Jan 28 2009

De ce n-am mai plecat?

Category: Realitate cruntaAndy @ 08:53

Prima oara cand m-am gandit sa plec din tara eram prin clasa a XI-a si eram amorezat rau de cineva care se mutase in Canada. N-aveam nici o motivatie legata de invatatura sau viitor, nu ma interesa decat sa merg acolo sa fiu langa “ea”. Am inceput sa ma gandesc la ce as putea face acolo, ce facultate, cum fac rost de bani etc. In cateva luni mi-a trecut starea de “love of my life” si am revenit cu picioarele pe minunatul pamant (care evident le-a primit – pe picioare – cu bratele deschise).

A doua oara cand am vrut sa plec eram spre sfarsitul primului an de facultate la Media si deja incepusem sa observ diferite chestii din tara asta vis-a-vis de posibilitati, joburi, viitor etc. De ce sa stau aici? Sa ma chinui in continuare ca un sclav? (Si cum unul din obiectivele mele e sa pot sa-mi fac o casa … e evident ca the average guy with an average job n-o sa poata niciodata sa-si ia o casa in aceasta minunata tara din pacate)

Asa ca am facut o mare lista cu toate facultatile de jurnalism din SUA si Canada si m-am apucat sa trimit mail-uri cerand informatii despre taxe, cazare, posibilitati, burse etc. Timp de un an de zile venea taica-miu pe la mine o data la doua zile cu cel putin un plic (eram deja mutat singur pe-atunci). Dupa un an stransesem deja cateva kilograme sanatoase de plicuri, si un sac destul de maricel. M-am apucat sa caut burse, concursuri cu bani, chiar si job-uri pe-acolo, nu de alta dar taxele erau destul de maricele, undeva intre 25.000 si 90.000 de dolari pe an (scump doamna, scump!).

In timpul asta am dezvoltat o legatura cu o tanti de la o universitate din Missouri cu care vorbeam o data la doua zile (tot prin intermediul e-mail-ului – si ocazional la telefon – ma suna ea cand mai  avea vesti). A incercat saraca sa ma ajute cu tot; prin intermediul ei obtinusem o sponorizare ce acoperea 80% din taxe, restul urmand sa-i cotizez eu, vorbise chiar cu cineva de-acolo pentru care sa lucrez, eram aproape pregatit sa plec. Urma sa-mi dau aici testul de limba engleza si SAT-urile (cred, nu mai tin minte exact daca aveam nevoie de ele pentru Universitatea in cauza) si … gata! USA here I come.

In timpul asta am pastrat legatura cu multi prieteni/cunostinte de-ale mele care au plecat acolo si am inceput sa vorbesc si cu cativa oameni care erau deja plecati de ceva timp. Toti mi-au spus acelasi lucru: e foarte misto! Intr-adevar nivelul de trai e mult mai ridicat decat in Romania, ai bani mai multi, iti permiti multe lucruri, chiar si o casa (visul meu) fiind foarte accesibila, iti faci repede prieteni, te acomodezi usor etc. Si care ar fi problema? Prietenii pe care ti-i faci nu sunt chiar “prieteni”, sunt mai degraba niste oameni care-ti zambesc frumos plini de ipocrizie (deh, oarecum firesc daca stai sa gandesti la rece toata treaba), si desi e mai “bine”, esti totusi doar un strain in tara altuia; nu esti “de-al lor”, si din cauza asta incepe sa ti se faca dor de ce aveai “acasa”, de locuri, de oameni, chiar si de atmosfera (bine, erau si exceptii de la regula asta, nu era chiar totul gri :) ).

Mai erau si cei care o tineau sus si tare ca “dom’le, aici e mai bine, e perfect!”, pe sistemul “umbla caini cu covrigi in coada”, in schimb cei care mi-erau cunostinte mai vechi imi povesteau cam tot, si situatia nu era chiar atat de roza nici in Canada, nici in SUA.

Intr-un final m-am luat frumos de manuta, si am inceput sa ma intreb tot felul de lucruri. La un moment dat am ajuns la o mareata concluzie: decat sa plec de-aici si sa ma duc sa fiu un strain in tara altuia, chiar daca o s-o “duc mai bine”, mai bine raman aici si ma chinui putin sa fac ceea ce vreau si sa-mi indeplinesc visele “acasa”. Pana la urma putem face orice vrem noi nu? Inclusiv coltisorul nostru de lume!

Nu regret faptul ca n-am plecat, micutul porcusor chiar a avut ocazia sa constate de-a lungul anilor ca intr-adevar putem face absolut orice vrem noi. Da, vreau o casa! Da, o sa ma “chinui” pana o s-o am! De ce n-am putea reusi sa facem absolut orice chiar si aici?

In schimb … desi totul mergea si merge ok, a aparut o noua problema care-mi sare prin sirul gandirii din cand in cand: judecand contextul psiho-socio-cultural actual de aici, oare vreau sa creasca ai mei copii (evident cand o sa vina momentul) aici? Sunt perfect constient ca eu pot evita toate cacaturile din jur, dar asta pentru ca pot sa evit si contactul cu anumite lucruri, ei o sa fie oarecum obligati sa nu evite (si ma refer aici cel mai mult la scoala -> gasca -> timp liber). Da, recunosc ca am o usoara strangere de inima vis-a-vis de subiectul asta …

Ce fac mai departe? Imi mentin ideea? Am 25 de ani acum, raman aici si incerc sa-mi duc la capat toate planurile si continui munca la coltisorul meu de lume? Plec la altii unde e mai frumos afara, si straluceste alt soare? (intrebarile sunt retorice, nu raspundeti la ele. In schimb puteti sa raspundeti la cele de mai jos)

Voi? Ati vrut sa plecati? Ati plecat? Cum e afara pentru voi? Sunteti pe deplin multumiti? N-ati plecat? De ce ati ramas aici? Vreti sa plecati? De ce?

Voteaza-ma pe blogoree (click AICI). Thanks :)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

3,046 vizualizari pana acum.

Printeaza postul asta Printeaza postul asta

Articole similare:
  • Virginitate si familie
  • Pene, nervi si copii
  • Vreau sa fiu cosmonaut!!
  • Ganduri si cafea …
  • [P.V.] Despre oameni si viata.
  • 101 Responses to “De ce n-am mai plecat?”

    1. MaryJane says:

      Eu as pleca daca mi s-ar oferi posibilitatea. Am prieteni de familie care au plecat si s-au descurcat bine. E adevarat ca in afara oamenii sunt mai reci dar nu sunt diferiti de oamenii din Bucuresti, de exemplu.

    2. Andy says:

      La mine problema e ca .. as cam avea posibilitatea daca as vrea, tocmai de-asta ma trozneste din cand in cand intrebarea: “De ce nu pleci ba?”

    3. Ada says:

      Eu am vrut sa plec si am si facut-o.Traiesc de ceva timp intr-o tara straina,departe de familie,dar sincera sa fiu e cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata si nu regret.Desi din punct de vedere financiar in Romania se traieste greu, si desi da, e cam greu sa-ti faci casa,mie imi place aici pt ca am gasit oameni de calitate.Oameni ce m-au ajutat sa ma acomodez, sa trec mai usor peste despartirea de casa.De ce am venit in Romania?Pt studii.Daca intentionez sa plec?Nu.De ce?Pt ca acum simt ca aici e locul meu.Sunt pe deplin multumita?Da.Am o slujba pe care o ador,un salariu bun si prieteni. :)Si mai ales ca de la 1 ianuarie sunt si cetatean roman :p cu acte in regula :).

