Nota: aberatii personale; cred ca a trecut mai bine de un an de cand n-am scris ceva de genul asta. Mi-era dor de ceva post personal si idei aruncate fara legatura pe blogul MEU 
O sa incerc sa revin diseara sau maine cu posturile cretine care salasluiesc pe aici pe blog deobicei (in functie de timpul pe care il am).
Bun, m-am intors, am reusit sa si dorm cum trebuie (nu de alta, dar de miercurea trecuta am cam uitat sa fac chestia asta) si daca tot am fost plecat, mi-am adus aminte cat de relaxant e sa stai pe un sezlong cu cracii in sus in fata unui lac, dimineata cand rasare soarele, oamenii dorm, ciorile latra pe langa tine, si insectele miauna fericite a dimineata. De asemenea, mi-am adus aminte cat de cacator de frig este pe malul unui lac dimineata, cand “adie” musonul de la 6-7.
Furie, exhuberanta, bucurie, tristete, ura, dor, dispret, mandrie, anxietate, frustrare, fericire, frica, dezgust, anticipatie, optimism, agresivitate …. pe de-o parte, presupun ca e bine, inseamna ca sunt viu, ma bucur de viata si alte blabla-uri de genul asta, pe de alta parte, parca e putin cam mult, avand in vedere ca multe din chestiile astea sunt contradictorii si ma insotesc in continuu in ultimul timp, pe de inca o alta parte, ma declar multumit ca unul din cele doua lucruri pe care le detest cu toata fiinta mea lipseste din lista, anume regretul (cel de-al doilea lucru n-are rost sa-l mentionez).
In fine, cat stateam eu pe sezlong ascultand valurile care susurau suav in urechile porcine, mi-am adus aminte ca acum ceva ani de zile, militam fervent pentru o idee “POTI sa le ai pe toate in acelasi timp”. Makes sense, daca te gandesti logic la ce anume iti trebuie / de ce anume ai nevoie, daca rationalizezi totul la sange, n-ai cum sa nu ajungi la concluzia asta. Doar ca uneori poate sa dureze “un pic” cam mult. Relaxarea e a dracu’ de obositoare apropos.
“Unul din cele mai importante lucruri de care avem nevoie este echilibrul” (asta ziceam prin 2007). S-au schimbat multe de atunci, oamenii merg inainte, invata, se adapteaza, chestia asta insa a ramas la fel. Echilibrul ori vine pur si simplu dintr-o forta misterioasa a Universului (dupa cum cred multi), sau mai realist … ti-l faci singur. Mi s-a parut mereu fascinant cum in cele mai de cacat momente ale vietii, poti sa faci niste lucruri absolut senzationale, si cum in cele mai fericite clipe, poti sa faci niste lucruri de … well … de cacat.
Acum … fac lucruri senzationale … good for me eh?
Andy (3)
Adriana (2)
Dragos (1)
Ea Şopteşte (1)
mujina (1)
Pixie (1)
the.one (1)
July 27th, 2010 10:03
Daca stai sa te gandesti, constatarea ta conform careia in momentele mai maronii reusesti sa faci lucruri geniale, e foarte logica. Si totul vine din faptul ca trairi precum frica, furia, dezamagirea, frustrarea, dorul, tristetea dau pinteni, intr-un fel, creativitatii ( se poate sa ma insel, dar in astfel de momente devii mult mai analitic si dezvolti o sensibilitate mai mare fata de tot ceea ce te inconjoara, lucru tradus in faptul ca mereu iti vin idei noi, pe care in momentele bune esti tentat sa le treci cu vederea si asta doar pentru ca te interesaza sa-ti mentii starea de spirit actuala, pe cand atunci cand te scalzi in butoiul cu melancolie/rahat te zbati si-ti pui rotitele in functiune pentru a recupera starea pozitiva). Dovada stau mormanele de literatura psihologica in care se explica faptul ca incidenta unei depresii puternice este mai mare la scriitorii creativi si artisti, ba mai mult se spune ca ar exista o depresie a geniilor care sunt incredibil de originale in ceea ce gandesc.
Asadar, geniu mic, succes mult in lucrurile senzationale pe care le faci!
July 27th, 2010 20:18
“Mi s-a parut mereu fascinant cum in cele mai de cacat momente ale vietii, poti sa faci niste lucruri absolut senzationale, si cum in cele mai fericite clipe, poti sa faci niste lucruri de … well … de cacat.”
Trebuie batuta in piatra
