe termen lung? La ce? E mai important ceea ce cred ceilalti despre tine decat ceea ce crezi tu despre tine si ceea ce vrei sa faci?

N-am pretentia sa ganditi toti ca mine (s-ar duce naibii societatea instant), n-am pretentia sa fiti de acord, n-am pretentia sa va schimbati ideile, n-am pretentia ca dintr-o data sa-l luati pe “carpe diem” in brate, as avea insa pretentia sa nu aruncati cu oua. Stiu ca printre cele mai grele lucruri de facut este sa accepti ca omul de langa tine are ALTE idei si conceptii decat tine, si sa intelegi ca e dreptul lui sa le aiba, nu trebuie sa fii de acord cu ele, dar nici nu trebuie sa consideri ca tu detii adevarul absolut. Nu exista asa ceva, totul tine de perceptii pana la urma.

Si ca incheiere, motivul pentru care toate lucrurile astea, si ideile mele s-au amplificat in ultimii ani este pentru ca …  era s-o mierlesc de doua ori pana acum, iar intr-una din dati am ramas tremurand ceva vreme dupa. Asa ca ideea e simpla, daca peste 2 ore, peste o zi sau peste un an mor, macar mor impacat si multumit ca n-am stat sa ma gandesc prea mult daca sa fac sau nu ceva ci am facut direct si am invatat ceva, si m-am distrat. Si da, intr-un final o sa mor nu? Si voi la fel sa stiti, conteaza doar “unde”, in turma, sau in afara ei?

Micutul Porc “Bufon”

Tags: , , , ,


Jul 06 2010

Campania “Jocurile copilariei” continua duminica asta!

Category: Nostalgie, Realitate cruntaAndy @ 09:27

Avand in vedere genialitatea frunzei de duminica trecuta, s-a stabilit ca o a doua intalnire sa existe si sa aiba loc duminica, 11 iulie 2010, ora 13:00. Locul de intalnire e acelasi, in fata la Palatul Copiilor din Bucuresti (chiar la treptele de la intrare).

Se poate ajunge cu metroul pana la Tineretului si apoi pe jos cam o statie si un pic; autobuz 313, 381; troleu 76. Automobil personal, parcat p-acolo pe undeva.

Nu conteaza ca nu ne cunoastem intre noi, important e sa ne distram, asa ca dati sfoara in tara pe la prieteni, cunostinte si rude si hai!

Propunerea mea de program ar fi cam asa: ne strangem pana pe la 13:15 si mergem sa jucam episodul 2 din Frunza, eventual facem o pauza la un moment dat sa bem o bere, cico, brifcor, ce-o fi, apoi de la 17:00 ii asteptam si pe cei de la Love to Dance (din cate am inteles la 5 termina orele de dans) (cei de la Love to Dance vor aparea in pas de dans de la 13:00) si vedem ce ne mai jucam mai departe. Printre propunerile de saptamana trecuta, au ramas urmatoarele: fetele vor sa topaie la un “elastic”, baietii vor o “patratica”, impreuna ar mai exista “Gardiana 10″, “Tarile” si “Castelul”, sau continuam tot cu frunza :))

Later edit: regulile de la frunza aici, cronicuta de la prima frunza aici, video si poze aici

Cei care n-aveti program duminica si aveti chef sa radeti si sa va simtiti a dracu’ de bine, anuntati-va prezenta aici printr-un comentariu, sau dati-mi un mail / mesaj pe messenger (id-ul meu e in bara din partea dreapta) ca sa stim pe cine asteptam duminica (sau in alte cuvinte sa nu stam degeaba acolo asteptand ca poate-poate mai vine cineva). Daca apare ceva si nu mai puteti ajunge, o sa va las numarul meu de mobil, ma sunati, anuntati, si asta e, va asteptam data viitoare!

Si as vrea sa si multumesc pe aceasta cale urmatorilor indivizi pentru ca au “sprijinit” intr-un fel sau altul campania asta: Arhi, DeMaio, Warsongu si lui Florin de la Love to Dance.

