Nov 10 2009

Praf…

Category: Realitate cruntaAndy @ 13:30

… in ochii prostului romanului. Ma refer la proiectele astea minunate de reabilitare termica a blocurilor. O initiativa foarte misto dealtfel, pacat ca punerea ei in practica este 100% romaneasca!

Apreciez initiativa lui Ontanu (in cazul meu sectorul 2) care a venit cu chestia asta, insa fiind totusi manevra pentru a-si asigura un vot, a reusit in mod categoric sa ma convinga sa nu-l votez (asta daca m-as duce la vot evident) :))

Ok, se pun termopane gratis in blocuri, foarte bine, in schimb mizeria infernala care ramane dupa, trebuie curatata de fiecare proprietar/chirias in parte, cat despre reparatia peretilor … raspuns oficial:

“O sa venim sa tencium si sa reparam peretii … dar nu stim cand … anul asta sigur nu, poate la anul prin primavara”

D-apai genial! Dupa cum spuneam: o idee foarte buna, cu o executie foarte romaneasca.

Tags: , , , , ,


Oct 19 2009

MOR DE CALD !!!

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:25

La mine in casa e atat de frig incat degetele porcine ingheata la contactul cu tastatura.

E atat de frig incat prin doua perechi de sosete, copitele mele sunt vinete.

Atat de frig incat apa rece a inghetat pe teava, iar aia calda e sloi.

In cocinuta mea e atat de frig incat ceaiul fierbinte se transforma intr-un Ice Tea in maxim doua minute.

Ieri am vrut sa-mi fierb niste cremvusti, dar e atat de frig in casa incat in cateva secunde zici ca mancam batoane de inghetata.

Toata vara mi-am dorit mai multa gheata, acum e atat de frig incat au inceput sa se formeze turturi peste tot.

Nu. Nu au dat drumul la caldura. Nu. N-o sa dea prea curand. Cica din cauza lucrarilor de reabilitare termica. Lucrari care chipurile au inceput lunea trecuta. Intre timp a aparut O (UNA) schela. Atat. Presimt ca lucrarile de reabilitare termica sus numita vor fi gata in toamna anului viitor.

Intreb si eu ca neavenitul: de ce mizda pasii trebuia sa asteptam venirea iernii pentru a incepe lucrarile de reabilitare de cacat?

Ah … si e atat de frig incat dimineata cand am vrut sa trag pantalonii pe mine sa ma duc la munca, mi s-au spart in maini … erau gheata.

Tags: , , , , ,


Oct 09 2009

I can haz brainz?

Category: Realitate cruntaAndy @ 12:33

Wow … se exista 101 abonati la feedreader-ul meu? Pe langa intrebarea fireasca “de ce?” ma bucur ca am trecut de cifra 100. Acum va puteti dezabona linistiti, va multumesc! :))

Nici macar nu mai scriu la fel de des ca inainte (desi tot incerc sa remediez cumva problema asta, doar ca ma omoara timpul).

Anyway, si pentru ca tot sunteti atat de “fideli” (sau ma rog, v-a fost lene sa ma scoateti din reader :)) ) hai sa va arat de ce sunteti abonati! Pentru posturi pline de inteligenta de genul astuia!

M-am apucat mai devreme sa fac curatenie prin comentarii, si am dat de unele mai “aparte”. Daca e gluma proasta, denota o stare avansata de ebrietate neuronala, daca e pe bune … denota o stare avansata de lipsa neuronala .. :)) (comentariile sunt in ordinea inversa postarii, primul e jos, ultimul e sus)

Acum na … n-am fost curios sa ma uit dupa IP-ul ala prin comentarii sa vad daca e o tentativa (esuata) de gluma proasta, sau doar comentarii la “betie”, dar nu pot sa nu ma amuz si in orice varianta sa pot exclama linistit: “Mare e gradina Domnului…”. Nu sunt in stare sa cred ca cineva chiar ar putea sa scrie asta “pe bune” … nobody is THAT stupid right? :))

Evident daca e vorba de vreun prieten apropiat … sorry dude :D

P.S. Serios acum … chiar va multumesc ca ati ramas alaturi in minunata porcosfera ! Groh power! :))

Tags: , , ,


Sep 30 2009

Cioburi, femei si voie buna

Category: Realitate crunta, SfaturiAndy @ 10:46

Porcusorul vostru iubit (adicatelea eu :D ) se chinuie in continuare cu niste putina munca. Am vreo doua vesti mari sa va dau pe de-o parte, si de-abia astept sa le postez, dar … mai dureaza inca puuuuutintel. Pana atunci, am vreo trei chestii pe care vreau sa vi le trimit spre citire:

1. RADE CIOB DE OALA SPARTA

Incep cu asta pentru ca de-abia am vazut postul pe cocalari.com, via stimatul coleg din regnul animal (fie el si de plus), nenea iepurasul. Cititi postul asta. Mi se pare absolut genial de romanesc, iar sintagma “rade ciob de oala sparta” este mai mult decat perfecta pentru aceasta mirifica situatie :)) Serios, nu vi se pare genial? :))

2. HAI SA CANTAM !?

Dragii mei colegi globosferici, daca impartiti alaturi de noi spatiul geografic denumit “mirifiCA CApitala” si aveti si-un blog, va invit la o seara de karaoke, anume maine! Totul la initiativa colegului DeMaio. Inscrierile se fac aici.