    4. Andy says:

      Si uite ca exista si oameni care vor sa vina aici si sa ramana aici ;)) desi .. nu mai e neaparat o mandrie sa fii cetatean roman :)) (glumesc evident :D )

    5. MaryJane says:

      Ai putea testa terenul. Pleci un an sau doi, vezi cum e situatia si daca nu-ti place te intorci. Sau nu e asa simplu?

    6. Ada says:

      Pt mine e :D .By the way :sheep: foarte tare oaia asta :p .

    7. ioana :) says:

      eu…nu am avut ocazia sau posibilitatea sa plec niciodata. nici nu mi-am dorit.
      daca as avea, ce as face? nu as pleca.
      am o incredibil de mare reticienta legata de plecarea din tara mea. recunosc ca sunt adesea si aspru
      criticata din aceasta cauza si,mai recunosc si ca marea majoritate a motivelor sunt de natura sentimentala.
      ceea ce ai spus tu despre oameni…nu stiu daca este adevarat, sau daca este, nu cred ca este cazul sa
      generalizam. aud de multe ori ca oamenii te trateaza diferit si nu tocmai placut, doar pt ca nu esti de-al
      lor, dar imi este imposibil sa cred ca din 79 de persoane pe care le cunosti, toate 79 te vor trata
      astfel. nu pot sa cred asta. oameni “rai” sunt peste tot, si, asa cum a spus MaryJane, la fel sunt si
      in Bucuresti/Romania.
      sunt mai mult decat constienta ca “acolo” e mai bine din punct de vedere al nivelului de trai,
      totusi, avand certitudinea acestui lucru, nu voi pleca niciodata din tara. cu o exceptie, bineinteles
      (pentru ca trebuie sa fie si exceptii, nu?). as face-o pentru sotul meu. daca pentru el ar fi imperativ
      necesar sa o faca, l-as urma fara sa clipesc. cu parere de rau ca imi las tara, familia si prietenii,
      dar fara sa stau pe ganduri, nici macar 4 sec.
      P.S si eu imi doresc nespus de mult o casa. e cel mai mare vis al meu :daydream:
      wanna share one with me? ;)) o impartim in doua :-D ii tragem un perete pe mijloc si gata. what say you?;))

    8. Andy says:

      @MaryJane: in punctul in care am ajuns acum, nu e chiar atat de simplu. Daca plec, nu pot s-o fac doar pentru 1-2 ani …

      @Ada: Da, inteleg :) (stiu, everyone loves the sheep :)) )

      @Ioana: Inteles :) probabil cu un motiv de genul asta (raportat evident la mine, ie. nevasta :)) ) as da si eu curs gandurilor fara sa ma gandesc prea tare.

      Casa … hehe

      I don’t wanna share, tu vrei o casa old-school :D :))

    9. cristina says:

      As fi putut sa plec chiar in State, la Yellowstone parca, dar am colege care au plecat si nu s-au mai intors, si mi-e frica de asta. Si ma uit si la mama, care e plecata si, desi are prieteni romani acolo, ii este greu asa. Poate pentru cateva luni, dar apoi, nu ar mai fi amuzant.

    10. Ada says:

      Intr-adevar unii te trateaza diferit pt ca nu esti de-al lor,dar da,nu putem generaliza.Asta tine de fiecare om in parte,de mentalitatea fiecaruia.Eu am plecat din tara mea,datorita principiilor de acolo vis-a-vis de femeie (vin din Turcia :p),dar ideea ca undeva afara e mult mai bine decat in Romania din punct de vedere financiar, intr-adevar este,dar pt a ajunge la acel nivel tb sa muncesti si sa demonstrezi cat de bun esti in domeniul respectiv pt ca afara e cam greu sa obtii un job datorita sindicatelor bine organizate de acolo- acestea facand greu ca pt cineva venit din afara sa patrunda in sistem-, acelasi lucru il poti face si aici.Si in Romania se poate trai bine.Problema e ca romanul s-a obisnuit si ii place sa se planga,sa se victimizeze.Asta e parerea mea cel putin.Daca ar depunde macar un sfert din efortul de a arata pe altii cu degetul,sau de a specula cum ca ce-ar fi daca sau de a critica guvernul (pt care tot el e de vina – el l-a votat) si ar investi sfertul asta de efort in a face ceva cu adevarat concret,eu cred ca ar reusi sa se descurce,macar la nivelul de a le oferii copiilor un trai decent,fara se le lipseasca nimic din cele necesare.Parerea mea.

    11. Andy says:

      @cristina: e normal sa-ti fie frica doar consecintele sunt destul de mari :)

      @Ada: Normal ca ne place sa ne plangem si sa victimizam, e cea mai usoara cale! :)) In rest, sunt de acord :)

    12. ioana :) says:

      @Andy
      :( you broke my heart. you’ve totally burst my bubble now :(
      tocmai acum cand m-am decis sa share…
      nu-i bai. am zis ca o facem 50/50

    13. dush says:

      atata vreme cat cashu vine si aici daca vrei sa muncesti, familia inca e aproape, pot ajunge in vacanta oriunde imi doresc…de ce sa plec?

    14. Andy says:

      @Ioana: pai da .. dar 50 old-school si 50 modern … n-ar arata cam dubios? :D

      @dush: adica pe scurt, cam ce m-a tinut si pe mine aici :))

    15. ioana :) says:

      @Andy
      not at all, zic eu. oricum, am zis ca-i tragem un perete pe mijloc, deci, automat vom avea si 2 usi
      separate. people won’t notice ;)
      ii facem si o usa in peretele despartitor, ca sa dea impresia de aceeasi casa (de fapt,
      chiar e aceeasi casa) si gata.
      it will be great. trust me! so? please, please, please… ;;)
      gandeste-te ca it will be boring sa live all by your lonsome self ;;)

    16. Andy says:

      @ioana: si aspectul exterior? :))

    17. vave says:

      Până nu de mult mă băteam cu pumnii în piept că fie ce o fi eu nu plec de aici.
      Acum, în schimb, am ca ţel să reuşesc să plec… undeva mai în nord. Teoretic am extrem de multe motive să plec, practic mi-e teamă că nu o să mă descurc şi mai ales că nu o să reuşesc. Am momente de panică adevărate. Undeva spre sfârşitul anului acestuia ar trebui să ştiu răspunsul final.

    18. Laura says:

      Daca plecam si noi… daca facem si noi asta (unde “noi” e o mare multime din segmentul 20-30)… abia atunci ne condamnam copiii!

      Ca sa raspund punctual intrebarilor din post:

      1. Voi? Ati vrut sa plecati?
      Da… m-am gandit mai serios undeva prin clasa a XI-a. Participasem la un concurs international de literatura si comunicare. Si acolo am luat contact cu multi oameni si am primit o oferta concreta, in cazul in care eram dispusa sa imi dau anumite examene pentru o facultate cu destul renume, din U.K.

      2. Ati plecat?
      Nu, nu am plecat. :)
      3. Cum e afara pentru voi? Sunteti pe deplin multumiti?
      Prietenii care sunt pe afara spun ca e cool. Cu toate astea stiu toti, cand ii intreb, cu exactitate, numarul de zile pe care il mai au pana vine cate o sarbatoare, pentru care se intorc acasa… Nu imi place sa imi traiasc viata numarand zile.