Asadar, pentru ca am promis ca o sa postez si regulile pentru propunerile de mai sus, sa dam bice (oricum vroiam sa le scriu pentru posteritate :)) )

Mentiune: pentru ca fiecare bloc / scoala, avea un set propriu de reguli pentru fiecare joc, cele ce urmeaza sunt doar niste reguli generale “in mare” scrise pentru “aducere aminte”, ori informatii adunate si comasate de pe diferite forumuri, ori din memorie. Regulile pentru jocurile de weekend, le stabilim pe loc de comun acord.

1. ELASTICUL

Se joaca in patru oameni (stiu, se joaca si-n 3, si-n mai multi, dar ca sa fie mai usor de scris, ramanem la 4 da?). Doi tin elasticul pe glezne, doi trebuie sa sara pe/prin/peste elastic intr-o anumita ordine. Din cate tin minte, sunt 10 figuri, si trebuiesc sarite in ordine de catre cei doi membri ai echipei; daca unul dintre ei greseste figura pe care o face, echipa sa va tine elasticul pe glezne, iar cealalta echipa va sari. In anumite grupuri, dupa terminarea celor 10 figuri, se facea “Moara” (adica toate figurile de la 1 la 10 consecutiv).

Pozitia elasticului: Se incepe cu elasticul pe glezne, si picioarele usor departate; dupa terminarea primului set de figuri, se apropie picioarele; dupa terminarea si celui de-al doilea set, elasticul se pune doar pe un singur picior. Dupa cel de-al treilea set, elasticul se ridica la genunchi, si urmeaza aceeasi ordine: picioare departate, apropiate si un picior. Dupa al saselea set, elasticul se ridica pe pulpe si urmeaza aceeasi ordine (si-mi aduc aminte acum cat de karateka erau fetele pe masura ce se tot ridica elasticul; tin minte ca era o tipa foaaaaaaaarte inalta, care juca elasticul pana la gat :)) bine, avea niste picioare lungi cat mine :)) ).

Cifrele (luate de pe forumuri, eu n-am de unde sa le tin minte :P )

1 – Se sare cu ambele picioare in interiorul elasticului.
2 – Se sare cu picioarele de fiecare parte a unui elastic (stanga-dreapta)
3 – Se sare cu un picior in fata, si unul mai in spate, pentru a calca laturile elasticului pe ambele parti; la fiecare saritura se foarfeca picioarele in aer (piciorul din fata se muta pe banda din spate, si cel din spate, in fata)
4 – Se sare pe fiecare laterala cu varful unui picior sub elastic si varful celulalt picior peste elastic
5 – Se pun picioarele in afara laturilor (astfel incat elasticul sa fie intre picioare) si se sare inauntru cu ambele picioare, si afara (pana la cinci, se numara sariturile dintre laturi)
6 – Se sare ca la trei, doar ca primele trei sarituri se fac pe prima latura de elastic (calcand pe rand cu cate un picior pe elastic, alternativ) iar ultimele 3 sarituri se fac pe cealalta latura (cu spatele la elastic)
7 – Se sare ca la doi, doar ca se fac rotiri (180 de grade) intre sarituri
8 – N-am gasit pe nicaieri cum se sare, singurul indiciu e ca e ceva combinatie dintre cele de mai sus. Simtiti-va libere sa completati.
9 – Se sare ca la 4, doar ca ultima saritura trebuie sa prinda ambele elastice cu varful unui picior deasupra, si unul dedesubt
10 – Se agata elasticul cu varfurile picioarelor si se sare cu el agatat peste cealalta banda; apoi se departeaza usor picioarele si se sare din fundita formata cu picioarele departate in afara elasticului

2. PATRATICA

Se deseneaza cu creta un patrat/dreptunghi pe asfalt, in care se fac apoi “patratele” pentru fiecare jucator in parte. Aduce cu tenisul de picior, scopul fiind sa dai in minge (dintr-o singura lovitura; in unele cercuri, erau permise doua) in patratica altui jucator. Daca dadeai afara sau nu puteai sa trimiti mingea mai departe, erai eliminat (sau “aveai una”, in cazul in care se juca pana la trei).

