Feb 11 2009

Frustrari matinale pre-cofeinice

Category: Realitate cruntaAndy @ 07:30

In dimineata asta suntem seriosi. Bai nene, eu nu inteleg multe lucruri pe motiv ca mi se par ilogice si stupide, printre ele se afla si minunatul subiect ce urmeaza:

Nu inteleg de ce oamenii detesta ipocrizia, fatarnicia si minciuna si isi doresc sa li se spuna mereu direct adevarul, iar atunci cand se intampla chestia asta efectele sunt in mare parte negative. Bine, inteleg de unde vine toata chestia asta, de ce se intampla, doar ca mi se pare extrem de stupid si de inutil!

Ce se intampla daca arunci lucrurile direct catre cineva? Ori se sperie, ori se enerveaza, ori incepe un tir intreg de aciditate verbala cu scop defensiv etc. Daca nu suntem in stare sa acceptam adevarul, si nu suntem in stare sa-l credem, de ce marsam in continuare pe ideea asta tampita: “nu suport minciuna si ocolisurile, prefer adevarul direct”. Preferi pe dracu iti zic eu !

Si barbatii si femeile fac acelasi lucru, singura diferenta e actiunea ce urmeaza, la unii e urmata mai mult de nervi/furie/frustrare in timp ce la altii de neincredere si indoiala crunta. Si cu toate astea, in continuare preferam sa ni se spuna totul direct si verde-n fata nu?. La ce bun? Atata timp cat nu suntem in stare sa acceptam o critica, un sfat, o destainuire, o parere din afara etc.

Tu ce preferi? Adevarul nu? Urasti minciuna? Ipocrizia? Dar esti in stare sa-l si accepti?

P.S. Ma duc sa-mi sorb mirifica_cafea. Tre’ sa ma trezesc.

P.P.S. Nu! Nu m-a suparat/deranjat nimeni in mod special, e doar o chestie pe care am tot observat-o in timp si o tot observ si in continuare :))

Tags: , , , , , , , , , ,

5,068 vizualizari pana acum.

Printeaza postul asta Printeaza postul asta

Articole similare:
  • Renuntam la crestinism?
  • De ce e cafeaua mai buna decat o femeie?
  • Ganduri si cafea …
  • Despre dans (II)
  • Iar pe la cumparaturi
  • 65 Responses to “Frustrari matinale pre-cofeinice”

    1. zebra says:

      … Mai bine du-te si bea-ti cafeaua!

    2. Anda says:

      mie imi tot apare un post cu “na, ca m-am inscris si eu, ceva de genu’” si cand dau click => eroare “sorry… bla bla”
      si ca sa fiu in topic: mie-mi place sa fiu mintita. si urasc ipocritii. dar mi-s mai masochista. si oricum, tot timpul aflu adevarul (suprem, baby) de una singura. ignorance is bliss, zicea un nenea cunoscut. :os
      ma duc la examen.

    3. credal says:

      Mie nu-mi place sa mi se spuna in fata dar e mai sanatos asa. Stiu e dureros, ma enervez, bla, bla, dar imi trece. Dar daca aflu dupa un timp din alte surse ca am fost barfit pe la spate nu-mi mai trece veci pururi.

    4. black_bird says:

      …toata smecheria e sa te obisnuiesti cu asta…te enervezi de cateva ori, blestemi, iar data viitoare o sa ti fie mai usor…eu am avut de la cine sa invat cand eram mica…mi am furat-o destul de rau

    5. ioana :) says:

      recunosc si nu reneg! sunt ipocrita si prefer de 979 de ori mai mult o minciuna, decat un adevar care
      m-ar deranja sau rani. in afara de asta, nu am sustinut niciodata ca as prefera adevarul. primul lucru pe
      care il afla oamenii despre mine este ca trebuie sa ma minta, ca sa ne intelegem bine :-D bine…exagerez,
      dar chiar prefer minciuna. however…exista si situatii cand detest sa fiu mintita. atunci cand ma prind.
      nimic nu ma scoate din sarite mai mult decat sa mi se spuna in fata o minciuna si eu sa imi dau seama de asta.
      daca tot ma minti, mai nene, fa-o ca lumea!

      have a wondeful day, little piglet! lots of hugs and kisses :hug: :*

    6. Andy says:

      @zebra: am baut-o ! gata … all better now :))

      @Anda: chiar ca masochista :))

      @credal: pai .. de ce sa nu-ti placa? Vorba ta … decat sa afli din alte locuri sau chestii ocolite … ce rost are?

