In privinta educatiei copiilor, eu sunt un pic paranoica . Tot zic (in gluma ce-i drept ) ca eu o sa-mi cresc viitorii copii in debara. Ma ingrozeste ce vad pe strada si in scoli si ma tot intreb daca o sa fiu in stare sa-i educ suficient de bine si sa reusesc sa-i influentez mai mult decat societatea.

Ah, si observ, recitind comentariul de mai sus, ca am facut un pic de salata de gramatica prin unele locuri.

Sa stii ca drumul pe care o iei poate fi alterat. Nu e nimic batut in cuie niciodata (iar “mai departe” in viata, “copilul” poate face niste alegeri in totala opozitie cu ce a invatat cand era mic – bine, imi dau seama ca aceste cazuri nu sunt foarte frecvente, dar am eu “ceva” concret in minte cand spun treaba asta).

Apropo de ce nu-ti dai tu seama: toate lucrurile alea sunt un factor in procesul lui de dezvoltare – familia, invatatorii, prietenii, intreg contextul social, etc. Toti factorii cu care intra in contact un copil ii vor “spune” ceva, lasand o mai mica sau mai mare amprenta asupra sa. In fine, am trecut acum cativa ani si prin chestia asta, dar e un subiect destul de paralel si destul de vast pentru a-l aborda aici, iar eu am tendinta sa sintetizez prost

Si nu, nu sunt de acord cu clipul tau nu e feminitate acolo, se numeste altfel

Eu nu inteleg de ce se blocheaza toata lumea in conceptul asta de “egalitate intre sexe”. Mai concret, de ce cramponarea in termenul “egalitate” care e luat pur si simplu ad literam. La egalitate se poate ajunge si prin compensare de exemplu, tot o forma a sa este.

Pentru mine subiectul asta cu educatia copiilor e unul foarte delicat, pentru ca pana la urma de educatia asta primita in primii ani de viata depinde drumul pe care il va lua copilul mai tarziu. Din nou, sunt de acord: cand tatal merge sa repare masina trebuie sa-l insoteasca si baietelul si fetita, cand mama face prajituri la fel. Apoi, in functie de experientele astea sa aleaga fiecare ce ii place. Adica sa fie incurajati sa-si dezvolte propria personalitate, nu sa le fie impus un anumit mod de viata. Si totusi, sustin in continuare ca trebuie sa inteleaga ca sunt diferiti. Problema mea e ca nu stiu cum se face chestia asta. Adica ma tot gandesc daca ei or sa inteleaga asta din societate, din mediul in care traiesc, daca or sa invete la adolescenta, daca chiar e o chestie intrinseca si pur si simplu o constientizeaza ei sau daca trebuie sa ii indrumi tu, ca parinte.

Cat despre delicatetea femeii, ok, recunosc ca m-am lasat dusa de val si am uitat sa fac si unele precizari, dar de aici pana la a intelege voi ca ma refer la pitiponceala dusa la extrem… Ce incercam eu sa spun are intr-adevar legatura cu o extrema, dar cu cea total opusa asteia. Ma refer la genul de “femeie-barbat-bine”, cea care isi pierde orice urma de feminitate doar de dragul de a fi egala cu barbatii. Stiu ca o femeie poate arata foarte sexi si feminin doar intr-un tricou barbatesc, dar nu la asta ma refeream. Stiu si ca in general o fata cu tocuri cui, fustita de o palma si sani ce dau peste va fi dorita de majoritatea barbatilor doar ca bibelou sau de unii cel mult pentru o noapte. Si mai stiu ca femeia ideala e cea care imbina forta (nu fizica) cu delicatetea.

Insa pe mine ma bantuie o mare teama: ca poate o sa ducem prea la extrem ideea asta de egaltate intre sexe si o sa ajungem sa ne diferentiem doar prin ce avem in pantaloni.

Pana la urma, se pare ca feminina poate fi si ea: http://www.youtube.com/watch?v=hXbPciOzRYA&feature=related

PS: Iar imi iesi o chestie kilometrica

@vave: trei sferturi