Promit sa vin fara masina, asta asa ca sa pot sa ciocnesc o bere, doua, trei … sau niste vin mai degraba :D

Unde: Bla bla lounge (caderea bastiliei 30)
Cand: 7-8 seara

3. “CE “NU” TREBUIE SA SPUI UNEI FEMEI”

Minunat articol primit pe mail (probabil de catre vreun nostalgic al erei “sfaturi de viata” :)) ). Cica sa nu spunem urmatoarele:

1. Pari obosita
2. Exagerezi
3. Prietena ta este de-a dreptul hot
4. Tu si mama ta parca ati fi surori
5. Vei purta asta?
6. Suferi de SPM?

Asta inseamna ca aveti mana libera la urmatoarele:

- Ce faţă de WC public ai
- Tu gandesti mai incet de felul tau
- Nu vrei sa te machiezi inainte sa iesim in oras? Te rog!
- Deschide gura si fa-mi si mie una mica
- Scuza-ma poti sa te intorci sa-ti vad faţa? ah … scuze ..
- Te-ai spalat azi?
- Pot sa-ti vad ţâţele?
- Mergi cam cracanat, dar esti draguta altfel
- Uite, iti dau 100 de lei, vrei sa facem sex impreuna cu vecina de la 2?
- Te-ai cam ingrasat

Si din fericire, ramane valabila si eterna si fascinanta replica: “Papushe … te fac un cearshaf?”

Groh out.

Tags: , , , , ,


Sep 12 2009

Popas la rascruce de drumuri (IV)

Category: Realitate cruntaAndy @ 14:23

În ziua de 29 sept. 1944, la Cipău, pe Mureş, pe cînd mă găseam în baterie şi nu mai aveam timpul material necesar pentru a mă deplasa la observator, întrucît ora „H” era foarte apropiată, am fost grav rănit la piept. O schijă de mărimea unei cutii de chibrituri îmi pătrunsese în partea dreaptă a pieptului. Flăcările altor proiectile ce explodau în acest timp în jurul nostru, aprinseseră săculeţii cu pulbere ce se găseau în jurul bombelor gata echipate pentru a fi folosite în tragere. Mi-am dat seama că flăcările pulberii care ardea putea să producă explozia vreunei bombe şi care la rîndul său ar fi putut produce „prin simpatie” explozia tuturor celor cîteva sute de bombe, ceiace ar fi produs moartea multor oameni şi distrugerea celor 6 mortiere de care dispuneam.

Deaceia deşi grav rănit am refuzat să fiu evacuat şi în grabă, cu riscul vieţii m-am tîrît în mijlocul stivelor de bombe (pierdusem mult sînge şi nu mă mai puteam ţine pe picioare) pe care le-am împrăştiat cum am putut. Exemplul meu fiind urmat şi de alţi cîţiva ostaşi viteji, pericolul a fost înlăturat.

Dar în scurt timp, epuizat complet de pierderile de sînge, fiind din nou surprinşi de un puternic baraj de artilerie, am rămas profund impresionat şi nu voi putea uita niciodată, spiritul de sacrificiu şi dragostea pentru comandant, a bravilor ostaşi Caşu şi Codrescu, care au sărit din gropile lor, unde se adăpostiseră cu puţin timp mai înainte şi luîndu-mă în braţele lor vînjoase, au făcut salturi cu mine, prin barajul de artilerie cca 300 m, salvîndu-mi astfel viaţa, dar riscînd-o în mod categoric pe a lor.

Sînt doar cîteva episoade din multele pe care le-am trăit în răsboiul antifascist.

Pentru mine a urmat o perioadă de un an şi şapte luni de spitalizare, cu tot cortegiul de suferinţe fizice, după care am fost clasat invalid de răsboi 100%. Pentru faptele de arme am fost răsplătit cu cele mai înalte distincţii: medalii şi ordine de la acea epocă (Coroana României, Steaua României, Medalia Sovietică Victoria, Eliberarea de sub jugul fascist) iar ulterior prin decret am fost distins cu Ordinul Steaua Republicei Socialiste România.

Pentru ceilalţi care n-au căzut în luptă, a urmat înaintarea victorioasă şi eforturile depuse pînă la victoria finală.

Fie ca sîngele dăruit cu atîta neprecupeţire de atîţi eroi, fii buni ai poporului nostru muncitor, fie ca sacrificiile noastre, ale tuturor celor care sub soarele fierbinte a lui august 1944, au contribuit cu multă dăruire de sine la lupta dreaptă pentru desrobirea de sub jugul fascist, să constituie cele mai vii exemple pentru urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri, să înveţe din exemplele noastre, să păstreze cu sacrificiul vieţii lor, cuceririle dobîndite de noi, în vremuri foarte grele.

Sandu Dumitru
Căpitan invalid din răsboiul antifascist

Din ciclul “amintiri gasite in sertare”. Nu stiu cat de mult v-au interesat astea patru posturi dar pentru mine sunt bucatele importante si in mod evident nu pot sa nu fiu mandru de “el”, de bunicul meu. Week-end frumos sa aveti!

Tags: , , , , , , , ,


Sep 11 2009

Popas la rascruce de drumuri (III)

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:53

Noaptea de 25-26 august 1944 am petrecut-o în stare de alarmă, pe locul unde se aflase batalionul german, iar a doua zi pe la orele de dimineaţă, tot printr-o manevră de învăluire şi suprindere, am înfrînt cu unitatea de sub comanda mea, rezistenţa germană ce se găsea în apropiere de cimitirul Belu, unde am capturat cantităţi importante de armament, echipament, medicamente şi un mare parc de autovehicule germane.

Ulterior, pe baza ordinului primit de la Capitan Tănase, mi-am organizat unitatea în dispozitiv defensiv, la intrarea în oraş dinspre Giurgiu, avînd misiunea de a opri cu orice sacrificiu, pînă la sosirea eşaloanelor operative, unităţile germane care ar fi reuşit să se apropie de Capitală dinspre sud.