      @black: sa ma obisnuiesc cu chestiile directe sau celelalte?

      @Ioana: bai si eu am doza mea de ipocrizie, dar n-o sa prefer in veci o minciuna. Adevarul nu ma ranjeste, iar “deranjul” trece repede.

      Thanks! :hug:

    7. Andy says:

      @Anda: da .. l-am scos eu. Inteligentul de mine nu s-a uitat ca inca nu se voteaza ci doar se propune. O sa-l postez peste 2 saptamani :))

    8. black_bird says:

      cu chestiile foarte directe :-D ..oricum tu esti greu de mintit…

    9. Clementina says:

      Sunt masochista… prefer adevarul oricat de crud ar fi.
      Prefer sa ma confrunt cu adevarul, sa ma chinui daca merita sa gasesc o solutie decat sa ma complac intr-o minciuna frumoasa. Pentru ca intotdeauna minciuna frumoasa tot putrezeste de undeva… tot va aduce la un moment dat alte probleme… si e pierdere inutila de timp.
      Nu vorbesc in necunostinta de cauza… am avut partea mea de adevaruri extrem de crude. Dar a fost mai bine asa, a fost mai bine sa stiu cu ce ma confrunt, la ce sa ma astept. Si am acceptat adevarul.

      Adevarul asta trebuie spus si cu diplomatie, ca sa mai atenuezi din trauma in unele situatii, alegi momentul potrivit, starea potrivita cand stii ca va fi prea greu de suportat . Dar unii din diplomatie mint.
      Bine… la mine in familie si grupul de prieteni, diplomatia e varza. Ne trantim adevarurile pe masa fara nici o jena.

      PS: Eu mi-am sorbit cafeaua de la 6. :))

    10. Andy says:

      @black: pai .. eu sunt obisnuit cu asta si prefer asa ;;) chiar daca-mi zici ca sunt un gras frustrat ipocrit cu un singur neuron care nu e in stare sa-ti spuna cat fac 1 + 1 :D

      @Clementina: asta nu e masochism :D

    11. Clementina says:

      Habar n-ai tu cat de masochista sunt :)) … din anumite puncte de vedere mai mult, din altele mai putin… dar eu sunt masochista. Dar intram putin si in alte capitole.

      Faza cu deranjatul adevarului… cand mi se spune un defect pe care probabil nu il vazusem sau nu ii dadusem importanta (bineinteles, feed-back-ul venind de la persoane care ma cunosc cat de cat la defecte de caracter, comportament, ca altfel nu e calitativ; la alea fizice merge oricine =)) ) nu ma deranjeaza adevarul in sine, faptul ca mi s-a spus, ci ca il am in sine. Puteam foarte bine sa il descopar si eu. Ma deranjeaza ca exista defectul, ma deranjeaza ca il observa persoane dragi si s-ar putea indeparta de mine din cauza asta, si e foarte bine ca ma deranjeaza, ca ma motiveaza sa reflectez si sa ma schimb in bine, ca ma ajuta sa nu ii indepartez.

    12. Andy says:

      Daca se indeparteaza cineva de tine din cauze d-astea, n-are ce cauta langa tine in the first place. Easy as that!

    13. Clementina says:

      It’s not easy as that.
      Oricat de mult te-ar iubi o persoana, tot nu iti poate accepta orice. Suntem oameni, si sunt greseli imense care pot indeparta si persoanele care ne iubesc extrem de mult. Oricine are o limita in acceptare, pentru ca suntem oameni. Sau iti va ierta marile greseli o data, de doua, dar la un moment dat se va opri, pentru ca nu are rost.