3. GARDIANA 10

Reproduc din ce mi-a spus Florin duminica trecuta. Aduce un pic cu leapsa. Se delimiteaza un spatiu de joc/alergat, si un “gardian”. Acesta trebuie sa alerge dupa ceilalti jucatori si sa-i prinda (cand prinzi pe cineva spui “Gardiana 10″). Cei prinsi, treceau in tabara “gardienilor” si incepeau sa-i vaneze pe cei ramasi “neprinsi”. Jocul se termina cand toti jucatorii erau prinsi. Si daca am retinut cum trebuie, ultimu prins, devenea noul “gardian” in urmatorul joc.

4. TARILE

Se deseneaza cu creta un cerc mare pe asfalt si se imparte in “felii” egale; cati jucatori sunt, atatea “felii”. Fiecare jucator isi denumeste felia sa cu un nume de tara.

Cineva arunca o minge in sus, si striga numele unei tari. Cel strigat trebuia sa prinda mingea, iar ceilalti trebuiau sa fuga cat de departe puteau. In momentul in care respectivul a prins mingea, toti jucatorii se opresc din alergat si raman pe loc. De la locul de unde a prins mingea, omul respectiv putea sa faca trei sarituri in orice directie si apoi sa arunce mingea catre cineva; daca nimerea, atunci ii lua o bucata din tara, daca nu nimerea, celalalt ii lua o bucata din tara. Jocul se termina cand nu ramanea decat un singur “presedinte” :)) bine … eu imi aduc aminte ca nu se termina niciodata, dar asta e alta poveste.

5. CASTELUL

Se formeaza doua echipe a cate X jucatori si se cauta sapte sau noua pietre de dimensiuni diferite care se pun una peste alta (de la cea mai mare – jos – pana la cea mai mica – sus). Una dintre echipe statea la castel, cealalta trebuia sa dea cu mingea de la o anumita distanta inspre castel, incercand sa darame toate pietrele (sau ma rog, cat mai multe). In momentul in care mingea atingea castelul si cadea cel putin o piatra, cei care au dat cu mingea se imprastiau fugind ca descreieratii, iar ceilalti incercau sa-i elimine aruncand cu mingea dupa ei. Scopul era ca cei care au daramat “castelul” sa puna toate pietrele la loc, fara a fi eliminati.

Completari/corectii?

Tags: , , , , , , , , ,


Jul 05 2010

Frunza. Poze. Video. Partea 2

Category: Nostalgie, Realitate cruntaAndy @ 13:32

Si iaca si niste poze si niste video (de la secunda 50).

Discutie intre cei doi “capitani”:

Andy Vasilescu: cat de penal e?
Florin Danciu: se putea si mai penal
Andy Vasilescu: perfect
Florin Danciu: nu ai coborot chiar jos la maxim
Andy Vasilescu: e bine atunci

Get the Flash Player to see this content.

Urmatoarea intalnire a ramas tot duminica la pranz. Detalii diseara sau maine dimineata.

Si pentru ca m-a rugat Bogdan (DeMaio) sa-i dau un link de embed, l-am urcat si pe iutiub. Il gasiti aici

Tags:


Jul 04 2010

Frunza. Detalii. Partea 1

Category: Nostalgie, Realitate cruntaAndy @ 21:43

Mentiune: filmuletul/filmuletele si galeria foto o sa apara pe-aici cam pe maine, nu de alta dar rasnita mea s-a hotarat ca nu vrea sa presteze prea bine la ora asta, si eu ar cam trebui sa ma pregatesc pt. cele 3-4 ore de somn. Asadar, doar cateva poze, ca teaser.