      4. De ce ati ramas aici?
      Pentru ca sunt ambitioasa si putin idealista. Cred in destin. M-am nascut aici. Pot face ceva aici! Satisfactia de a reusi aici, ar fi mai mare decat cea de a reusi in alta parte. Apoi… dincolo de bani, de sisteme politice, de facilitati… sentimentul de “familie” (de care oricum am fost destul de privata), de “acasa”… nu as vrea sa-l dau pentru nimic in lume!

      5. Vreti sa plecati? De ce?
      Uneori mai spun ca imi bag picioarele si ma car: cand ma lovesc de birocratia imbecila, cand vad munti de nepasare in jur, cand sunt obosita si nu pot sa mai imi spun singura “o sa fie ok”. Dar sunt stari de moment, care trec rapid.

    19. brontozaurel says:

      da, am vrut sa plec in clasa a 12a. am obtinut o bursa partiala la Aberdeen in Scotia, insa tot mai trebuia sa platesc 16400 lire :| adica al dracului de mult :(

      iar acum… sa plec ar insemna sa fug de probleme… care ar putea deveni chiar mai urate daca incerc sa fug de ele :(

    20. ioana :) says:

      @Andy
      eram sigura ca o sa pui si problema asta. esti atat de previzibil :P
      tu cauti nod in papura, nu? orice, numai sa nu share a house with me.
      recunoaste ca nu ma suporti, de fapt :((
      la exterior, iti dai seama ca o sa cadem de comun acord cum o sa arate, desi mie mi-ar placea o casa
      pe care sa creasca diferite plante…dar, pentru tine, sunt de acord sa gasim un compromis.
      si inca ceva. cel mai important lucru, la care nu sunt dispusa sa renunt. casa trebuie sa aiba curte
      si in curte sa avem pomi si flori :-D

    21. Jane says:

      No way I’m leaving ( adica nu definitiv ). Pt more or less the same reasons: am tot vb cu plecati peste hotare. Unii sustin sus si tare “ba, e foarte tare”, altii recunosc la un moment dat k le e dor de a lot of things si ca nu sunt priviti la fel / acceptati de cei din jurul lor. Plus ca imi place aici. Friends, family, locuri frumoase si dragi.
      Plus ca… mizerie, “necivilizatie”, saracie si tot ce ne tot imputam noi noua, romanilor, se gasesc peste tot. Peste tot.
      Io-s pt work hard to get ur dreams acolo unde te simti comfy – which, 4me, is here.
      Eeeeend ( as in cow&chicken ).

    22. Clementina says:

      Nu m-am vazut plecata in strainatate niciodata de dat… acum cativa ani ziceam ca as pleca jumatate de an, un an… cu studiile. Insa si aici a aparut o rectificare de plan.
      Am motivele mele sa nu vreau sa plec; e aiurea ca daca zici asta, toti iti sar in cap: “esti naiv/-a? nu vezi ce e in tara asta?”… si pana la urma e o decizie personala, indiferent de faptul ca stiu foarte bine realitatea din tara asta si cat poate fi de rau .
      Cum zicea si Ada, si aici se poate realiza ceva; probabil mai greu ca inafara, dar se poate. Am vazut oameni care au reusit (pe cai cinstite, bineinteles ma refer) sa faca ceva… ceva mai mult decat un simplu trai decent, si deja au trecut la planul cu casa (pe care il are se pare toata lumea :)) )

    23. Andy says:

      @vave: care sunt motivele?

      @laura: de ce sa ne “condamnam” copiii? detaliaza

      @brontozaurel: damn that’s a lot of money …

      @ioana: si stai tu si plivesti and stuff? :))

      @jane: inteles ;))

      @clementina: care sunt motivele?

    24. Laura says:

      @Andy: Pentru ca o mare parte din situatia de acum si din procesul (prea) lent de modificare a lucrurilor intr-o directie buna, in tara asta, o poarta si cei care nu au avut rabdare si, in urma cu 10 ani, au plecat masiv. Oameni cu potential, oameni care se puteau implica. Daca vrem sa schimbam ceva, nu o vom face fugind… Cred cu tarie ca daca doresti ceva si ramai sa lupti, ai muuult mai mari sanse de reusita, decat daca… renunti… si astepti… si peste ani te intrebi “dar daca…”.

    25. Andy says:

      Cu riscul de a-mi ridica pe cativa in cap. Daca am ales sa raman aici, nu inseamna ca vreau sa schimb ceva. N-am stare pentru asa ceva si sincer o spun ca nu ma intereseaza prea tare aspectul asta. E pur si simplu o consecinta directa a societatii (nepasarea asta si durerea in pix). Am lucruri mai bune de facut cu timpul meu.

    26. Clementina says:

      Motivele sunt persoanele si lucrurile care ma fac sa vreau sa raman aici.

      Printre altele, sunt si cum zicea Jane “Friends, family, locuri frumoase si dragi.”
      Poate nu neaparat pentru prieteni. Am mai plecat odata in viata putin mai departe si s-au rupt vechile prietenii din cauza distantei… si mi-am facut noi prieteni, mi-am facut intr-un fel o alta viata.
      Familia ar fi unul din principalele motive… n-as suporta sa stau prea departe. Stiu ca nici acum nu ii vad prea des… dar am stat un an departe de ei… si chiar daca erau vacantele cand ma duceam acasa, chiar daca mai treceau si ei cand aveau timp… tot lipsea, sentimentul de familie. Acum, cand e si fratele meu aici, parca e mai suportabil… dar totusi. Apoi, vreau sa-mi vad surioara crescand, macar pe bucatele.
      Probabil se poate spune ca si daca pleci ii vezi in vacante… cunosc persoane plecate inafara care nu pot veni decat o data la an, sau la trei ani, pentru ca sunt prinsi in prea multe.

      Si ar mai fi motive…
      Si ar mai fi motive prin alea care nu le-am spus pe care nu le pot spune.

    27. Laura says:

      Depinde ce intelegi tu prin a schimba ceva… eu consider ca schimb destul prin a avea purtarea, profesionalismul, mentalitatea, etc., etc., pe care mi-as dori sa le vad in jurul meu, la un nivel general. Consider ca schimb, daca imi voi educa asa copiii (cand va veni vremea)! Consider ca schimb, daca nu imi insusesc lucrurile gresite pe care le observ, daca nu ma complac. Si consider ca aceasta forma de a schimba ceva, nu imi mananca nici timpul, nici rabdarea… pentru ca schimb, fiind eu. Si atat! Nu mai cred ca pot sa schimb lumea, ca pot invarti Universul… undeva, in analele timpului, crezul asta s-a domolit. Azi cred ca schimbarile cele mai bune se construiesc in timp, putin cate putin.

    28. andiszek says:

      am 30 de ani si m-am decis sa plec in sfarsit. o voi face in primavara.
      castig bine aici, dar mi-am dat seama ca nivelul de trai nu se rezuma la a avea bani, masina bengoasa, etc.
      nivelul de trai inseamna oameni calumea, siguranta, corectitudine, lipsa de nervi si stres, sistem care functioneaza, curatenie in tren si autobuze, infrastructura buna, etc etc.
      germania e tinta mea. as vrea de fapt austria, tara de care m-am indragostit, dar nu cunosc pe nimeni acolo.
      in germania regasesc majoritatea lucrurilor enumerate mai sus. daca nu e asa cum sper sa fie, plec mai departe. sau ma intorc in ultima instanta.
      mai bine regret ca am facut pasul asta decat sa regret toata viata ca am avut sansa sa plec si nu am facut-o.