      Si eu fac la fel; sunt greseli, defecte peste care nu pot sa trec. Daca iubesti un om, da accepti, dar nu orice. Si la un moment dat te indepartezi.
      De aceea e bine cand construiesti o relatie, de prietenie, de colegialitate, de iubire, etc. sa spui din start asteptarile, ce nu poti accepta, ce ceri si ce poti oferi. Bineinteles, nu facuta ca o cerere de afaceri…

    14. Andy says:

      It IS as easy as that. Cel putin pentru mine. Greselile imense pot fi depasite si intelese. De ce trebuie sa existe o limita? Cine spune asta? Ne ascundem in spatele sintagmei “suntem oameni” si in asta gasim o scuza pentru aproape orice.

    15. Misanth says:

      Adevarul cat o fi el de urat!
      Nu o data mi s-a intamplat sa fiu “menajata” desi in final lucrul asta mi-a facut mai mult rau decat bine. Daca am toate datele problemei altfel reactionez si stiu la ce sa ma astept.
      Eu sunt mai din topor, asa, si zic omului ce am de zis fara prea multe ocolisuri si ma astept la acelasi tratament din partea celorlati.
      It’s only fair.

    16. Andy says:

      @Misanth: it is isn’t it? :)

    17. Corina says:

      “chiar daca-mi zici ca sunt un gras frustrat ipocrit cu un singur neuron care nu e in stare sa-ti spuna cat fac 1 + 1″
      Adica astea le consideri adevaruri? :D

      Uite, vezi, tocmai asta e problema. Daca spui cuiva niste chestii de genul asta, fara sa argumentezi, le va considera pe buna dreptate jigniri. Cum spunea si Clementina, conteaza foarte mult cum spui, nu doar ce spui.

    18. Andy says:

      @Corina: evident =)) =)) =))

    19. Corina says:

      Awww… :hug:

      Si pentru ca ieri blog-ul tau a avut ceva cu mine si nu m-a lasat sa comentez:
      -Cand te tunzi? :-w -Cand ne arati tatuajul? :-w
      :-w

    20. credal says:

      “@credal: pai .. de ce sa nu-ti placa? Vorba ta … decat sa afli din alte locuri sau chestii ocolite … ce rost are?”

      pentru ca una e sa iei o lopata in cap, alta e sa afli de la altii ca ar vrea cineva sa-ti traga o lopata in sfarelaza. e putin dureros.

    21. Andy says:

      @Corina: blogul meu n-a avut nimic ;;)

      Ma tund zilele astea, n-am avut timp weekend-ul trecut. Tatuajul l-am mai aratat pe webcam, in continuare mi-e lene sa-i fac poza :)) … I will eventually ;))

      @Credal: prefer sa iau o lopata in cap chiar si asa …

    22. vave says:

      Prefer adevărul oricât de dureros e.
      Dar mi s-a întâmplat să mi se ceară adevărul, iar atunci când îl spun, să fie totul mult mai groaznic. Am înţeles, totuşi, că unele persoane nu îi pot face faţă oricât ar marşa pe ideea asta.

    23. Andy says:

      Si nu pot face fata crunt chiar … :|

    24. vave says:

      Atunci am reacţionat aşa: “Nu poţi face faţă adevărului, am să încetez să ţi-l mai spun. Nu îţi voi spune minciuni, dar atunci când ar trebui să le spun pur şi simplu voi tăcea sau voi schimba subiectul.” Evident că nu a fost bine nici aşa… iar astfel am demonstrat că adevărul nu e pentru oricine. ;))

    25. animaloo says:

      andy, satz explic moment in care adevarul tear durea
      “fostul ma XXX mai bine ca tine”

      (Publicitate) sper ca fostele mele sasi menajeze actualii :P

    26. Andy says:

      Ah da … asta chiar e dureros crunt de tare =)) =))

    27. TaraSophie says:

      Eu sunt inca un copil care nu vrea sa vada realitatea ;;) …eu prefer sa ma minta lumea (oricum asta face), iar daca o face sa faca cu stil (si fara sa ma prind). Ok, ipocrizia nici eu nu o suport!!!
      Am avut o discutie nu demut in care cineva mi-a spus lucruri care nu mi-au cazut bine (nu era nici locul nici momentul potrivit), ascunzandu-se dupa faza cu “daca nu ti-as fi prieten, nu ti-as spune, iar cei care spun altceva e pentru ca nu tin la tine…” si totusi, eu cred (judecand dupa reactia celorlalti prieteni) ca nu era un adevar spus direct ci o reactie nascuta din frustrare…pana la urma ce inseamna adevarul? Cine detine adevarul suprem? Totul este relativ…