Era o zi ca oricare alta, la orele 5 ale diminetii porcusorul nostru grohai suav uitandu-se catre ceas: “Futu-i, e 5″”. De afara zgomotul finut al tunetelor si al ploii torentiale a mangaiat urechile porcine, cel putin pentru vreo 15 secunde. Si se facu’ ora 7 si eroul nostru se ridica din pat, se uita pe geam, si plin de patos, grai: “Futu-i … ploua …”

Pe la vreo 11, am plecat spre Baneasa sa-mi iau o cafea, afara torential. Ajuns in Baneasa. Ploaia se opreste. Intrat dupa cafea. Iesit cu cafeaua in mana. Afara soare. Patosul intervine din nou: “Futu-i, e soare!”

Pe la 12 ajung la Palatul Copiilor. Futu-i .. prea devreme. Si astept, si astept, si ma duc sa iau un fost coleg, si ne intoarcem la Palat, si asteptam, si asteptam si … iete .. primu’ om, apoi inca unu’, si inca unu’ … si ta-daaaaaaa intr-un final ne-am strans vreo 14 oameni in total (asta a fost maximul cred).

Purcedem fericiti catre parc, ne oprim intr-un mare cerc, ne dezechipam de mobile, ochelari, tigari, etc scot niste bucati de creta (ce s-au dovedit de tot rahatul), si impreuna cu Florin de la Love to Dance, ne-am apucat mandri sa trasam careul.

Si sa trasam …

Timp in care restul oamenilor se incalzeau cu brutalitate si determinare pe margine …

Pe langa noi trece niste bucati de mame cu niste bucati de copii:

- Mami, ce fac acolo?
- Se joaca, deseneaza cu creta
- De ce?

Trista intrebare pt. un copil. Sau cel putin asa mi se pare mie.

Cumva, eu si Florin am ajuns capitani de echipa asa ca … pastrand traditia jocului, am facut tic-tac sa vedem care alege primu’ membrii echipei :D

Si ne-am apucat sa jucam, si sa ne impingem, si sa ne tragem, si sa dansam, si sa cantam … ma rog, eu cantam, chipurile razboi psihologic cu adversarul, si sa … de toate! A fost absolut bestial si fantastic!

(Aici e locul unde trebuia sa aterizeze filmuletul. Vine maine. Promit!)

Unii au s-au facut una cu pamantul, ninja style…

Altii si-au facut declaratii de dragoste …

Fetele ne trageau de fundulete …

Alteori .. a fost pur si simplu un razboi psihologic de asteptare a adversarului …

Si cateodata, unii au fost prea inconstienti si au crezut ca pot trece de porcusor … (bine, hai, unii au si reusit :P )

La un moment dat s-au oprit niste pusti pe biciclete langa noi:

- Ce fac astia?
- Nu stiu dar ..
- Bai … am mai vazut asta o data … super tare jocul!

Am zambit frumos din “gogoasa mea fermecata” si am continuat sa joc. Zece minute mai tarziu, vine Piedone calare pe scuter, se opreste langa noi si intreaba:

- Asta nu e … ?
- Ba da, aia e!
- Vai … n-am mai vazut asta de ani de zile …

Intre timp mai apare calare un nene si se parcheaza langa Piedone:

- Asta nu e .. ?
- Ba da

Si nenea zambeste si scoate aparatul foto sa ne faca o poza :)) Au ramas prin zona uitandu-se la noi vreo 10 minute, ne-au salutat, si au disparut.

Pentru cei care n-ati venit, desi va anuntasera-ti: nici nu stiti ce-ati pierdut! Dar stati linistiti, duminica viitoare ne vedem din nou, si pentru o frunza, si pentru altele. O sa anunt detalii in zilele urmatoare.