    29. Andy says:

      @clementina: am inteles :) thanks

      @laura: esti constienta sper ca nici stra-stra-stra-nepotii tai n-o sa simta efectele unei astfel de schimbari nu? :) (privind per ansamblu) :) )

    30. Laura says:

      @Andy: nu cred asta. Daca doar EU fac asa… da. Dar vad in jurul meu ca nu e asa. Cred ca esti usor pesimist in dimineata asta. Sau poate sunt eu prea optimista. Time will tell!… :)

    31. Andy says:

      Dimpotriva, eu sunt permanent optimist dar in acelasi timp si realist.

    32. Laura says:

      Si eu la fel. Si totusi nu parem a fi de acord. Asadar… time will tell! :) Plus ca se simt deja unele schimbari… si sunt din ultimii 5 ani… Prefixul “stra” nu se aplica pt asemenea termeni, nu?

    33. darkwolfyd says:

      Hmm…. nici un roman nu ar pleca din aceasta tarisoara dar, din nefericire, santem fortati de imprejurari sa ne cautam ceva mai bun altundeva.
      Si nu sant multi, care ar face ca mine, de ex (stii tu andy) , sa plece doar pt a vedea, fara nici un alt avantaj. ;)

      Parerea mea.

      Gripa,temperatura … I haz `em.

      need ~o) ~o) ~o) [TEA] :) :shift:

    34. vave says:

      În primul rând, de ceva timp, mi-am promis că dacă mi se iveşte vreo ocazie să plec, nu o voi rata. De ce? Pentru că pe mine toate nimicurile astea prin care trecem zilnic mă dărâmă. Da – încerc să trec peste ele, da – zâmbesc şi mă gândesc că poate fi şi mai rău, da – ştiu că nu înseamnă neapărat că altundeva e mai uşor… totuşi de ce să nu mă gândesc că poate fi şi mai bine?!
      În al doilea rând, iniţial a fost ideea, apoi am gândit la rece… “să plec să fac ce?” Acum sunt în perioada de a căuta ce să fac. Teoretic aş încerca un master, practic voi vedea eu ce voi reuşi. Am mulţi prieteni care mi-au spus că merită să faci nişte cursuri în altă ţară.
      În al treilea rând, există cineva care mă aşteaptă acolo.

      Pe de altă parte… acum am un loc de muncă ce îmi place extrem de mult, ce este de viitor [poate] chiar şi aici în România. De asta am momente de panică.
      Oricum nu aş mai fi eu dacă nu aş încerca să plec, dacă aş abandona totul de la bun început.

    35. Andy says:

      @andiszek: Sorry, de-abia acum am vazut ca aveai comment la moderare.

      Austria … da … in momentul de fata e tara mea preferata, pur si simplu o iubesc!

      Sper sa gasesti ceea ce iti doresti in Germania, dar probabil ca le au si ei “pe-ale lor”.

      Vis-a-vis de regrete, perfect de acord cu tine daca chiar iti doresti sa faci chestia asta! Bafta!

    36. Andy says:

      @Laura: si eu simt si vad schimbari … dar majoritatea in rau :))

      @dark: stiu … stii ca-ti tin pumnii cu chestia aia desi intr-adevar eu n-as face asa ceva! :))

      @vave: am inteles ;)) multa bafta si tie! Oricum esti genul care sa reuseasca ce-si propune :P

    37. Catalin says:

      Da, vreau sa plec. Nu pt bani, ci pt o viata altfel. Tinand cont ca acum 7 ani am venit in Bucuresti, cred ca o plecare in afara n`ar fi cu mult diferita, cu conditia sa am cativa cunoscuti aproape. Mi-am facut prieteni in Bucuresti, o sa`mi fac si`n alta parte. O sa vorbesc alta limba. Si ce? :sheep:

      De ce nu am plecat pana acum? M`am hotarat abia acum 2 ani, de cand am inceput “sa termin” facultatea :pray:
      Unde o sa plec? Sper ca in Europa, sa fiu relativ aproape de familie si prieteni. 2 ore cu avionu pana`n Bucuresti nu`s mare lucru. 2 ore pot sa fac si din Militari pana`n Pantelimon.. :!!

      Am prieteni plecati in Singapore si ei zic ca e bine. E alta viata. Am si`n Elvetia. La fel..

      Si`n plus, mi`ar placea sa ofer urmasilor o altfel de viata, un alt mediu. Nu zic ca sunt nemultumit de propria copilarie, dar nu`mi place directia in care se indreapta tara asta…

    38. vave says:

      Să fie! Şi mersi de… “percepţii”. :P

    39. Laura says:

      @Andy: nu, sunt echilibrate. Si stii cum e cand esti gripat si te vindeci, nu? Gripa are o zi de apogeu, in care ti-ai trage un glont in cap, numai sa scapi. Apoi, a doua zi, te simti aproape refacut. Stii tu… ultimile zvacniri. Parerea mea.

      Incerci, cumva, sa imi spui ca sunt idealista? :)

    40. Andy says:

      @catalin: gand la gand cu bucurie ultimul paragraf :))

      Misto analogia aia cu 2 ore :)) trist dar adevarat :))

      @vave: Anytime ;) :P

    41. Andy says:

      @laura: nu neaparat, doar ca nu iei in calcul toti factorii :)

    42. Laura says:

      Ba da! Si sunt minusuri si in a sta, dar si in a pleca. Problema se pune asa: ce minusuri alegi sa iti asumi?

    43. Clementina says:

      Nu e ceva neaparat de inteles de catre altii.
      E o chestie la mine… am trecut prin foarte multe perioade grele si stiu ce inseamna si ce mult conteaza o familie frumoasa (chiar daca nu e o familie asa cum majoritatea cred ca trebuie sa fie o familie), care sa te iubeasca si sa te sprijine neconditionat, cat de mult conteaza niste oameni valorosi in viata mea. Si n-am realizat asta mai bine decat in momentul cand s-a nascut sora mea, cand am vazut ce inseamna sa iubesti pe cineva pe care nu il cunosti, fara un motiv anume inafara de relatia de rudenie chiar inainte de a se naste.
      E ciudat, dar chiar daca sunt departe, ma simt mai confortabil sa ii stiu doar la 300 de km distanta.

      Apoi… daca altii au reusit, eu de ce nu? Cum zicea si Laura, schimbari se observa… poate nu or sa fie destule… dar si neimplicandu-te prea mult, dar ramanand aici, schimbi ceva, minuscul… dar daca toti am face chestii minuscule, s-ar transforma in ceva mare.
      Plus… casa mea se va realiza mai usor, ca o fac impreuna cu fratele meu (care daca mai continua in halul asta o sa o faca singur, ca o sa aiba de unde). :)) Dar atata vreme cat imi lasa parte din mansarda, nu comentez. =))

    44. Andy says:

      @laura: nu nu, eu ma refeream la partea cu schimbatul! nu la plecare :)

      @clementina: problema e ca niste lucruri minuscule … ca sa se transforme in ceva cu adevarat de simtit (si putem sa extindem asta la nivel general de mentalitate) …. o sa dureze MULTI ani (asta in cazul in care nu vine “unu” si baga legi la inaintare, care interzic chestiile ce contravin “bunului simt” :)) )

    45. Laura says:

      Multumesc, Clementina! “daca toti am face chestii minuscule, s-ar transforma in ceva mare”… Exact asta doream sa spun! :)
      Probabil ca eu sunt si ceva mai optimista decat acum 2-3 ani. Am facut eforturi foarte mari si am trecut prin foarte multe in acesti ultimi ani. Si desi mi s-a parut de multe ori ca “nu mai pot! nu o sa reusesc!”, in aprilie ma mut in casa MEA, in fata blocului sta masina MEA (ma rog… aici am facut un compromis… nu e chiar masina pe care o vreau. Dar are culoarea pe care o vreau! :D) si inca multe altele… Se poate! Daca vrei… poti! Da’ tre’ sa vrei! TARE!