Însfîrşit în ziua de 27 august 1944, misiunea noastră în Bucureşti fiind terminată, am pornit în marş către gara Bîldana, de unde ne-am îmbarcat pentru frontul din Transilvania.

Un capitol din marea răscruce istorică a poporului român se încheiase: curăţirea Capitalei noastre de trupele invadatoare hitleriste; altul răsărea în faţa noastră: continuarea răsboiului alături de armatele sovietice pînă la înfrîngerea totală şi definitivă a trupelor hitleriste.

Cu tot optimismul care ne caracteriza de data aceasta, ne dădeam totuşi seama de greutăţile ce ne stăteau în cale.

Oboseala fizică, deşi anihilată în mare măsură, de entuziasmul nostru renăscut din justeţea cauzei pentru care luptam, se resimţea totuşi vădit.

Îmi amintesc cu multă exactitate – deşi anii ce trec îngroaşă vălul uitării – de clipele emoţionante petrecute în noaptea aceia răcoroasă de septembrie, cînd ne-am întîlnit cu partea operativă a Diviziei 21, în care urma să ne încadrăm.

Văd clar şi acum după atîţia ani, chipul dîrz al Generalului Stăncescu Alexandru, pe atunci colonel, comandant al Regimentului 11 Siret, care nu cunoştea frica şi compromisul.

Om dintr-o bucată, adevărat comandant, privirile lui scăpărătoare revărsau în acelaşi timp şi asprimea cerută de exigenţa momentului dar şi dragostea nelimitată pentru cei pe care îi comanda. Ostaşii şi ofiţerii îl iubeau şi aveau încredere neţarmurită în ordinele pe care le dădea pentru că totdeauna făcuse din plin dovada că dispoziţiile sale erau rodul unei gîndiri adînci, împletită cu cele mai potrivite soluţii tactice.

Comportarea acestui brav comandant, avea o influenţă pozitivă asupra noastră, care din acest moment intrasem fără să ştim, atunci, într-o permanentă încleştare de luptă cu inamicul. Zile şi nopţi în şir nu aveam posibilitatea nici să ne odihnim, nici să mîncăm, nici măcar să bem un strop de apă.

Mi-amintesc cum în marginea unei păduri, unii dintre ostaşii de sub comanda mea, nemaiputînd răbda de sete au călcat ordinul pe care l-am dat de a nu se duce nimeni la fîntîna din apropiere (ordin pe care-l dădusem tocmai pentru că bănuiam existenţa prin împrejurimi a unor cuiburi de arme automate inamice, bine camuflate) şi luîndu-se unul după altul se strînseră în jurul fîntînei care se găsea cam la 100 m de noi, vreo 20 de ostaşi. Nici n-au apucat măcar să lase găleata în fîntînă, că au şi fost învăluiţi de snopuiri de arme automate şi au căzut cu toţii de gloanţele hitleriste, în jurul fîntînii sub privirile noastre. Imediat hitleriştii au pornit un puternic bombardament de branduri asupra noastră, provocîndu-ne mari pierderi în morţi şi răniţi.

Subsemnatul, în urma reorganizării Div. 21, fusesem efectat cu o baterie de mortiere de 120 mm, din cadrul Reg. 11 Siret, în sprijinul Diviziei 21. Pentru a conduce personal tragerile cu mai multă eficacitate, eram permanent împreună cu grupul meu de comandă (telemetrişti, goniometrişti, agenţi etc) în primele rînduri ale puşcaşilor. Astfel am văzut morţi şi răniţi căzînd în fiecare clipă în jurul meu. Pierderile erau mari dar mai mare era dorinţa noastră de a învinge şi din această cauză şi coeziunea dintre mine şi ostaşii mei era foarte puternică. Afecţiunea era reciprocă. Prin îmbărbătarea pe care o dădeam ostaşilor mei şi grija pe care le-o purtam făceam ca pierderile suferite să fie cît mai mici posibile.

Atunci cînd serg. Cioarec a căzut rănit greu în apropiere de mine, m-am repezit în plin bombardament de branduri şi l-am tras într-un adăpost improvizat în pămînt, salvîndu-i astfel viaţa.

- va urma – ultima parte -

Tags: , , , , , , , ,


Sep 09 2009

Popas la rascruce de drumuri (II)

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:10

Fermitatea însă şi încrederea în noi, dorinţa de a lupta şi de a învinge armata hitleristă, entuziasmul nostru tineresc care după perioada de lîncezeală de pînă la 23 august, se declanşase tumultuos în urma marelui eveniment istoric, au inspirat încrederea Colonelului Ionescu Dan, care întărindu-ne unitatea de şoc pe care o comandam, cu un ploton de mitraliere, un ploton de tunuri anticar şi trei tancuri, ne-a acordat cinstea unei misiuni operative.

Am rămas mai departe la comanda avangărzii, cu misiunea de a mă deplasa spre sud, pe calea Şerban Vodă, în întîmpinarea Batalionului „SS”, semnalat în bariera oraşului, şi bineînţeles de a lichida toate rezistenţele germane întîlnite în cale.

Bucuros de misiunea primită, am organizat detaşamentul de avangardă, în dispozitiv de luptă, astfel: cele trei tancuri în fruntea detaşamentului, urmate apoi de cele trei plotoane de puşcaşi, încadrate cu cîte o grupa de mitraliere pe dreapta şi pe stînga şi însfîrşit urmate de plotonul de tunuri anticar.

Urcînd pe turele tancului din frunte, am ordonat înaintarea. Mergeam încet, cu multă atenţie, pentru că puteam fi surprinşi de focul inamic în orice clipă. Eram deranjaţi permanent de aviaţia germană, faţă de care trebuia să ne camuflăm la perioade foarte scurte de cca 10’ – 15’.