    28. animaloo says:

      vine unu la tine si itz zice: “bre, tre satz zic ceva”
      tu: “e un lucru bun ceea cemi zici?”
      el: “nu ”
      tu: “mar face fericit sa stiu asta?”
      el: nu
      tu: “ai vazut tu ceea ce vrei sami zici?”
      el: “nu, dar stiu din surse sigure”
      tu: “a picat toate trei testele. nu vreau sa stiu”.

      si iaca asa tu nu afli ca partenerul te insala :D

    29. vave says:

      si iaca asa tu nu afli ca partenerul te insala

      Care dintre ei? :-??

    30. animaloo says:

      bulangiu alalalt

    31. 665 says:

      Destepti medievalii aia de decapitau aducatorii de vesti rele. LEGAL!!!!
      Plm, acu’ tre’sa stau sa judec limpede situatii de cacat, cand as putea sa-l iau la picioare in gura, pana ii iese dantura pe rect, piece by piece.

    32. PerfekteDroge says:

      eu sunt ipocrita.eu mint.Si nu mint pentru a nu-i rani pe ceilalti , mint cand imi convine mie.Nu imi pasa de ceilalti,dar nu imi place cand altii mint. ce ciudat suna : mint , minti , mintit .. omg =)) =)) =)) =)) =)) =)) =))

    33. Andy says:

      Bun spus asa :D direct! :))

    34. 665 says:

      Eu nu mint, cand spun adevarul.

    35. animaloo says:

      MINTI.

      io az am aflat ca vave are mai multi gajii cu care face prostiuare. GO VAVE!

    36. 665 says:

      Nice try! Dar daca nu afla ei insisi de ce ai scris, esti off-topic! :P

    37. animaloo says:

      andy….contele e si aici moderator?
      poi pencasale zic, tre sa ma duc la cluj. si e departe

    38. 665 says:

      Daca as fi moderator, andy ar avea probleme de traffic. Mari, as indrazni sa estimez. :))

    39. vave says:

      În primul rând … nu Clujul e departe, ci Bucureştiul. :P
      În al doilea rând… sunt mai nevinovată decât sfinţimea în sine. :-j
      În al treilea rând… mi-e foame. :D

    40. credal says:

      corect (la ce-a zis sixsixcinciu)

    41. Andy says:

      @vave: niste rozmarin ceva? ;;)

    42. 665 says:

      Ia rozmarin cu incerdere. Matreata sa manance gheii astia salbatici de p-aci. :))

    43. vave says:

      Rozmarin gol… şi ţine de foame?! Dubita-m-aş. :-?
      Am văzut după aia ce a scris 665. :-j

    44. Life in Mono says:

      Mai eu prefer sa zic verde-n fata ce am de zis, daca o dam pe dupa visini nu ajuta cu nimic pe nimeni si din cauza asta prefer sa imi spuna toata lumea sincer ce are de zis. Chiar nu ma enervez, sau alte alea, e cel mai sanatos!

    45. animaloo says:

      vave…la punctu doi esti fics ca mine cares flacau.
      cluju e mai departe de bodegile in care merg io decat bucurestiu
      mie somn

      si zicetii lu credal despre rozmarin

    46. Clementina says:

      @Andy: Nu e vorba de scuza pentru orice. Bineinteles ca ierti multe cand tii cu adevarat la cineva. Dar nu ierti totul.
      Vrei sa-mi spui ca tu ai ierta orice? Ca pentru ca tii la o persoana ai accepta sa isi bata joc de tine in mod continuu?
      Parca tin minte ca undeva ai spus ca nu ai accepta sa fii inselat… :-?