Asadar, multumiri participantilor pt. ca nu v-a fost rusine sa jucati asa ceva nici la 30 de ani, si pt. ca n-ati avut scuze ieftine gen “sunt prea batran”, si celor mai “mici” care ati venit desi n-ati mai jucat niciodata, pentru curiozitate. Sper ca v-ati simtit bine, eu am facut-o :D

Si da, am febra musculara si sunt bronzat extrem de ciudat si dintr-un motiv foarte ciudat (nustiudeceAdrianmersifrumos) ma ustura pieptul, spatele si curul funduletul gingas …

Tags:


Jul 02 2010

Ai lav Rumeinia!

Category: Realitate cruntaAndy @ 08:56

Azi dimineata inainte sa-mi parasesc minunata si racoroasa-mi cocina, m-am dus si eu ca orice bun porcspodar sa transport fericit punga cu bunataturi (adicatelea gunoiul) la ghena. La intoarcerea din minunatul si proaspatul odorizat loc, ma intersectez cu vecina de palier (de vis-a-vis):

- Buna dimineata domnu’ Andrei, ce faceti? La munca deja?
- Saru’mana, pai da .. ce sa facem
- Eheee … auziti domnu’ Andrei, nu ma ajutati si pe mine cu ceva va rog?
- Sigur, spuneti, stati doar doua secunde sa ma spal pe maini ca am fost la ghena
- Nu nu, nu e nevoie, uitati ca am facut niste sapun si … nu pot sa-l iau singura … puteti sa ma ajutati sa-l duc pana in baie?
- Sigur, zise porcusorul politicos

Si intru in bucatarie, si vad un ditamai cazanul de 50 de litri tronand pe aragaz (sau ca sa fiu mai clar, pt. a estima dimensiunea … pe TOT aragazul). Ma indrept temator spre el, intrebandu-ma brusc “Oare cam cate sanse as avea sa invit o hernie la mine acasa?”

- Haideti ca nu e fierbinte
- Da, da, stati sa-l iau, unde-l vreti?
- In baie, sunt doua scandurele acolo … si vecina pune mana pe un maner sa ma ajute. Haideti ca va ajut.
- Lasati doamna, nu e nevoie, zise porcusorul ridicand “cazanelul” de pe aragaz, timp in care ochii au iesit din orbite, si pantalonii s-au rupt in cur partea dorsala. Nu de alta, dar vecina mea are cam vreo 75 de ani cred, si nu e chiar tocmai cel mai puternic om din lume.

In fine, mi-a multumit, m-a pupat, am plecat spre munca.

Si ma gandeam si eu dup-aia …. oare cand iti dai seama ca situatia e chiar de cacat si ca tara asta e mai mult decat trista? Cand pensionarii incep sa-si faca sapun acasa ca sa mai economiseasca un leu.

Ai lav mai cauntri! Groh!

Tags: , , , , , ,


Feb 03 2010

Incaaalziiiireeeeeaaaaaaa!

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:08

Mno, tot am niste povestioare adunate pe care am tot omis sa vi le povestesc cu povestire povestitoare. Asadar printre ele, mi-am adus aminte de o chestie absolut geniala de la sala unde Adonisul porcin se va adonisi pentru restul vietii :))

Vine dom’ antrenor la mine, adicatelea Liviu pentru cunoscatori si zice:

- Ba, o vezi pe-aia de-acolo care se chinuie la presa?
- Aha … zic eu dandu-mi ochii peste cap … am vrut sa-ti zic eu ceva de ea, dar m-am abtinut.
- Stai sa vezi … vine la mine. Prima seara a ei

ea: Cine e instructor aici?
Liviu: eu
ea: poti sa-mi arati si mie cum functioneaza aparatele astea, sa stiu si eu pe viitor?
Liviu: sigur, incalzeste-te intai
ea: pai mi-e deja cald

Auzind replica, imi scapa un “nuuu pooot saaaa creeeeeed maaaaaa, are you shitting me?”
- Nu, nu, stai asa ca mai e

Liviu: bun, acum incalzeste-te
ea: hai maaaa, nu vezi ce pantaloni grosi am pe mine?
Liviu: da, dar trebuie sa te incalzesti
ea: pai mooor de cald !!