În felul acesta înaintînd foarte anevoios, sub arşiţa puternică a soarelui, însetaţi şi obosiţi la maximum, cu tălpile pline de răni (nu ne mai desbrăcasem de aproape două săptămîni, fiind permanent în stare de alarmă), am reuşit să capturăm totuşi cîţiva prizonieri la punctul „Imprimeriile Monitorului Oficial”, de la care am căpătat şi unele informaţii foarte preţioase. De asemeni am mai căpătat informaţii preţioase de la unele grupuri de cetăţeni, care doreau chiar să lupte alături de noi, pentru zdrobirea armatelor hitleriste şi despre care aş putea spune că au fost atît de valoroase încît ne-au salvat multora viaţa. Am aflat astfel că pe ridicătura de pămînt de lîngă crematoriul „Cenuşa” se organizase în apărare, un grup însemnat de luptători „SS”, dotaţi cu o mare putere de foc şi ocupînd poziţii foarte bune pentru apărare. Întradevăr subsemnatul oprind unitatea pe care o comandam, pe strada Şerban Vodă, adăpostită de vederea inamicului, şi cercetînd cu binoclul poziţiile din jurul Crematoriului atît după stradă cît şi din podul blocului din apropiere, unde probabil că am fost observat, deoarece s-a deschis un puternic foc de arme automate asupra podului acestei clădiri, m-am convins de primejdia care ne pîndea şi mă străduiam să găsesc cea mai potrivită soluţie tactică, pentru a ataca eventual cu cele mai puţine pierderi posibile.

În jurul orelor 14, cînd tocmai sosise şi Comandantul zonei de sud, surprinşi de un bombardament de aviaţie, Locot. Col. Butoianu, Comandantul Detaşamentului de recruţi, cade rănit greu, fiind imediat evacuat. Din ordinul Colonelului Ionescu Dan, la comanda Detaşamentului este numit curajosul Cpt. Tănase C. Un ofiţer de elită, foarte mult iubit de ostaşi şi apreciat de ofiţeri.

Subsemnatul profitînd de panica pe care o creiase bombardamentul avioanelor germane şi în rîndurile luptătorilor germani „SS” de la Crematoriu, care se găseau cam la 2-300 m de noi, am apreciat că este cel mai prielnic moment de a ataca rezistenţa germană. Hitleriştii speriaţi de exploziile bombelor de aviaţie din apropiere, n-au reuşit să se desmeticească bine, că s-au şi trezit cu noi în faţa lor.

Într-adevăr, subsemnatul prin manevra executată cu repeziciune, printre clădiri, împreună cu cele două plotoane în avangardă (al treilea ploton îl trimisesem pe strada paralelă pentru a executa o manevră de învăluire a obiectivului inamic) am reuşit să-i imobilizăm pe hitlerişti cu foarte puţine pierderi. Focul pe care l-au deschis ei asupra noastră, a rămas în scurt timp fără nici un efect, aşa încît în această situaţie comandantul lor, un maior, rănit şi dîndu-şi seama că lupta era pierdută, mi s-a predat şi a ordonat depunerea armelor de către întregul efectiv german.

Scurt timp după aceasta şi-a făcut apariţia comandantul zonei de sud, Col. Ionescu Dan care plăcut impresionat de faptul că o unitate slab dotată şi insuficient pregătită a reuşit ca printr-o manevră prin surprindere să captureze cu foarte puţine pierderi un batalion „SS”, şi-a exprimat admiraţia pentru curajul şi reuşita acţiune tactică întreprinsă de unitatea de avangardă de sub comanda mea şi a ordonat imediat măsurile necesare pentru trimiterea sub pază a prizonierilor şi luarea în primire a armamentului capturat, care era într-o cantitate foarte mare, precum şi măsuri de întărirea pazei la obiectivele cucerite şi continuarea acţiunii către sud.

- va urma –

Tags: , , , , , , , ,


Sep 08 2009

Popas la rascruce de drumuri (I)

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:27

Disclaimer: post serios. Textul de mai jos e prima parte dintr-un text scris de bunicul meu cu  muuuuuult timp in urma. Am vrut sa-l public de multa vreme, dar l-am tot lasat deoparte.

Pentru cei neinteresati de anumite subiecte, va fac munca usoara: textul reprezinta amintirile lui din perioada razboiului din 1944 (mai exact, 22-24 august 1944) -> war-related, history etc. Am lasat textul scris in forma originala, inclusiv titlul original (nu stiu exact in ce perioada a fost scris din pacate, dar am o vaga impresie ca a trecut multa vreme de atunci).

Sub cerul însorit a lui august 1944, pe cîmpiile din jurul oraşului Turnu Măgurele, îşi desfăşurau activitatea de pregătire militară, cca. 800 de tineri care formau Detaşamentul de recruţi a Diviziei 21.

Erau majoritatea tineri de la ţară, sănătoşi, robuşti dar prost echipaţi şi lipsiţi complet de entuziasmul ce caracterizează vîrsta. Dealtfel, consecinţă firească a politicii prefasciste impusă fără voia poporului de dictatura militară a lui Antonescu. Lipsa aceasta de entuziasm era bine justificată de faptul că România se găsea în al patrulea an de răsboi; un răsboi care ne-a epuizat, care ne-a provocat pierderi însemnate în oameni şi bunuri şi care nu avea nici un ţel compatibil cu interesele ţării noastre.