      Si aici nu e neaparat vorba de iertare, poate la un moment dat ierti, dar acea persoana nu va ocupa acelasi loc in viata ta. Un prieten ti-a gresit in repetate randuri, desi ai incercat sa il ajuti nu s-a schimbat… ok, ramaneti doar cunostinte, va salutati pe strada, mai schimbati doua vorbe… dar nu veti mai fi buni prieten.

      Faza cu suntem oameni nu e scuza, nu e degetul dupa care ne ascundem ca sa nu incercam sa fim mai buni. Ideea e ca nu putem ierta orice, nu putem trece cu vederea orice, avem cel putin un punct din care cadem, nu suntem perfecti. Asta nu inseamna ca doar pentru ca nu putem fi perfecti nu trebuie sa incercam sa fim mai buni, ci doar sa acceptam ca desi putem foarte multe, nu putem absolut totul.

    47. Andy says:

      De ce ai impresia ca vorbeam despre toata lumea? Vorbeam de persoanele care intra intr-un cerc mai “intim” de prieteni. Si da, lor le accept orice din simplul motiv ca intrand in acel “cerc” sunt niste oameni deosebiti.

      Unii oameni merita sa-i tii aproape, altii nu. Easy as that.

      Iar faza cu “suntem oameni” ESTE o scuza. Cine spune ca nu putem ierta orice? Depinde cui trebuie sa-i ierti. Chestiile astea n-au nici o legatura cu perfectiunea asa cum le vad eu.

      Singurele limite care exista sunt cele pe care le facem noi. Restul e doar “scuza” cu “suntem oameni”. Parerea mea.

    48. Clementina says:

      De ce ai tu impresia ca eu vorbeam despre toata lumea?
      Vorbesc despre persoane la care tinem, acele foarte putine persoane pe care intr-adevar le iubim. Si care sunt acolo pentru ca da, sunt deosebiti pentru noi, da inseamna ceva pentru noi. Dar nu poti ierta orice; nu poti spune ca orice ar face acei oameni, tu ii vei ierta si ii vei accepta in continuare. Nu-mi poti spune ca daca omul ala de pilda te raneste enorm pe tine sau pe alta persoana draga tie, fizic sau psihic, ai sa il ierti si a-i sa-l accepti in continuare ca prieten foarte apropiat, desi stii ca nu a facut-o din greseala si e complet vinovat de toata rea-vointa.
      Unii oameni merita sa ii tii aproape, dar nu e situatia asta. E situatia cand ii tii aproape, dar in timp descoperi ca tocmai, nu merita sa ii tii aproape.

      Nu ai raspuns la partea cu inselatul. Sa inteleg ca te contrazici si ai ierta? Sau ca vrei sa eviti?

      “Suntem oameni” nu e o scuza, e o realitate. Cred ca am explicat destul de bine ca nu e o scuza.

    49. Andy says:

      De ce nu-ti pot spune asta? :)) depinde doar de gradul fiecaruia de intelegere, acceptare, detasare si respect pentru ce e in jur (si depinde cum analizezi situatiile, si prin prisma caror fapte).

      Am raspuns chiar in primul meu paragraf :)

      Bine, tu o s-o vezi in continuare ca pe o realitate. Eu o s-o vad in continuare ca pe o scuza. Prefer sa incerc in continuare sa elimin din limite in loc sa le pastrez sau sa creez altele noi.

    50. Clementina says:

      Asta e ideea de la inceput… analiza situatiilor si faptelor.
      Ideea e ca tu in continuare spui ca ai ierta orice unor anumite persoane deosebite la care tii, absolut orice ar face ele. Ceea ce e greu de crezut, asta e ideea. Ideea e ca poti ierta in cele din urma si greseli grave, dar exista un punct in care te opresti. Poate punctul ala vine dupa multe greseli repetate, poate vine dupa o greseala mai putin grava decat altele pe care le-ai iertat. Dar despre orice ar fi vorba, exista cel putin un lucru peste care nu ai putea trece, in cazul in care ai da peste el.

      Acuma, sincer, ce vrei sa spui? Nu suntem oameni?