- Frate, nu pot sa cred asa ceva … tu vorbesti serios?
- Da ma, mi-a picat fata … stai ca mai am …

Liviu:  Bun, fii atenta, la presa impingi asa, si o opresti asa. Ok?
ea: ok

- Bai si o las in pace sa faca
- Asaaaaa, zic eu tot mai curios
- Si impinge, si impinge, si gafaie, si dupa vreo 10 minute trec pe langa ea, si imi zice stins “A .. uzi … cum … se … o…pre….ste…..a….asta….?”
- =)) buna gagica =))
- Stai ca mai am ..
- Hai ma …
- Da, stai sa vezi, a doua zi, vine la mine si ma intreaba daca am si gantere mai mici
- Asa
- Si i le-am dat pe alea roz de 1 kil
- Evident
- Se duce frumos in fata oglinzi si face asa (moment in care Liviu exemplifica postura, imi pare rau ca nu i-am facut poza sa va arat, dar o sa incerc sa descriu: postura cu piciorul drept in spate si intins, fundul in spate, pieptul inainte, tipic pitzi princess type, va asigur ca era absolut dementiala postura pentru gantere =)) ) si incepe sa falfaie ganterele ca niste pungi. Si zic “ce faci?”, ea “exercitii”.
- =)) si?
- Si am lasat-o in pace. Stii … cand iti vine unu’ d-asta, chiar ti se taie tot cheful serios
- Faza cu incalzirea a fost misto =)) “mi-e cald” =))

In fine, o remarcasem si eu pe tipa respectiva, nu de alta dar timp de 40 de minute cat cardio-aiam eu pe-acolo, cred ca a incercat toate aparatele din sala, cate 30 de secunde la fiecare, inclusiv banda de alergat timp de 30 de secunde. Si ma gandesc ca se duce asta acasa si se gandeste “Mama, ce-am lucrat azi!!!” :))

Tags: , , , , ,


Jan 27 2010

Cum sa te speli eco. Ghid practic.

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:48

Primul si singurul meu post eco de aici l-am scris in 2007 pe la inceputul lui martie (adicatelea asta: Catzelul si atitudinea ecologista). Ei bine, ca urmare e emisiunilor urmarite in ultima vreme pe descopery si pe geograful national, astazi va voi prezenta un ghid pentru a va spala eco!!!

1. In primul si in primul rand, pentru o spalare corporala cu adevarat eco aveti nevoie de o atitudine de “futu-i ma-sa” alaturi de multe cuvinte suave si pline de dragoste la adresa Romaniei, guvernului, politicienilor, administratorului de bloc si cretinului omului minunat care a oprit apa calda.

2. In momentul in care ati atins starea zen descrisa mai sus, se face trimitere catre copilarie, mai precis catre anul 1986-87 si se aminteste procedeul numit “baie la lighean”.

3. Se ia un lighean maaaaare si de preferat verde, in care se spala cateodata rufe daca n-aveti masina de spalat.

4. Se purcede catre bucatarie unde se constata ca se presteaza apa calda pe teava.

5. Se ia o oala mare si se umple cu apa fierbinte de la bucatarie.

6. Se purcede catre baie si se varsa continutul oalei sus-mentionate in ligheanul si mai sus-mentionat.

7. Se repeta pasii 5 si 6 pana cand verdele lighean este plin. Ca masura de siguranta se pastreaza o oala plina de rezerva langa lighean.