Fiecare dintre aceşti tineri erau încercaţi de mari dureri sufleteşti. Unul avea pe fratele sau pe tatăl său mort în acest răsboi, altul îşi lăsase acasă soţia şi copiii lipsiţi de sprijinul capului de familie şi toţi trăiau cu perspectiva unei morţi stupide în faţă, sau cu imaginea unei schilodiri – în cel mai bun caz – imagine care le era încă vie în minte, din comunele din care plecaseră şi care erau pline cu oameni care-şi lăsaseră cîte o mînă sau cîte un picior în acest „răsboi sfînt”.

Cele cîteva cadre de specialitate, care încadrau această unitate de recruţi, îşi dădeau bine seama de situaţia dezastruasă, în care se gasea poporul român, care fusese atras în acest răsboi, potrivnic intereselor neamului nostru şi din această cauză se creiase o strînsă legătură sufletească între comandanţi şi comandaţi. Şi pentru unii şi pentru alţii zilele treceau în mod apăsător, aşteptîndu-se parcă „miraculosul”, aşteptîndu-se ceva ce nu se ştia, dar care trebuia să pună capăt acestor situaţii.

Şi iată că în a doua jumătate a lunii august 1944, Detaşamentul de recruţi deşi slab pregătit şi lipsit de dotarea necesară în armament şi muniţii, primeşte ordin a se deplasa pe linia Nămoloasa-Galaţi, una din ultimele linii de rezistenţă ale frontului hitlerist. Prin aceasta comandamentul hitlerist credea că va putea opri înaintarea victorioasă a trupelor sovietice, în faţa cărora unităţile fasciste, zdrobite, „se retrăgeau strategic”, lăsînd în urma lor – de cele mai multe ori – depozite întregi de muniţii, armament şi echipament.

Nu pot descrie amărăciunea cu care am primit acest ordin.

Este foarte greu de descris starea psihică, clocotitoare, plină de revoltă ce sălăşluia în mintea fiecărui ostaş român.

În astfel de împrejurări, în noaptea de 23-24 august 1944, garnitura de tren, cu vagoane de marfă, în care era îmbarcată unitatea noastră de recruţi, a fost oprită în gara Titu.

Mi-au rămas în minte clipele cînd – în jurul orelor 22 – la megafoane se difuza comunicatul cu privire la ieşirea României din coaliţia hitleristă şi continuarea răsboiului alături de Uniunea Sovietică împotriva Germaniei fasciste.

Deşi oboseala ne copleşise pe toţi din cauza eforturilor depuse în ultimul timp, bucuria neaşteptată care a survenit prin terminarea răsboiului antisovietic, ne dăduse tuturor puteri noi. Se ivise în sfîrşit acel „miraculos” mult aşteptat.

După cîteva bombardamente de aviaţie (aviaţia hitleristă reperase garnitura noastră din gara Titu) cu foarte puţine pierderi, ne-am îndreptat către Bucureşti şi în zorii zilei de 24 august 1944, ne găseam în gara Chitila-Triaj, unde am primit ordin de a lua parte la acţiunea de curăţire a Capitalei de rezistenţele germane.

Comandantul Detaşamentului de recruţi, Lt. Col. Butoianu C. a ordonat formarea unei unităţi de şoc, care în avangardă trebuia să deschidă drum prin oraş şi să zdrobească rezistenţele germane întîlnite în cale, pînă la Comandamentul trupelor române care se găsea în localul Tribunalului Capitalei.

Subsemnatul m-am oferit voluntar să preiau comanda acestei unităţi de şoc în avangardă şi sub bombardamentele repetate ale aviaţiei germane, printr-o folosire chibzuită a terenului, am înaintat pe traseul ordonat, astfel încît în jurul orelor de dimineaţă am ajuns în faţa Tribunalului Capitalei, unde se găsea Comandamentul zonei de sud a Oraşului Bucureşti.

Aici l-am întîlnit pe Comandantul zonei de sud, Col. Ionescu Dan, care inspectîndu-ne Detaşamentul de recruţi, se vedea din priviri cît de greu îi venea de a ordona intrarea în luptă a acestei unităţi, întrucît cu ochiul său format de specialist militar, îşi dădea perfect de bine seama că ar putea trimite la o moarte sigură şi fără nici un rezultat, o unitate de recruţi, insuficient pregătită, slab echipată şi lipsită de dotarea necesară.

- va urma –

Tags: , , , , , , ,


Jul 31 2009

N-aaaaam fraaaanaaaaaaaaaaa

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:20

Deci hai sa va explic … am fost cu rolele. N-am mai iesit cu rolele de vreo 3-4 ani cred (nu stiu exact). Stiti .. eu am niste role naspa, pentru ca prind viteza foarte repede si merg foarte bine. Ah .. si n-au frana, adica au da’ nu pot eu sa franez pentru ca nu pot (pe alea agresive pot, chiar usor, da’ pe d-astea speedy no fuckin’ way).

Asa … ma intalnesc cu minunata mea prietena undeva pe langa parcul Tineretului cica sa “ne dam cu rolele”.

- Ahm .. stii … eu n-am mai mers de multa vreme
- Eh lasa ca nu uiti
- Io nu pot sa pun frana
- Lasa ca nu mori (she’s great when she’s supportive!). Pui piciorul ….blablabla (eram prea concentrat sa nu pic in cap si nu prea ascultam)

*vine prima panta*

- Bai .. prind viteza (porcusorul panicat) .. n-am frana !
- Andrei da-mi mana
- .. nu .. (doar nu era sa-mi scada cantitatea de masculinitate feroce, cum adica sa dau mana) e ok … aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

*cearta 5 minute*

Urmeaza panta din diagrama. Era naspa, si lunga, si eu n-aveam frane. Sesizez ca incep sa prind viteza. Prietena mea, prevazatoare, gandindu-se ca o sa fac vreo tampenie se opreste pe marginea drumului:

- Andy pune frana!
*porcusorul trece pe langa ea ca un tren, zambind tamp cu o privire usor panicata*
- Heeeelllooooooo! … n-am !!!!
*porcusorul vede niste denivelari naspa*
- Great .. imi rup gatul
*hop*
- That went well … hmmm … uite niste iarba … oare daca ma arunc pe iarba la viteza asta patesc ceva? hmmm
*gandit prea mult. iarba trece*
- Hai ca mai e puti….SA-MI BAG PLA CE-I CU GROAPA AIA?!?!?! AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaahhhhhhhhhhhh !!
*zdrang, trosc, trece groapa. porcusorul inca in picioare. coafura rezista*

Ma opresc intr-un final. 30 de secunde mai tarziu vine din spate si minunata prezenta feminina cu gura pana la urechi razand in hohote.

- Stii … this is NOT funny …
- O ba daaaaaaaa !!! :))
- Nu .. serios …
- Ai trecut pe langa mine ca un tren si aveai o fata …. =))
- Mda .. this is NOT funny ! Nu pot sa pun frana !
- =)) =)) (as I said, she’s great when she’s supportive! :)) )

Mai trec niste minute … mai dam o rola, de data asta fara pante. Ne oprim la un moment dat la o banca sa fumam o tigara. Din departare se zareste un tip cu pleata (fara cal).

- Auzi … eu il cunosc pe tipul asta de undeva? intreaba porcusorul curios
- Salut Octav, zice prezenta feminina
*Hmmm ok, eu nu-l cunosc, aparent il cunosti tu*

- Buna!
- Octav – Andy, Andy – Octav
- Da stiu, iti citesc blogul!
- … uhm … si tu?

Asa ca … deoarece si pentru ca fiindca suntem in acest moment publicitar: salut Octav !! :D

Buuuun, si cam asta a fost. Porcusor + role = experienta interesanta :D

Tags: , , , , ,


Jul 19 2009

Cuantificand existenta porcina

Category: Realitate cruntaAndy @ 03:10

M-am apucat sa-mi fac ordine in calculator ca deh … am cam neglijat aspectul asta, si la un moment dat m-am apucat sa-mi strang toate melodiile facute in ultimii ani intr-un folder, eram si eu curios cate sunt si care sunt. Recunosc ca nici nu le mai tineam minte pe toate, am gasit inclusiv cateva proiecte de prin 2002 in care aveam o voce minunata de copil retard :))

In fine, existenta mea din 2002 si pana in 2009 se rezuma la 300 si ceva de melodii/cantece/idei/whatever (fara a include piesele facute in colaborare cu alti omi).

Si pentru ca tot faceam curat … tot existenta mea se rezuma la vreo 12.600 de poze (plus inca aproximativ 9.000 daca pun la socoteala si pozele de pe “scena”). Mi se pare ironic sa am atat de multe poze cu mine, nu de alta dar eu nu agreez sa mi se faca poze si nici nu stau la pozat. De cele mai multe ori, ma ascund frumos in spatele futografului … si cu toate astea … what the fuck?! peste 12.000 de poze? :|

Si pentru ca tot imi cuantizez existenta, mai pun la lista vreo 35 de poezii, cateva capitole din doua tentative de carti, cateva zeci de lucrari pe diferite teme, de la economie pana la psiho-sociologie, 13 website-uri,  9 proiecte muzicale, multe retete cretine, vreo 20 de recenzii de albume si alte cateva porcarii.

Nu stiu daca sa rad de faptul ca am strans toate cacaturile astea in calculator, sau sa plang pentru ca-mi pot rezuma existenta la cateva cifre nenorocite. Si omul? Omul unde falusoidalul meu e? :))

Later edit: ascultand piese mai vechi de-ale mele … pot concluziona asa: bai … eu chiar am fost romantic :))

Tags:


Jun 12 2009

Spiritu’ civic nu e combinatie

Category: Realitate cruntaAndy @ 16:37

Din ciclul “Ce tara de cacat avem, si ne place!”: un nene din Satu Mare a turnat niste beton in niste gropi din fata casei sale intr-o tentativa de a repara niste sosea. Fapta buna nu? Simt civic? Nervi fata de labele de la conducere? Ei bine omul nostru si-a luat 12 milioane ROL amenda pentru faza asta. Imi si imaginez dialogul dintre cei doi gabori care l-au amendat pe om si respectivul nenorocit (dialog imaginat dupa ce-am citit declaratia lu’ nenea de la politie):

- ‘mna ziua!
- Buna ziua..
- Ce faci coae aici?
- Pai asfaltez si eu gropile astea ca e vai de curu’ nostru
- Pai coae … n-ai voie
- De ce?
- Ca-ti trebuie autorizatie, tre’ sa anunti  la primarie si administratia drumurilor, si alte vrajeli d-astea
- Pai gropile sunt aici de cateva luni bune si nu vine nimeni sa le repare
- Pai coae .. trebe autorizatie pen’ ca “nu poate interveni fiecare cetatean asa cum vrea in sosea. Nu se poate permite crearea unui precedent periculos.” (zice nenea de la politie)

Ptiu drace, pai iti dai seama ce precedent periculos s-ar crea daca ne-am trezi fiecare cuprinsi de spirit civic? Pizda ma-sii, s-ar duce dracu’ toata tara asta si toate valorile pe care le-am dobandit pana acum. Amendati-i pe criminali! Sa moara toti!

Tags: , , , , ,


May 08 2009

Tin minte … in continuare …

Category: Realitate cruntaAndy @ 19:00

Mai tineti minte postul asta? L-am scris de Craciun in amintirea unui om cu adevarat mare. L-am recitit putin mai devreme … just to remember.

Eram mai devreme prin Parcul Tineretului si la un moment dat a venit vorba despre bunici si am inceput sa-mi aduc aminte iarasi diverse lucruri.

Tin minte ca iubeam parcul ala pentru ca acolo era Oraselul Copiiilor unde ma ducea “el” din cand in cand. Tot acolo era cimitirul pe unde ma ducea sa-mi arate mormintele “celebre” ale literaturii (daca mi-e permisa exprimarea). Tin minte ca ne opream in fata fiecarui mormant si imi povestea cate putin despre omul care zacea ingropat acolo. Ii placea mult sa-mi povesteasca lucruri si sa ma invete, iar mie imi placea mereu sa-l ascult (eram mic … 4, 5, 6 poate 7 ani, dar nu mai mult).

Tot acolo stiu ca m-am apucat sa-i recit Luceafarul, eram destul de mandru de mine ca fusesem in stare sa retin atatea strofe (nu, nu le stiam pe toate) si stiam ca o sa ma laude dupa (si acum imi dau seama ca era probabil mandru de mine in momentele alea; imi aduc aminte expresia fetei lui, cum imi zambea si cum ii luceau ochii. Atunci nu bagam in seama lucrurile astea, acum poate le inteleg … si le vad … ca intr-o poza).

Nu v-am spus ce zambet cald avea, si ce ras minunat. Tin minte ca spuneam multe tampenii (ca orice copil) si avea mereu acelasi ras de “vai de prostut esti”, poate vi se pare ciudat dar .. inca il aud, tin minte exact cum era … si din fericire il am si inregistrat.

Tin minte ca il cunostea pe unul din preotii de-acolo si ca la un moment dat am primit cadou o iconita cioplita cu un ingeras. Am tinut la ea mult timp (nu stiam exact ce e dar asta nu conta in mintea mea de copil, era un lucru frumos).

Tin minte povestile lui si cat de pasionat si mandru imi vorbea de fiecare data. Avea un talent aparte de a face un copil sa fie interesat si sa vrea sa afle mai mult.

Tin minte povestirile legate de razboi (a fost veteran), tin minte ca mi-a aratat la un moment dat diverse medalii pe care le primise si alte cateva “artefacte” din vremea aceea. Din pacate nu stiu unde sunt, eu nu le-am mai gasit. Sper sa stie mama ceva de ele. Stiu ca le-am vazut o singura data si tare as vrea sa le revad …

Dupa cum spuneam mai devreme, am trecut prin Parcul Tineretului si la un moment dat am ajuns pe aleea din spatele cimitirului. Am vazut capela si mi-am adus aminte ca doua alei mai sus pe dreapta e mormantul lui. Stiu ca am spus cuvintele urmatoare putin mai devreme cuiva: “E usor ironic poate, dar el se odihneste acum exact langa locurile pe care le iubeam eu cand eram mic”.

Gandacel …

Tags: , , , , , , , , , ,


Apr 30 2009

Last thoughts

Category: Realitate cruntaAndy @ 01:30

Peste trei ore plec.

E 2:30 noaptea si eu sunt treaz.

Am fost la concertul Anathema/Celelalte Cuvinte pana acum vreo 2 ore si ceva.

In continuare nu pot sa ascult C.C., pur si simplu nu ma prind desi nu suna chiar rau.

M-am intalnit cu credal si vave. Vave m-a ignorat complet desi pe mess vorbeste intr-una. S-o fi suparat pe mine?

In timpul concertului ma gandeam ca la 12 ajung acasa si imi termin de facut bagajele si aranjez ce mai e de aranjat.

Cinci minute mai tarziu primesc un mesaj pe mobil.

La pauza de la concert dau un telefon si aflu ca tre’ sa ma duc la serviciu. Promit ca ajung pe la 12:30 – 1:00.

Ajung la serviciu. Imi fac treaba. Zambesc dupa ce-mi termin treaba cand mi se spune ca e totul ok.

Urechile tiuie.

Capul presteaza bataturi neuronale.

Ajung acasa.

Inca n-am facut bagajele.

Prestez diverse activitati.

Ma duc sa fac o cafea.

Peste 3 ore plec.

D-apai sa nu-ti bagi toata pula?

Ah da … weekend placfut!!!

Tags: , , , , , , , , ,


Apr 27 2009

Women are my heroes!

Category: Realitate cruntaAndy @ 19:56

Deci dragele mele, scumpele mele, adoratele mele, de azi inainte sunteti eroinele proprii si personale ale micutului porc. Sunteti … minunate si deosebite! Respectul porcin pentru domniile voastre este mai mult decat netarmuit in aceste momente.

Ce s-a intamplat? (va intrebati voi probabil). Pai … satul de iritatiile inerente lamei de ras, grohaitorul nostru s-a gandit sa incerce benzile de ceara rece. Hey, what the hell, women have been doing it that way for ages, de ce n-as putea si eu nu? Pare logic si de bun simt rationamentul … WRONG!

Ajung acasa de la studio, strang putin, ma schimb si ma pun pe citit prospectul. Deja in momentul in care am ajuns la pasul “si trageti foarte repede in sus” simteam un usor disconfort psihic. In fine, ma duc frumos in minunata-mi baie si ma incurajez cu un paharel de whiskey “Ce naiba nene, cat de naspa poa’ sa fie, ele o fac relativ des. Hai Andy! Fii barbat!”. Si barbat am fost … am incalzit benzile intre maini, le-am dezlipit, am aplicat, am incalzit, am numarat “unu, doi, trei” si …. TU-TI GURA MA-TII DE ..BAGAMI-AS PLUA IN…TUFU-TI NEAMU’ TAU DE CEARA …

Mai iau o gura de uischi, mai incerc o data, mai injur o data … si imi bag picioarele. Nu nene, nu fac asa ceva, ce pana mea … (amandoua chiar).

