Sa ai o zi frumoasa si welcome back to the enthusiasm!

In al doilea rand, caz concret (cunoscut mult prea bine de mine): tip plecat in state, cu viza, cu posibilitate de stabilire, loc de munca, acces la studii, cateva cunostinte, ce mai, perfect. Eh fas, ca a ajuns acolo si s-a dat seama ca e singur. Si cei care se purtau frumos cu el o faceau din complezenta, ca nu mai erau teenageri dornici de noi prietenii ci fiecare avea familia si grijile lui. Mai putin el, ca familia si grijile lui erau in celelalt capat al pamantului. Concluzia? Depresie, da’ nu din aia de copii turbulenti ci din aia patologica, de numai un miracol l-a salvat de la ceva mult mai grav (miracol si mii de insistente de unde trebuiau – dar again, ce poti face la telefon, mail?). In final singura solutie a fost sa se intoarca, o mana de om, insa in viata si cu destula putere sa-si recladeasca viata. Si damn, de nu i-a reusit – dar nu stiu cati ar fi putut face asta dupa cele intamplate.

Eu eram foarte optimista cu asta, insa stiu cum m-a lovit singuratatea la doar 350 km, si pe bune ca eu nu’s o persoan foarte activa social si ma cam doare in cot de majoritatea oamenilor, however, tot mi-a luat ceva sa ma adaptez si tot pot sa zic ca am avut noroc cu caru. E frumos sa visezi, dar sa pleci singur de capul tau poate fi o greseala groaznica. Nu vreau sa opresc pe nimeni din visat, nu incerc sa prove a point, incerc doar sa spun ca nu e totul roz, ca lucrurile naspa se intampla mai des decat alea frumoase, ca povestile urate nu sunt spuse tocmai pentru ca sunt urate. Imi cer scuze daca am stricat dispozitia cuiva, insa cititind postul si cateva din comentarii mi-au dat lacrimile pentru cele intamplate si am murmurat un multumesc ca azi totul e bine in speranta ca nu voi fi nevoita sa mai asist a doua oara la asa ceva.

Sprijin exista de la cei care trebuie (vorbind de cel moral in special).

@Life: nu mai zic nimic, deja am spus ca sunt de acord cu chestia asta (trebuia sa bagi oaia nu? eeeeeveryone loves the damn sheep )