8. Se cauta un ibric mare si albastru in bucatarie.

9. Nu se gaseste.

10. Se injura cu drag si iubire.

11. Se gaseste ibricul.

12. Se pupa ibricul.

13. Se purcede catre baie. Se jupoaie hainele de pe persoana proprie.

14. Se aseaza persoana proprie cu grija in cada.

15. Se umple ibricul cu apa si se toarna pe corp.

16. Se injura cu mult spor si harnicie pe sistemul “no futu-i, frige”.

17. Se combina apa din ibric cu o bucatica de apa rece.

18. Se toarna peste cap, umezindu-se podoaba capilara cu grija. Daca nu aveti podoaba capilara sariti pana la pasul 24.

19. Se repeta procedeul de 2-3 ori.

20. Se ia o mana de sampon si se freaca cu sarg printre firele de par.

21. Se clatesc mainile samponate pentru a nu intina apa sfanta a ligheanului. Pentru un grad ridicat de eco, se recomanda sapunul ala mare si galben din untura sau ce ma-sa e, care pute ca dracu. Dar e eco! Trebuie sa fie!

22. Se ia ibricul, se umple, se combina cu apa rece si se incepe operatiunea de clatire a superbului par.

23. Se repeta pasul 22 de 5-6 ori.

24. Se ia in mana o bucata de sapun. Se freaca bratul stang, antebratul stang si axila stanga.

25. Se clatesc respectivele sus mentionate.

26. Se repeta pasii 24-25 pentru tot corpul.

27. Se insista cu harnicie asupra zonelor pretioase si minunate datatoare de viata. Se zambeste gingas in procesul de frecare.

28. Daca ati fost eco, veti constata ca inca mai aveti juma’ de lighean plin cu apa in momentul in care ati terminat.

29. Intr-un exces de furie tip “ba p-a ma-tii” se arunca anume continutul ligheanului peste corp pentru o ultima clatire.

30. Pe sistemul “fute-m-as”, se injura, constatand ca apa din lighean era inca fierbinte.

31. Se prosopeste corpul.

Voila! Un procedeu care dureaza maxim 15 minute, de la pasul 1 pana la 31. Cantitatea de apa consumata este infima fata de cantitatea de apa consumata la un dus normal. Va asigur cu a mea copita pe inima ca_copiii copiilor vostri va vor fi recunoscatori.

Felicitari ! Tocmai ati salvat planeta !

P.S. Futu-i ma-sa, mi-au oprit astia apa calda ….. si nu e decat anul de gratie 2010 …

Tags: , , , , , , ,


Jan 20 2010

Hmmm …. tin sa …

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:11

… va multumesc!

Prima oara am scris pe blog acum fix trei ani de zile. Dupa care l-am rebrandat in B.L.O.G. - B(rain) L(urking) O(utside) G(ravity) si am trecut pe blogspot. Am facut o prima pauza de 8 luni. Am trecut pe domeniul meu, am devenit oficial Micutul Porc, m-am tinut iar de cateva pauze mai scurtute, ultima fiind facuta acum in ultima perioada, cand am tarait letargic blogul, pana m-am oprit de tot in decembrie (sau sfarsitul lui noiembrie, nu mai stiu exact si mi-e lene sa caut exact) si …

Nu-mi aduc aminte sa fii facut prea multa reclama la blog. Am dat o singura data, un singur mass cu blog-ul la un post cu un clipulet care m-a impresionat profund (din ce imi aduc eu aminte). Si cu toate astea m-ati gasit, ati ramas, ne-am imprietenit, si as cam vrea sa va multumesc ca ati ramas aici si ca ne-am ras, ne radem si probabil o sa ne mai radem in continuare impreuna!

Sunt super bucuros sa constat ca marea majoritate dintre voi sunteti oameni cu capul pe umeri, care gusta ironia si subtilitatile. Apreciez ca aveti suficienti neuroni in cap cat sa nu sariti cu gura (gen “ia uite ba ce penal e si asta”) la postarile personale, apreciez ca ati avut curajul sa-mi incercati retetele :)) , va multumesc sincer pentru comentarii si critici si pentru faptul ca ati ramasi abonati la blog chiar si in perioada in care n-am mai scris nimic (most of you anyway).

- 3 ani
- 640 de postari
- 19.000 de comentarii
- multi oameni misto / de calitate

Sanatate si virtute, sa avem ce bea si .. manca!

Groh!

P.S. Mushy mushy post eh? :))

Tags: , ,


Next Page »