      Si repet, in caz ca prima oara cand am zis nu s-a inteles. Nu e vorba ca zici “sunt om” si te multumesti cu situatia initiala. Incerci sa te perfectionezi, sa depasesti limite. Dar pentru ca esti om, nu vei putea ajunge la perfectiune, oricat de bun ai fi. Pentru ca esti om, oricate limite ai elimina, vor fi mereu altele si altele la orizont; nu poti ajunge sa fii absolut nelimitat.
      Oricat de bun te-ai stradui sa fii, un defect, un punct critic, o slabiciune tot vei avea. Si trebuie in cele din urma sa accepti si asta, sa te accepti si pe tine ca imperfect, dar sa te straduiesti pe cat poti de tare sa fii mai bun, fara a ajunge la extreme doar pentru ca nu esti perfect. Iar din acel defect sau punct critic vine incapacitatea de a ierta si accepta anumite lucruri.

    51. Andy says:

      De ce exista? Cine spune? E a nu stiu cata oara cand te intreb asta si tot n-ai reusit sa dai un raspuns pertinent si plauzibil :D

      Am zis eu ca nu suntem oameni? Din cate stiu eu asa e numita specia din care facem parte :D

      Si cum incerci sa te perfectionezi? Spunandu-ti ca “nu se poate” ? Nu crezi ca e ceva ce se cam bate cap in cap aici? Again .. ce legatura are perfectiunea in toata discutia asta si de ce tot aduci vorba de ea? De ce un om care elimina din bariere si scapa de limite ar fi perfect? Again .. says who?

    52. Clementina says:

      De ce exista? De ce sa nu existe? De ce sa acceptam absolut orice rau din partea unei persoane, chiar daca tinem la ea. Daca acea persoana ne face rau voit, sau nevoit (dar nu incearca macar sa se schimbe de dragul nostru, cum si noi iertam la inceput de dragul ei), de ce ar mai merita sa iertam? Nu ar avea rost. Pentru ca acea persoana nu intoarce ceea ce oferim, macar a mia parte, macar ceva minuscul. Si atunci de ce sa iertam orice?

      Pertinent? Plauzibil? Am dat si exemple.
      Tu vrei sa spui ca ai ierta un om oricat de mult si-ar bate joc de tine intr-un fel. Asta se intelege din tot ce spui. Eu cred ca, precum orice om, nu ai accepta la infinit bataia de joc, chiar daca tii la acea persoana.
      De ce vezi totul idilic? Nu ai inteles ca e vorba de persoane care nu merita iertate, pentru ca nu ne apreciaza, chiar daca noi le apreciem si le-am facut deosebite pentru noi?
      Nu e vorba aici de oameni care fac ceva rau din greseala, ci din rea-vointa sau tocmai din acea complacere: “Am greseli, nu ma pot schimba pentru ca sunt om. Restul sa ma accepte asa cum sunt, ca eu nu o sa ma schimb si o sa comit aceleasi greseli la infinit.”

      Nu e vorba de “nu se poate”, ci de “nu se poate absolut orice”. Asta e ideea. Ca daca vrei cu adevarat, multe lucruri sunt posibile, poti tinde spre perfectiune. Dar nu toate lucrurile sunt posibile, nu poti ajunge la perfectiune.
      E vorba de perfectiune, pentru ca daca ai elimina toate limitele, adica ai eleimina toate defectele si slabiciunile tale ai ajunge perfect.

    53. Andy says:

      Asta intelegi TU din ce spun eu; eu ti-am explicat altceva. Stiu ca n-ai rabdare sa citesti cu atentie, ai si recunoscut-o azi … e problema ta asta, doar ca intelegi jumatati de masura.

      Pertinent si plauzibil? Exemple? Nu m-au convins catusi de putin …

      Cine a spus ca vad totul idilic? Ti-am spus pe scurt ce fel de persoane apreciez. Ce spui tu e incompatibil cu chestia asta :)

      Atata timp cat spui ca nu toate lucrurile sunt posibile o sa ramai limitat in perceptii si intelegere. Ce este posibil si ce nu este posibil nu stie nimeni (desi ar exista trei categorii separate de oameni care ar sustine contrariul dar asta e alta poveste) dar daca tu il iei pe “nu” in brate, atunci cu “nu” ai sa ramai. Mie mi se pare extrem de simpla si straight forward toata povestea asta …

      Si daca vrei sa ma duc chiar si mai departe marsand pe ideea ta … cine spune ca nu exista perfectiune? Ce e perfectiunea? Poti s-o definesti complet? Ce fel de perfectiune?