      Si bine ca mi-ai amintit de mansarda! Stiu exact strada pe care vreau sa imi fac casa la curte (in aprilie este vorba de apartament… momentan!) si cum o sa arate mansarda! Inca nu am terminat aici…

    46. ioana :) says:

      @Andy
      o fac si pe asta. frumusetea cere sacrificii si eu imi doresc o curte frumoasa :-D

    47. andiszek says:

      @andy
      orice tara are uscaciunile ei, normal ca si germania are destule. le-am si vazut si sunt constient de asta.
      nu zic ca vai, romania e de rahat, e cea mai naspa, si orice alta tara e super, paradis. no way.

      am stat in Buc 10 ani…devenise urat si stresant, m-am mutat in Timisoara. a fost un colt de rai ptr 5 ani, dar acum devine la fel ca bucurestiul din care m-am mutat in 1999. murdar, aglomerat, stresant, oameni nervosi.
      efectiv nu mai simt acasa in Ro. poate ca nici in germania nu o sa ma simt. oi vedea…dar daca nu fac pasul asta la varsta mea, nu o sa il mai fac niciodata.

      plus ca sunt etnic german, am fost crescut cu mentalitate germana; germana e limba mea materna. simt ca locul meu e intr-o tara germanica.

    48. Andy says:

      @andiszek: Am inteles mai bine acum :) poate tie o sa-ti fie chiar si mai usor atunci :) oricum multa bafta!

      @Laura: ceea ce tine strict de tine, normal ca se poate realiza. Orice. Dar chestia cu schimbatul din pacate nu tine numai de tine :)

      @Ioana: si catei care sa se una-alta in ea? ;;)

    49. Clementina says:

      E si asta o componenta a motivelor: a te simti sau nu acasa.
      Cand te simti undeva acasa, legat de ceva… normal ca stai.
      Dar cand tot incerci, si nu te simti legat de nimic, normal ca incerci sa iti cauti fericirea in alta parte.

      Unii oameni sunt facuti sa calatoreasca, sa fie ‘nelinistiti’… altii sunt mai ‘inradacinati’.

      La mine e si o parte instinctuala. Instinctul ala care se trezeste din cand in cand si imi spune: “trebuie sa faci asta” si gata, ideea aia nu mi-o mai muta nimeni fara extraordinar de multa greutate… instinct care pana acuma nu m-a dus decat la lucruri bune. Si ala imi spune sa nu plec. Il ascult, ce sa fac. ;))

    50. Laura says:

      @Andy: Tine SI de mine. ;)

    51. Andy says:

      @laura: am zis ca nu tine NUMAI de tine :P

      @clementina: o inteleg si pe-asta, e plauzibil si ma pot raporta la ea :))

    52. Laura says:

      Da, corect… Am baut doar o cafea… nu am vazut si “numai”. Da, asa e. Tine si de VOI! :P Tu vrei sa ma sabotezi, sau ce?! :))

    53. Andy says:

      Nu, eu ziceam doar ca nu iei in calcul toti factorii :P

    54. Laura says:

      =)) Laura: “Da,…”/ Andy: “Nu,…” It’s funny! =))

      Promit sa imi iau o pauza candva, zilele astea, si sa ma gandesc mai bine la TOTI factorii. Si o sa revin cu o concluzie, daca se schimba ceva in ceea ce cred. :-D

    55. Clementina says:

      Daca te referi la instinct… nothing beats that. :))
      Chiar daca instinctul ala alege mereu calea cea mai grea… am avut parte de prea multe satisfactii ca sa nu-l ascult.

    56. Andy says:

      @laure: bine :))

      @clementina: e bine CAND sa stii sa-l asculti. Si el se poate insela sa stii :)

    57. ioana :) says:

      @ Andy
      mai…daca iti doresti tu, luam si cuti, da’ sa fie fluffy ;)) ;;)

    58. Andy says:

      @ioana: =)) =)) sunt eu destul de fluffy :))

    59. Clementina says:

      Iti dai seama ca am suficienta minte ca atunci cand ar spune ceva stupid, sa nu il ascult.
      Bineinteles ca analizez orice situatie bine, nu ma arunc cu capul inainte… numai ca dupa lungi meditatii ajung mereu la concluzia instinctului. Probabil nu asa va fi mereu.

      Dar pe mine in general m-au inselat instinctele fata de oameni, nu fata de ce vreau eu sa fac in viata. Pentru ca poate e mai usor sa am asteptari de la mine, decat de la alti.

    60. Andy says:

      Am inteles :D (devine deja laitmotivul zilei fraza asta :)) )

    61. Corina says:

      Uff… iar atingi un subiect sensibil pentru mine. Pana acum ceva timp eram convinsa ca eu n-o sa plec niciodata din Romania, ca o sa raman sa sting lumina, ca pot realiza si aici orice, la fel ca in alte parti. Bine, inca mai cred asta. Pot realiza, insa cu efort de 10 ori mai mare. Oare lucrurile care ma tin legata de tara merita efortul asta?

      In plus, asta cu copiii e si marea mea problema, am tot spus-o. Intr-adevar, poate in alta tara vor fi marginalizati pentru ca sunt straini (ah, apropo: teama mea si mai mare, ca femeie, e legata de medicii din Romania si de nasterea aici). Insa daca ar fi marginalizati as sti cum sa-i fac sa treaca mai usor prin asta. Prefer asta decat sa ii stiu crescand intr-un mediu violent si fara pic de respect pentru lumea din jur. Am citit la Dono un articol zilele trecute, in care spunea ca viitorii lui copii ar fi cei considerati tocilari, fraieri si agresati de altii, nu agresorii. La fel cred si eu.

      Acum convingerea de a ramane in tara nu-mi mai e la fel de puternica, dar tot am o mare strangere de inima la gandul de a pleca. Prietenul meu e de cateva luni bune in Germania si are un job stabil. Am stat si eu aproape o luna acolo si mi-a placut. De fapt, asta mi-a “inmuiat” inversunarea pe care o aveam pana atunci. Tocmai din cauza asta toata lumea imi spune ca sunt proasta pentru ca am ocazia asta sa plec si refuz s-o fac. Mai ales ca aici incerc sa ma angajez de ceva vreme si nu reusesc sa gasesc ceva satisfacator.

      In privinta schimbarii sunt de acord cu Ioana, ca tu, ca individ, poti schimba ceva prin propriul exemplu. Insa din pacate in Romania sunt mult mai multi cei ar caror exemplu n-ar trebui sa fie demn de urmat, insa asta prinde mult mai repede. Cred ca oamenii destepti care aleg sa paraseasca tara sunt “vinovati” pentru ce devine ea, pentru ca raman aici doar exemplele negative. Stii cum e? Exact ca in localitatile rurale, de unde tineretul pleaca spre orase iar acolo raman doar batranii. Insa nu stiu daca suntem de condamnat pentru ca vrem ceva mai bun si obtinut mai usor, decat sa luptam din greu pentru lucrul respectiv.

    62. Andy says:

      Nu oamenii destepti care aleg sa paraseasca tara sunt “vinovati” pentru ce devine ea. Vinovati sunt cei care raman. Daca nu esti in stare sa oferi motivatii si posibilitati, si nu esti in stare sa respecti (vorbim de lumea noastra minunata de aici) ti-o faci cu mana ta.

      Despre plecat … probabil ca o sa stii ce sa faci la momentul potrivit :)

    63. Catalin says:

      @Corina: draga, tara nu “devine”, cum zici tu. Asa e ea:) Exemple negative suntem noi, pentru ca noi suntem in minoritate, pentru ca noi vrem sa schimbam. Negativ si pozitiv sunt notiuni relative :)

      Asa ca nu ma simt cu nimic vinovat daca plec din tara, prefer sa ma conformez cu legile si standardele altei tari. Pentru mine tara asta inseamna doar ghinionul de a ma naste unde m`am nascut. Nu ma simt cu nimic legat de glie, nu simt ca am vreo datorie. Datoria mi`am facut`o si inca mi`o fac. Sunt OM. Am ajuns sa`mi fie indiferenta nationalitatea.

      Unde mai pui ca `n 2050 vor fi mai multi tigani decat romani (si asta nu depinde de emigranti – pur si simplu tiganii se babardesc mai des:)) )… :bz

    64. Clementina says:

      Da, dar nu toti oamenii pot fi destepti… exista si prosti, exista si oameni de nimic.
      Iar daca doar ei raman in tara, ei nu sunt capabili sa ofere motivatii si posibilitati, ei nu cunosc respectul.

      E o sabie cu doua taisuri.

    65. Clementina says:

      @Catalin: probabil asta o fi problema natiei noastre… nu facem sex destul =))

    66. Andy says:

      @catalin: =)) =) @babardeala

      @clementina: o fi, pana la urma prefer sa fiu “egoist”. N-am atat de mult timp de trait.

      Da … we should fuck more often :)) din pacate exista nenorocitii aia de abstinenti :))

    67. Corina says:

      @Catalin: Incercam sa fiu blanda cand spuneam ca “devine”. :D Trist dar adevarat ce zici tu cu exemplele neagtive si minoritatea.

      PS: Da, la fel si aia cu tiganii. :))

    68. Vulpea care s-a tuns zero says:

      Nu am stat să mă gândesc pentru că nu aveam timp de pierdut. Am plecat pur și simplu, lăsând tot în urmă. Nu îmi pare rău pentru că uite, în timp ce tu stai și reflexionezi pe tema asta sperând să obții tot ceea ce ai în plan să obții, eu am plecat și am obținut tot ceea ce vroiam să obțin. Acum dacă aș vrea, m-aș putea întoarce în România și să încep de la nivelul pe care mi-l doream atunci când am plecat.

      Dar de ce să mă întorc din moment ce România dă în spate? Prieteni? A mai rămas unul singur acolo, restul îi am aproape. Familie? Am crescut, nu mai suntem copii. Există vacanțele pentru asta. Sunt zeci de modalități de a comunica.

      Restul e doar vorbăraie.Multă vorbăraie la care, în România, i se adaugă o imensă lipsă de respect la adresa omului.

    69. Clementina says:

      Egoismul e o forma de autoconservare… orice om are in el o doza de egoism.
      Conteaza cate altruism are in el.

      Da, da… si ce folos cu abstinentii?
      Nu numai ei trag in jos… si aia care au cu cine si fac o data pe saptamana sau la doua saptamani. :))

    70. Vulpea care s-a tuns zero says:

      Mi se poate aproba comentariul? :-D

    71. Mom says:

      felicitari laura pentru modul de gindire. (nici clementina nu-i prea departe) sint multi din generatia voastra care gindesc asa. nu sint impotriva plecarii, am chiar prieteni dragi afara (mai aproape sau mai departe)sint oameni de virsta mea (deci cam ca si parintii vostri) sint plecati de foarte multi (sau mai putini) ani – asta nu e important – sint realizati, au trecut de mult de partea grea si totusi…. am un bun prieten care s-a intors in tara dupa 32 de ani!

    72. Andy says:

      @clementina: :)) :)) :))

      @mom: si eu care credeam ca-mi “dai in cap” cu plecatul :D (cand am vazut ca ai lasat comment aici)

    73. Catalin says:

      Hey, nice one. :D My kind of post. :)

    74. Andy says:

      @vulpea: scuze! N-am vazut :) (doar primul comentariu trebuie aprobat)

      Ai pus problema gresit :) Eu nu stau si reflectionez sperand sa obtin. Treptat am obtinut si voi obtine totul (mica subtilitate fiind ca tu a trebuit sa pleci pentru a face asta, iar eu am ramas “acasa”), nu mi se mai pare absolut nimic irealizabil sau intangibil.

      In schimb stau si ma intreb daca vreau sa-mi creasca copiii aici sau nu pentru ca n-am suficiente argumente care sa incline balanta in nici o parte. Avantaje (suprinzator) sunt in ambele variante: si daca plec, si daca stau.

      In rest felicitari ca ai reusit ce ti-ai propus :)

    75. Vulpea care s-a tuns zero says:

      Andy

      Este o diferență de viteză între România și restul lumii în ceea ce privește împlinirea scopurilor propuse. Oricât ai fi de al dracului tot ți se pun bețe în roate. tot ai de trecut peste fel și fel de idioți. Nu zic că aici nu am dat peste așa ceva, însă proporția a fost mult mai mică. Acum pot savura viața așa cum vreau, fără să mă mai preocup atât de mult pentru viitorul meu.

      Pot merge înainte fără să mai stau să mă gândesc: Dar copiii mei? Ce le pot oferi eu? În România, cu mici excepții, la nivelul ăsta ajungi la vreo 40 de ani. Eu nu am putut suporta chestia asta.

    76. Andy says:

      Stiu ca este o diferenta de viteza, in mare parte derivata din atitudinea noastra de “bai as vrea si eu sa fac X” neinsotita si de actiunile concrete pentru a obtine acel X. Betele in roate se pot scoate, iar idiotii pot fi si evitati, ce-i drept poate ai nevoie si de putin noroc nu zic nu.

      Si iar subiectul cu copiii heh. Inca nu stiu ce o sa fac mai incolo, si n-am ce sa-mi reprosez in momentul de fata si probabil n-o s-o fac nici pe viitor; balanta intre a pleca si a ramane sta in echilibru aproape perfect, inclinand usor spre a ramane (dupa cum spuneam, chiar exista avantaje si in asta, cel putin pentru mine).

    77. Catalin says:

      X-ul meu e, in mare, dorinta de a face orice “in alta parte”. Sa zicem, intr-un loc unde conditiile meteorologice sunt altfel, oamenii altfel, legea aplicata altfel. Ce mi`am propus sa fac aici, am cam facut.