Cinci minute mai tarziu constiinta porcina imi soptea suav in ureche: “Baaaa bouleeee … esti jalnic … femeile fac asta regulat si tu nu esti in stare s-o faci O DATA???”. Asa ca … am ingurgitat inca o gura de uischi si m-am reintors in camera de tortura (recte baia).

Si da-i cu uischi, da-i cu incalzit, da-i cu lipit, da-i cu smuls, da-i cu injurat (pe cuvantul meu ca nu credeam ca stiu ATAT de multe injuraturi …) si ceva timp mai tarziu … GATA, JET, DISPARI, ARZI IN IAD!! Sa nu mai aud de ceara!

In timpul asta o prezenta feminina minunata astepta reactiile mele pe mess … care intarziau sa apara …

Prezenta feminina minunata: wtf ce naiba tre sa fi patit de nu raspunzi
Prezenta feminina minunata: doar n-ai lesinat de durere sau ceva
Prezenta feminina minunata: mai stau putin si daca nu raspunzi te sun

Si cateva minute mai tarziu mi-a sunat telefonul. Raspund cu o voce in agonie ..

- Daaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuu!!!!!!
- Ce faci ma? Esti ok?
- NU !!! CUM PLA MEA PUTETI FACE FRATE CHESTIA ASTA?!?!?!
- Hahaha, usor, mare cacat …
- … !!!!! stai asa .. unu … doi .. trei …. AUUUUUUUUUUUUU TU-TI GURA MA-TII !!!
- …. =)) =)) hai ca .. vorbim mai incolo … =))

Deci dragele mele … VA RESPECT SI VA INVIDIEZ! (Si da, rezultatul e foarte misto, dar vai… pana sa ajungi la rezultat treci prin iad!!)

Tags: , , , , , ,


Apr 17 2009

Despre cumparaturi, sarbatori, romani si multe pule

Category: Realitate cruntaAndy @ 13:52

Da. In postul asta sunt nervos. De fapt acum cand il scriu sunt nervos. Asa ca am scris PULA. DE MAI MULTE ORI ! PULA PULA PULA !!! Va simtiti ofensati? MA SCUZATI … !! PULA !!!

- Alo? Fataaaaaaaaaaaa ia si mie un sprei d-ala.
*phone*
- Cum fata? D-ala stii tu, care fasaie. Da fata .. d-ala de par care face paru’ teapan
*phone*
*Si face si pula teapana? gandi porcusorul in sinea lui*
- Aaa fata da … sunt la casaaaa fata. CEEE? La nouashpe’ fata. Hai ca mai stau vreo douaj’ de minute cred

*Micutul porc privea stupefiat la casa prioritara din Carrefour, cea pentru “sub 10 produse” la un sir de carute ce aveau categoric peste 10 produse. “Cam cat pula mea mai stau frate aici?” gandi porcusorul iritat dupa deja 20 de minute de ascultat ineptii si simtit miresme corporale naturale si privit retarzii romanii cum isi fac cumparaturile intr-un deplin grad de civilizatie … eh pula…. m-ati crezut? Bai retardata natie de oameni suntem sa mor io … parca da strechea in toti de paste si de craciun. Nu e destul loc pe pamant pentru toti, cumparaturile MELE sunt mai importante decat cumparaturile altuia. Si asa … gandeste marea majoritate*

- Ia uite maaaa e la reducere
*E la cacat, gandi porcusorul iritat*
- Mamaaaaa zece la sutaaaaaa
*Zece la pula, gandi in continuare porcusorul SI mai iritat*
- Fata, luam si noi o rochie?
*Fata, luati si voi o mataranga sanatoasa in gura?*
- Serios fata, uite si tu ce misto e …
*Daca mai zici o singura data “fata” jur ca-ti bag sticla aia de 2 litri de cola fix in cur …. dap .. eram nervos*
- Fat… stai ca suna telefonu’
*Ahhhhh !!! DOAR “A”-UL TREBUIA SA-L MAI ZICI!!! si deja vizualizam travaliul anal …*
- Da maaaa suntem la casa nouashpe’ hai … da’ nu te grabi ca e incet rau aci
*Tot incet ti-as fi bagat si eu sticla aia de cola in cur… *

Casiera … vai … casiera … o bomboana de fata! O bunaciune proaspat trecuta de 70 de ani care se misca cu o viteza de nedescris! Era fabuloasa! Ganditi-va la o partida de sex dintre un melc si o testoasa … cam asa de rapida era.

- Aaaa .. si asta?
- Da ..
- Aaaa… si asta?
- DA …
- Aaaa… si asta?
- DA! nenea de langa ea din ce in ce mai nevrozat
*DA IN PULA MEA ! A ZIS DA! SUNT DOAR CUMPARATURILE LUI IN COSUL LUI !!! porcusorul .. usor isteric …*

Ajung dupa ceva timp langa ea:
- Dumneavoastra?
- Conserva aia
- Atat?
- Da
- Sigur?
- … da !
- Deci nu mai aveti altceva?
- NU (in pula mea !!! esti surda?!?!)
- Stati ca nu citeste codul ..
- …. (deja aveam in cap secvente criminale ….)
- Ah .. a mers …
- Aha ..
- 4 lei si ..
- Da da, si am aruncat o hartie de 5 lei si am disparut brusc din peisaj
- Alo? Domnu …. restul?
- Cumpara-ti un ou de paste !!

Pfoa … did I mention how much I love hypermarkets during the holidays? :X

Tags: , , , , , , , , ,


« Previous PageNext Page »