    54. Clementina says:

      Acum am citit tot cu atentie. ;)

      Idilic… Da, pentru ca tu mergi pe premiza ca daca apreciezi o persoana, o apreciezi corect. Mergi pe premiza ca daca ai ajuns sa tii la un om, inseamna ca nu iti va gresi, ca nu te va trada, ca nu te inseli in privinta lui. Ei bine, oricat de bine a-i sti sa iti alegi oamenii apropiati, uneori o mai dai si in bara. Macar in momentul de formare, in momentul in care cresti, te maturizezi si inveti sa cunosti oamenii.
      Si oricat de bine ai cunoaste oamenii sunt unii destul de buni incat sa te pacaleasca, sunt unii care au o parte negativa pe care nu ajungi sa o cunosti decat mai tarziu, in anumite situatii.

      Faptul ca tu apreciezi un anumit gen de persoane nu garanteaza faptul ca la un moment dat in viata nu te vei insela crezand ca o persoana are calitatile pe care le cauti, dar de fapt vei vedea fie ca nu le are, fie ca are suficiente alte defecte incat sa nu mai conteze.

      Situatia teoretica de la care porneam e exact asta: tu tii o persoana, dar situatia e compatibila cu ce spuneam eu; nu discutam daca ti-ar gresi. Ci daca ai ierta cand ti-ai gresi. Nu discutam e mai putin probabil sa iti greseasca suficient de tare incat sa nu accepti. Discutam ca asta s-a intamplat. Discutam un caz in care ai apreciat pe fundamente gresite o persoana sau cazul in care fundamentele alea bune au fost deja distruse.

      E posibil ca cineva o data mort de ani de zile sa invie? Uite un lucru imposibil.
      Un caz extrem. Dar sunt altele mult mai palpabile decat asta de lucruri imposibile.
      Mai sunt lucruri care nu depind in totalitate de noi, iar daca ceilalti nu le fac, noi degeaba ne chinuim. Alte lucruri imposibile. Lista poate continua.
      Nu e vorba de a lua “nu” in brate. Ci de a incerca cat de mult poti. E a treia oara cand spun ca sunt de acord cu tine la a face tot posibilul sa iti depasesti limitele. Dar sunt limite pe care nu le poti depasi. Nu poti sti care sunt pana nu incerci; si atunci incerci si tot incerci si tot incerci. Dar sunt limite pe care nu le poti depasi si trebuie sa stii si cand sa te opresti. Maretia unui om nu sta numai in a-si depasi limitele constant, ci si in a recunoaste din cand in cand ca unele lucruri ii sunt imposibile. Nu putem castiga toate bataliile si trebuie ca atunci cand suntem invinsi sa putem recunoaste. Nu poti sa fii un adevarat invingator daca nu stii si sa pierzi cu onoare.

      Perfectiunea am luat-o in acest context ca lipsa defectelor si slabiciunilor, am mai spus.

    55. Andy says:

      Am spus eu asa ceva? Sau asa ai interpretat tu? :)

      Vorbeam despre altceva vis-a-vis de posibilitate si imposibilitate si iar ai deviat cu exemplele.

      Si e a patra oara (sau a cata o fi) cand te intreb “de ce nu poti depasi anumite limite?” says who? Atata timp cat spui ca exista limite pe care nu le poti depasi, nu vei incerca niciodata cu potential maxim, pur si simplu sunt doua chestii incompatibile.

      Anyway, ti-as putea argumenta mai multe chestii legate de primele paragrafe, dar sunt multe prea obosit acum si sincer sa fiu n-am nici un chef. Vreau un ceai.

    56. Clementina says:

      Eu sunt cea care a zis prima faza cu indepartatul si am pornit pe calea greselilor si a iertarii.

      Problema, una simpla si clara: eu am pornit pe un aspect, am tratat problema intr-un fel. Tu o duci in alt context.
      Eu mi-am exprimat putin parerea si despre contextul tau si partial ti-am dat dreptate la unele lucruri. Tu insa in contextul tau si nu il parasesti.
      Da, sunt exemple extreme, dar si ele fac parte din subiect. Nu sunt deloc deviate de la subiectl. Tu restrangi subiectul.

      Ideea e, pentru a nu stiu cata oara, nu pornesti cu premiza ca nu iti poti depasi conditia. Intai incerci sa vezi daca poti, testezi si depasesti limitele, iti incerci potentialul maxim. Dar in unele situatii, nici la potentialul maxim nu ai sa reusesti sa depasesti o anumita limita. E merituos sa tot incerci sa vezi daca poti, sa te stradui, sa dai tot ce e mai bun. Dar nu poti face orice. Si atunci, e la fel de merituos sa stii si sa iti accepti limitele, ca mai sus de atat nu poti ajunge. Dar inainte de asta sa fi incercat. Sunt total contra complacutului intr-o anumita situatie, eu personal sunt o fire ambitioasa si incerc mereu sa depasesc noi si noi limite si am reusit de foarte multe ori.
      Tu zici a patra oara… zic si eu a treia sau a patra oara, sunt de acord cu tine ca trebuie sa iti depasesti constant limitele, ca trebuie sa incerci sa ajungi la potentialul tau maxim. Sunt de acord cu tine la faza asta. Atunci, de ce te tot repeti tu? Eu doar am facut adaugirea ca exista o limita superioara, de care nu poti trece. Limita ce difera de la om la om. Un medic foarte bun poate descoperi leacuri care tarteaza cele mai grave boli, depasind noi si noi limite, dar va avea mereu limita de a nu putea da nemurirea unui om, nu va gasi “leacul” pentru moarte, de pilda.

      Zici ca esti pasionat de psihologie? Atunci ai sti ca de pilda oamenii au anumite predispozitii care dau limite biologice ale dezvoltarii anumitor procese psihice. De pilda daca nu ai predispozitia necesara, nu poti depasi un anumit nivel al inteligentei. Asadar, prin munca ai putea ajunge la un nivel inalt, depasind multe limite, dar lipsindu-ti predispozitiile necesare si talentul, nu o sa ajungi niciodata un geniu intr-un anumit domeniu.

      Idilic… da. E idilic sa spui ca o persoana deosebita din viata ta nu te poate trada. Pur teoretic macar. Unii au avut surprize si dupa 20-30 de ani. Caracterul se poate schimba si sub influenta unor anumiti factori, chiar daca pe moment pare imposibil. Pe tine de pilda nu te-a tradat nici un prieten vreodata atat de tare incat sa nu il poti ierta? Daca nu, felicitari, ai fost foarte norocos. Asta nu inseamna ca altii (nu eu sau tu) nu au avut nesansa sa pateasca asa ceva, sa fie tradati atat de rau, chiar daca se pricep mai bine sa isi aleaga prietenii.

    57. Kitzi says:

      Auzi tu, da nu ti se pare ca esti cam profund la ore de-astea gen 7 jumate? Pana mea, altadata cand te mai apuca intrebari de-astea existentiale.. CULCA-TE la loc :P

    Leave a Reply

    :alien: O:-) x-( :clap: ;;) b-( :bz :-D :hug: :shy: :common: =(( =:) :-c X_X :-@ :chicken: :o) ~o) :-/ B-) 3:-o :cowboy: :(( :dance: :daydream: :devil: #-o :-?? =P~ :-l :) ;)) :!! @-) :* :)) :^o L-) :x $-) :(|) :-ss :-B [-( %-( :-j :party: :peace: :phbbt: :)] :@) ^:)^ :pray: :o3 /:) :rock: 8-) @};- =)) :( [-x :-$ :sick: :sigh: 8-} 8-x I-) :grin: :| :o =; :-? :-q :-bd :-t :P :-w ^#(^ :-h #:-s :whistle: ;) ~x( :-s (:| :os :cat: :ninja: :ninja_nun: :ninja_th: :sheep: :shift: :dolphin: :badger: