Andy Vasilescu – Blogul unui micut porc

Fermitatea însă şi încrederea în noi, dorinţa de a lupta şi de a învinge armata hitleristă, entuziasmul nostru tineresc care după perioada de lîncezeală de pînă la 23 august, se declanşase tumultuos în urma marelui eveniment istoric, au inspirat încrederea Colonelului Ionescu Dan, care întărindu-ne unitatea de şoc pe care o comandam, cu un ploton de mitraliere, un ploton de tunuri anticar şi trei tancuri, ne-a acordat cinstea unei misiuni operative.

Am rămas mai departe la comanda avangărzii, cu misiunea de a mă deplasa spre sud, pe calea Şerban Vodă, în întîmpinarea Batalionului „SS”, semnalat în bariera oraşului, şi bineînţeles de a lichida toate rezistenţele germane întîlnite în cale.

Bucuros de misiunea primită, am organizat detaşamentul de avangardă, în dispozitiv de luptă, astfel: cele trei tancuri în fruntea detaşamentului, urmate apoi de cele trei plotoane de puşcaşi, încadrate cu cîte o grupa de mitraliere pe dreapta şi pe stînga şi însfîrşit urmate de plotonul de tunuri anticar.

Urcînd pe turele tancului din frunte, am ordonat înaintarea. Mergeam încet, cu multă atenţie, pentru că puteam fi surprinşi de focul inamic în orice clipă. Eram deranjaţi permanent de aviaţia germană, faţă de care trebuia să ne camuflăm la perioade foarte scurte de cca 10’ – 15’.

În felul acesta înaintînd foarte anevoios, sub arşiţa puternică a soarelui, însetaţi şi obosiţi la maximum, cu tălpile pline de răni (nu ne mai desbrăcasem de aproape două săptămîni, fiind permanent în stare de alarmă), am reuşit să capturăm totuşi cîţiva prizonieri la punctul „Imprimeriile Monitorului Oficial”, de la care am căpătat şi unele informaţii foarte preţioase. De asemeni am mai căpătat informaţii preţioase de la unele grupuri de cetăţeni, care doreau chiar să lupte alături de noi, pentru zdrobirea armatelor hitleriste şi despre care aş putea spune că au fost atît de valoroase încît ne-au salvat multora viaţa. Am aflat astfel că pe ridicătura de pămînt de lîngă crematoriul „Cenuşa” se organizase în apărare, un grup însemnat de luptători „SS”, dotaţi cu o mare putere de foc şi ocupînd poziţii foarte bune pentru apărare. Întradevăr subsemnatul oprind unitatea pe care o comandam, pe strada Şerban Vodă, adăpostită de vederea inamicului, şi cercetînd cu binoclul poziţiile din jurul Crematoriului atît după stradă cît şi din podul blocului din apropiere, unde probabil că am fost observat, deoarece s-a deschis un puternic foc de arme automate asupra podului acestei clădiri, m-am convins de primejdia care ne pîndea şi mă străduiam să găsesc cea mai potrivită soluţie tactică, pentru a ataca eventual cu cele mai puţine pierderi posibile.

În jurul orelor 14, cînd tocmai sosise şi Comandantul zonei de sud, surprinşi de un bombardament de aviaţie, Locot. Col. Butoianu, Comandantul Detaşamentului de recruţi, cade rănit greu, fiind imediat evacuat. Din ordinul Colonelului Ionescu Dan, la comanda Detaşamentului este numit curajosul Cpt. Tănase C. Un ofiţer de elită, foarte mult iubit de ostaşi şi apreciat de ofiţeri.

Subsemnatul profitînd de panica pe care o creiase bombardamentul avioanelor germane şi în rîndurile luptătorilor germani „SS” de la Crematoriu, care se găseau cam la 2-300 m de noi, am apreciat că este cel mai prielnic moment de a ataca rezistenţa germană. Hitleriştii speriaţi de exploziile bombelor de aviaţie din apropiere, n-au reuşit să se desmeticească bine, că s-au şi trezit cu noi în faţa lor.

Într-adevăr, subsemnatul prin manevra executată cu repeziciune, printre clădiri, împreună cu cele două plotoane în avangardă (al treilea ploton îl trimisesem pe strada paralelă pentru a executa o manevră de învăluire a obiectivului inamic) am reuşit să-i imobilizăm pe hitlerişti cu foarte puţine pierderi. Focul pe care l-au deschis ei asupra noastră, a rămas în scurt timp fără nici un efect, aşa încît în această situaţie comandantul lor, un maior, rănit şi dîndu-şi seama că lupta era pierdută, mi s-a predat şi a ordonat depunerea armelor de către întregul efectiv german.

Scurt timp după aceasta şi-a făcut apariţia comandantul zonei de sud, Col. Ionescu Dan care plăcut impresionat de faptul că o unitate slab dotată şi insuficient pregătită a reuşit ca printr-o manevră prin surprindere să captureze cu foarte puţine pierderi un batalion „SS”, şi-a exprimat admiraţia pentru curajul şi reuşita acţiune tactică întreprinsă de unitatea de avangardă de sub comanda mea şi a ordonat imediat măsurile necesare pentru trimiterea sub pază a prizonierilor şi luarea în primire a armamentului capturat, care era într-o cantitate foarte mare, precum şi măsuri de întărirea pazei la obiectivele cucerite şi continuarea acţiunii către sud.

- va urma –

Tags: 1944, amintiri, armata, batalion, bucuresti, hitler, jurnal, memorii, razboi mondial