Nota: aberatii personale; cred ca a trecut mai bine de un an de cand n-am scris ceva de genul asta. Mi-era dor de ceva post personal si idei aruncate fara legatura pe blogul MEU
O sa incerc sa revin diseara sau maine cu posturile cretine care salasluiesc pe aici pe blog deobicei (in functie de timpul pe care il am).
Bun, m-am intors, am reusit sa si dorm cum trebuie (nu de alta, dar de miercurea trecuta am cam uitat sa fac chestia asta) si daca tot am fost plecat, mi-am adus aminte cat de relaxant e sa stai pe un sezlong cu cracii in sus in fata unui lac, dimineata cand rasare soarele, oamenii dorm, ciorile latra pe langa tine, si insectele miauna fericite a dimineata. De asemenea, mi-am adus aminte cat de cacator de frig este pe malul unui lac dimineata, cand “adie” musonul de la 6-7.
Furie, exhuberanta, bucurie, tristete, ura, dor, dispret, mandrie, anxietate, frustrare, fericire, frica, dezgust, anticipatie, optimism, agresivitate …. pe de-o parte, presupun ca e bine, inseamna ca sunt viu, ma bucur de viata si alte blabla-uri de genul asta, pe de alta parte, parca e putin cam mult, avand in vedere ca multe din chestiile astea sunt contradictorii si ma insotesc in continuu in ultimul timp, pe de inca o alta parte, ma declar multumit ca unul din cele doua lucruri pe care le detest cu toata fiinta mea lipseste din lista, anume regretul (cel de-al doilea lucru n-are rost sa-l mentionez).
In fine, cat stateam eu pe sezlong ascultand valurile care susurau suav in urechile porcine, mi-am adus aminte ca acum ceva ani de zile, militam fervent pentru o idee “POTI sa le ai pe toate in acelasi timp”. Makes sense, daca te gandesti logic la ce anume iti trebuie / de ce anume ai nevoie, daca rationalizezi totul la sange, n-ai cum sa nu ajungi la concluzia asta. Doar ca uneori poate sa dureze “un pic” cam mult. Relaxarea e a dracu’ de obositoare apropos.
“Unul din cele mai importante lucruri de care avem nevoie este echilibrul” (asta ziceam prin 2007). S-au schimbat multe de atunci, oamenii merg inainte, invata, se adapteaza, chestia asta insa a ramas la fel. Echilibrul ori vine pur si simplu dintr-o forta misterioasa a Universului (dupa cum cred multi), sau mai realist … ti-l faci singur. Mi s-a parut mereu fascinant cum in cele mai de cacat momente ale vietii, poti sa faci niste lucruri absolut senzationale, si cum in cele mai fericite clipe, poti sa faci niste lucruri de … well … de cacat.
Acum … fac lucruri senzationale … good for me eh?
Tags: personal