      I just want to live somewhere else. Asta e scopul meu :sheep: Bucuresti-ul mi`a adus satisfactii materiale, dar cam atat. Nu`l mai suport ~x(

    78. again says:

      pffff….¨acasa¨ :sigh: ….mi-e dor de tot….in special de prieteni..am ajns la concluzia ca sunt cei mai buni prieteni de pe pamant….
      aici nu ma simt chiar¨printre straini¨….dar e diferit…
      oricum daca as putea m-as intoarce acasa oricand..mama a zis ca daca, castigam la loto ne intoarcem :))
      intr-un fel e bine..se castiga destul de bine,e mai usor la scoala :D …dar ma tot intreb daca merita…sa fiu departe de aproape tot ce-mi apartine…aici am doar familia..mama tata si fratele…si prieteni…
      chiar daca aici ma trateaza toata lumea bine…nu s-a luat nimeni niciodata de mine..a ba da..o romanca..ciudat nu?…dar acasa parca toata lumea e mai buna..cel putin toata lumea pe care o cunoasc.
      PS: nu stiu sa tastez si nici nu-mi place sa citesc ceva ce deja am scris…ca ma exprim cam rau (eu sunt mai mult de mate decat de romana :)) )

    79. Andy says:

      @catalin: Inteles. Pai … mai trage putin cu pfa-ul ala si du-te! Pana la urma e mai important sa facem ce ne place in viata nu? :)

      @again: normal ca tot romanii se iau de tine :))

      Daca merita sau nu … o sa vezi in cativa ani. Oricum probabil ca o sa te obisnuiesti asa, cum au facut toti. Iar daca te mai intorci aici sa-ti vezi prietenii vechi, o sa constati probabil ca s-au schimbat foarte mult avand in vedere varsta. Best of luck to you in any case ! :)

    80. Dragon Keeper says:

      1. Daca iti cresti copiii aici, se vor putea descurca oriunde. Daca ii cresti in alta parte, nu se vor putea descurca decat acolo.
      2. Tata e in state de vreo 19-20 de ani, si vrea sa mergem la el. Am fost in vizita de 3 ori si a 4a nu ma mai duc. Mi-e scarba de mutrele alora, mi-e scarba de mancarea de acolo, de tot sistemul lor. Acolo nu poti sa te distrezi ca lumea, toata lumea e seaca si goala pe dinauntru. Trebuie sa te duci in America pentru a putea aprecia cum trebuie tara asta, cu toate defectele si mizeriile ei. Or mai fi locuri frumoase, dar m-as duce numai sa vizitez sau sa stau temporar. Mie chiar imi place aici. Si intr-adevar daca te straduiesti poti sa ai orice vrei tu, oriunde, chiar si aici.

      Asadar deci si in concluzie eu in locul tau as ramane aici. :))

    81. Vulpea care s-a tuns zero says:

      Dragon

      Mulțumește-i tatălui tău pentru că îți permiți opinia asta.

    82. again says:

      thank you!
      cum adica ¨normal ca toti romanii se iau de tine¨?? :))

    83. Dragon Keeper says:

      Vulpea care s-a tuns zero, intr-un fel ii multumesc si in altul sper sa crape in chinuri ^_^

    84. Andy says:

      @DK: :) (nu prea sunt in mood pentru a scrie foarte multe in momentul asta)

      @again: asa “ne sta in fire” :)

    85. again says:

      da…ai dreptate… :(

    86. FFD says:

      Si eu ma apropii de 30 de ani; pana acum nici nu mi-a trecut prin cap sa plec.

      Acum… imi caut job afara si m-am apucat sa invat o noua limba straina. Ca imi ia 6 luni sau un an.. eu plec. Gata. Am dreptul la o viata mai buna, pot mai mult, iar aici sunt redusa la absurd si ma sufoc.

      E pentru fiecare dintre noi o alegere pur personala, nu exista reguli. Daac ai familie (eu n-am) atunci asta poate cantari foarte mult. Daca nu te deranjeaza jegul din jur, nu simti disconfort si basta, parcurile si curatenia de-afara nu-ti zic mare lucru. Daca esti dispus sa strecori un plic si esti satisfacut(a) ca asta a uns rotile si nu te aduce in pragul apoplexiei, ca pe mine :), iar, alegerea de a ramane e OK.

      In plus, noi romanii avem inca o perceptie stupida asupra plecarii. O vedem in termeni definitivi, ni se pare ca daca ne intoarcem asta e un soi de esec personal. Prostii! Am prieteni destui de alte natii de la care am invatat ca e perfect normal sa experimentezi. Te simti atras de Germania? Du-te nene acolo si vezi cum e. Daca-ti place ramai, poate un an sau poate 10, o sa vezi tu. Daca nu iti place, treci la urmatoarea destinatie. De altfel, pentru multi europeni tarile apartin unor varste: lucrezi la Londra in your 30s, maturitatea profesionala ti-o traiesti in Germania sau Olanda, pensia merge de minune in Spania. Si tot asa.

      Na, ca m-am lungit cu vorba :)

    87. codita says:

      Ai vazut ca fiecare vede lucrurile altfel…unii se simt mai bine acolo, altii nu. Unii nu pot pleca nici daca o duc rau aici. Unii prind radacini unde au crescut, altii isi doresc sa plece. Daca vrei sa ramai probabil tine de educatie, viata pe care ai avut-o si ca te impaci cu “soarta” ta aici. Pe alta parte, ideal ar fi sa iti permiti sa mergi pe unde ai chef si sa vezi cu ochii tai daca iti place sau nu.
      Eu ma simt legat de casa unde am crescut si mi-ar placea sa calatoresc stiind ca ma pot intoarce oricand aici. Frati-miu (din partea tatalui ) a crescut cu unele probleme de confort. Asta l-a motivat se pare si acum traieste linistit si multumit cu familia in California. Eu poate am fost mai norocos din unele puncte de vedere si m-am dezvoltat ca un adult copilaros,lenes si nemotivat, cu o viata linistita si care nu ar pleca dintr-un mediu cu care s-a obisnuit si ii da iluzia de siguranta. Ma gandesc ca poate de aici incep diferentele de perceptie.
      Andy, din ce stiu si tu ai crescut singur cu parintii (sry daca gresesc ) si nu cred ca ai intampinat lipsuri majore, care sa te motiveze sa traiesti in alta parte.
      Imi amintesc de Sebi, care nu parea sa o duca rau, dar a participat mai in gluma, mai in serios, atunci, la chestia aia cu loteria vizelor. Parea ca vede chestia asta ca pe o aventura. A plecat, a avut si momente proaste in US dar a ramas acolo si pare impacat cu viata lui. Aici probabil tine si de firea omului.
      Ma gandesc ca daca animalele pot fi asa diferite (uite ex. cu pisici care nu pleaca de langa soba si altele care “golanesc” prin oras :D ) – atunci si oamenii pot.

      Lucrurile se aseaza in timp si evident ca o sa iti faci o casa daca asta iti doresti. Depinde cand, unde, cum…dar tot o sa o faci chiar daca o sa dureze pana aduni resursele :)
      La copii nu te mai gandi acum, asteapta intai sa cunosti o fata care sa se incadreze in cerintele tale (si tu in ale ei :D ). Daca nu o gasesti, nu e o tragedie, sunt destui care imbatranesc singuri, ne vedem la un sah in Cismigiu :))

    88. Andy says:

      @DK: vezi ca am schimbat hugu :P se face altfel, da click pe el mai jos :P

      @FFD: de ce esti redusa la absurd? cine te tine sa ai o viata mai buna aici? (doar curios)

      @codita: lipsuri majore am intampinat din cauza Romaniei, pentru ca nu am putut sa fac anumite lucruri intr-un anumit moment dat si am resimtit foarte tare chestia asta (a fost unul dintre motivele pentru care am vrut initial sa plec). Apoi .. am facut eu singur sa se poata si totul a fost ok :)

      Nu stiu cat de gluma a fost pentru Sebi, din ce vorbeam cu el am ramas cu impresia ca vroia neaparat sa plece.

      Bai .. nu mai joc sah … daca vrei o tabla .. oricand =))

    89. FFD says:

      Pt ca principiile dupa care vreau sa imi traiesc viata sunt ridicole aici. Pentru ca nu exista spirijin (macar moral) pentru cei ce vor sa faca lucrurile asa cum trebuie. Pentru ca traim intr-o societate profund degradata moral, spiritual.

    90. Life in Mono says:

      La un moment dat cand sa termin facultatea eram hotarata sa plec la un master in Germania, majoritatea prietenilor mei sunt plecati acolo si m-as fi putut acomoda mai usor. Pana la urma nu s-a legat cu masterul respectiv si n-am mai plecat. Nu regret ca am ramas aici. Si sunt de acord cu ce zicea lumea pana acum ca poti sa faci si aici ce ai putea sa faci in alta tara.
      Da, de fiecare data cand ma intorc de prin alte tari, vin cu un gust amar, cand vad toata mizeria si toata tigania si incultura care e aici. Cateodata ma gandesc ca nu o sa ajungem sa ne civilizam niciodata…
      Dar cu toate astea, i love the people!! Sunt multi oameni dragi aici care fac sa nu mai conteze rahatul zilnic, prin care a trebuit sa invatam sa inotam gratios ca sa supravietuim :)
      Da, cateodata mi-as lua campii si as pleca, dar nici in afara nu umbla cainii cu covrigi in coada.
      Pe principiu when there’s a will there’s a way.
      :sheep:

    91. Andy says:

      @FFD: Si daca sunt ridicole ce? Cine te impiedica sa le aplici? Ar insemna ca eu ar fi trebuit sa plec de mult :)

      Sprijin exista de la cei care trebuie (vorbind de cel moral in special).

      @Life: :) nu mai zic nimic, deja am spus ca sunt de acord cu chestia asta (trebuia sa bagi oaia nu? :)) eeeeeveryone loves the damn sheep :)) )

    92. Arana says:

      In primul rand, imi cer scuze, dar nu am dispozitia necesara sa citesc acum toate comentariile, oricum ce voi posta nu prea are legatura cu ce s-a zis – ca nu are cum. Anywayz, promit ca revin si citesc tot, ca asa e frumos.

      In al doilea rand, caz concret (cunoscut mult prea bine de mine): tip plecat in state, cu viza, cu posibilitate de stabilire, loc de munca, acces la studii, cateva cunostinte, ce mai, perfect. Eh fas, ca a ajuns acolo si s-a dat seama ca e singur. Si cei care se purtau frumos cu el o faceau din complezenta, ca nu mai erau teenageri dornici de noi prietenii ci fiecare avea familia si grijile lui. Mai putin el, ca familia si grijile lui erau in celelalt capat al pamantului. Concluzia? Depresie, da’ nu din aia de copii turbulenti ci din aia patologica, de numai un miracol l-a salvat de la ceva mult mai grav (miracol si mii de insistente de unde trebuiau – dar again, ce poti face la telefon, mail?). In final singura solutie a fost sa se intoarca, o mana de om, insa in viata si cu destula putere sa-si recladeasca viata. Si damn, de nu i-a reusit – dar nu stiu cati ar fi putut face asta dupa cele intamplate.

      Eu eram foarte optimista cu asta, insa stiu cum m-a lovit singuratatea la doar 350 km, si pe bune ca eu nu’s o persoan foarte activa social si ma cam doare in cot de majoritatea oamenilor, however, tot mi-a luat ceva sa ma adaptez si tot pot sa zic ca am avut noroc cu caru. E frumos sa visezi, dar sa pleci singur de capul tau poate fi o greseala groaznica. Nu vreau sa opresc pe nimeni din visat, nu incerc sa prove a point, incerc doar sa spun ca nu e totul roz, ca lucrurile naspa se intampla mai des decat alea frumoase, ca povestile urate nu sunt spuse tocmai pentru ca sunt urate. Imi cer scuze daca am stricat dispozitia cuiva, insa cititind postul si cateva din comentarii mi-au dat lacrimile pentru cele intamplate si am murmurat un multumesc ca azi totul e bine in speranta ca nu voi fi nevoita sa mai asist a doua oara la asa ceva.

    93. Andy says:

      @Arana: EXACT derivate din povestea asta le-am auzit eu … si judecand la rece si detasat … este o problema mai mult decat reala (evident, asta nu inseamna ca se vor lovi toti de ea, unii sunt mai puternici, unii mai slabi).

    94. Arana says:

      Stii care e situatia… nu a fost o chestiune de slab. Pentru ca omul era puternic, dovada cum s-a pus pe picioare cand s-a intors. Dar am eu o teorie cum ca oricat de puternic ai fi, nu te poti izola. Ba mai mult, poate daca era mai slab, cerea ajutor. Poate era altfel. Nu stiu, normal ca nu se intampla la toti, sunt o multime de factori care pot aparea, dar cum spuneam, era doar o alta varianta la povestile cu reusite peste hotare (stiu si din astea, insa din pacate cea neroz a fost mult mai importanta, inclusiv din prisma celui implicat)

    95. Andy says:

      Da, inteleg chestia asta. Din pacate povestile “ne-roz” sunt mai multe decat cele cu adevarat roz.

    96. cati says:

      Cred ca la mine stii cum sta treaba, dar in caz ca ai uitat: http://cathy-cathysnotes.blogspot.com/2008/12/de-ce-nu-vreau-sa-plec.html

      Sa ai o zi frumoasa si welcome back to the enthusiasm!

    97. blonda undercover says:

      si ca in cantecul ala a lui Tudor Gheorghe: ” de ce am plecat, de ce as mai fi ramas?!?” sentimentul asta cred ca l are fiecare emigrant (roman)

    98. Andy says:

      Stiu stiu :) sar’na la fel !

    99. Life in Mono says:

      Pai n-am putut sa ma abtin cu oaia, e asa cute si mai sare si coarda pe deasupra. You gotta love her :sheep:
      Ma amuza cum ii fac picioarele cand sare si ca are ochii aia bulbucati

    100. Andy Vasilescu – Blogul unui micut porc » Daily rants says:

      [...] tineti minte postul asta? Ei bine, cu toata dragostea pe care o am fata de ideea de a ramane aici … IAR ma bate gandul [...]

    Leave a Reply

    :alien: O:-) x-( :clap: ;;) b-( :bz :-D :hug: :shy: :common: =(( =:) :-c X_X :-@ :chicken: :o) ~o) :-/ B-) 3:-o :cowboy: :(( :dance: :daydream: :devil: #-o :-?? =P~ :-l :) ;)) :!! @-) :* :)) :^o L-) :x $-) :(|) :-ss :-B [-( %-( :-j :party: :peace: :phbbt: :)] :@) ^:)^ :pray: :o3 /:) :rock: 8-) @};- =)) :( [-x :-$ :sick: :sigh: 8-} 8-x I-) :grin: :| :o =; :-? :-q :-bd :-t :P :-w ^#(^ :-h #:-s :whistle: ;) ~x( :-s (:| :os :cat: :ninja: :ninja_nun: :ninja_th: :sheep: :shift: :dolphin: :badger: