Mar 02 2013

Crapa-mi-ar capul …

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:26

Azi vorbim despre momentul “ala” in care in Romania se intampla lucruri pe care le vezi doar in filme, cand oamenii se iubesc unii pe altii si alte tampenii aberante de genul asta.

Cu ocazia venirii primaverii (apropo de ce naiba spuneti frate “la multi ani” pe 1 martie?!?! sunteti cu capul? adica mna, stiu ca povestile/legendele martisorului nu le mai stie mai nimeni, dar in nici una din ele nu era ziua femeii … just saying) minunatul meu card bancar s-a gandit ca ar fi o idee extraordinar de buna sa expire si sa ma lase fara hartiute pe care scrie “ron” in portofel. Asa ca printr-o turnura cretin de geniala a destinului, grohaitorul in cauza (adicatelea eu) a avut parte de cea mai tare experienta bancara din viata sa minunata!

Dar pana atunci, pe principiul “nu stie stanga ce face dreapta” atat de aplicat in aceasta divina tara avem asa: acum ceva luni primesc hartie de la banca mea (al carui nume “Unicredit” nu o sa-l dau ca sa nu fac reclama) care zicea asa “Prietene porc, o sa-ti expire cardu’ … daca vrei altu’ fa matale o cerere”. Bun, si ma duc cu treburi la banca si zic inocent falfaind din gene:

- Taaaantiiiiii, as dori si eu sa fac una bucata de cerere sa-mi prelungesc cardu’
- E ok dragul meu porcusor, pentru tine, in mod special, cardul se va prelungi automat!
- Siguuuuuuuuuuuur? ca am primit hartie care zicea ca …
- Da groh mic, te-as minti eu pe tine?

Bine, s-ar putea sa nu fie chiar astea cuvintele exacte folosite atunci, dar cam asta era ideea.

Miercuri dau mail la tanti care se ocupa de conturile mele s-o intreb daca a sosit una bucata de card in sucursala ca tare mi-as dori sa nu raman fara un card activ in weekend. Primesc raspuns: “Oh tu porcusor fabulos si minunat, dar bineinteles ca a venit! Te asteapta in sucursala!” … yupii … nu? (again, s-ar putea sa nu fie chiar astea cuvintele ei, dar tot … pe-acolo)

Ieri dup-amiaza ajung la banca:

- Buna ziua, am venit dupa card
- Bineinteles! Sa vedem!
- La A, la V sau la S tre’ sa fie
- Da da …
*pauza 5 minute*
- Nu e, ati primit notificarea ca s-a eliberat?
- Nu, am vorbit cu X care mi-a zis ca ma asteapta cardul in sucursala
- Aha
*pauza 5 minute*
- Nu e, stati sa ma uit la dumneavoastra pe cont
*ii dau datele firmei, si pauza 5 minute*
- Hmmm … n-aveti nici un card emis.
- Aaaaa … nu e o idee buna sa-mi spuneti asta ca e cam 1 martie, ala vechi e cam expirat, eu n-am hartii d-alea pe care scrie ‘ron’ in portofel, si n-am nici stampila la mine ca sa scot de la ghiseu!! (era deja tarziu deci n-aveam sanse sa ma duc pana acasa si sa ma intorc in timp util)
- Serios va zic, n-aveti nici un card emis, vad aici ca optiunea de prelungire automata nu e activa.
- Pai si acum o luna mi-ati zis ca nu trebuie sa fac nici o cerere ca e automat procesu’ vietii
*pauza 10 minute, telefoane, intrebari in stanga si in dreapta*
- Veniti luni cu stampila, facem repede o cerere si gata!
- Ok, super si …. eu ce fac pana luni? caci portofelul meu e atat de plin si gros incat a devenit aproape transparent de subtire …..

Si acum vine faza cea mai super fabuloasa din istoria “client service”-ului bancii pe care o iubesc de 5 ani, si al carui nume “Unicredit” nu o sa-l dau!

- Stati asa ca rezolvam noi cumva ….de cati bani aveti nevoie?
- Cateva milioane … pot sa scot fara stampila?
- Stati asa
*pauza 2 minute*
- Uitati cateva milioane, mi-i aduceti luni cand veniti cu stampila
- Pai nu tre’ sa ma duc la ghiseu sau ceva?
- Nu, vi-i dau eu de la mine din portofel
*fata incredibil de inteligenta a lui eu*
- Sfinte cacat! Pe buneeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?!
- Da
- M…ersi…. frumos …. ne vedem luni …

Mentionez ca nu era responsabilul meu de cont, si ca ne-am vazut de vreo 6-7 ori prin banca in ultimii 4-5 ani si atat. Dar presimt ca ne vom imprieteni! :D

Cum era aia? “Faith in humanity restored”?

Tags: , , ,


Mar 17 2011

Experimente stradale

Category: Realitate cruntaAndy @ 10:54

Daca tineti minte posturile cu “reversul medaliei” stiti asadar ca am o anumita pasiune de a ma lua de “spammerii” din viata de zi cu zi. Ei bine, astazi vom vorbi despre aia care spameaza la semafoare, anume cersetorii, acesti “sarmani” oameni care n-au bani sa-si ia o paine.

Saptamana trecuta pe cand ma tolaneam la volan asteptand la o coada interminabila la un semafor mult prea scurt, m-a troznit intrebarea: “Care naiba e faza cu painea? De ce painea? Pana la urma astia fac destui bani cat sa-si ia niste mai multe paini.” Asadar .. a doua zi m-am dus la un magazinas de langa bloc si am cumparat doua paini.

Stiti poate ca cersetorii din Bucuresti au fiecare teritoriul propriu bine delimitat, asa ca ii gasim mai mereu in aceleasi locuri. Am oprit la Lizeanu la semafor, am aprins o tigara, si am asteptat. In cateva secunde si-a facut aparitia un Gigel:

- Sa traiesti boss, da-mi si mie 5 lei sa-mi iau o paine traiti-ar copilasii!
- Pai o paine nu e 5 lei (zise eu facand pe inteligentul, nu de alta dar tocmai ce le cumparasem – ca idee, eu nu cumpar paine, asadar in mod normal habar n-am cat costa una)
- Pai da’ boss da’ … hai te rog io ajuta-ma sa-mi iau si eu o paine (zise Gigel un pic incurcat)
- Stai asa .. zic eu si ma intorc spre bancheta din spate de unde apar triumfator cinci secunde mai tarziu tinand in mana o paine. Ia o paine, zic
- … boss … faci misto de mine?
- Pai n-ai zis ca vrei o paine?
- …

Si a plecat. Fara sa ia painea evident.

Cateva semafoare mai incolo apare un alt Gigel:

- Sefu’ da’ si mie o mie de lei sa-mi iau o paine
(ma intorc iar la bancheta din spate, iau o paine si i-o intind)
- …
- Uite o paine! zic eu triumfator

Gigel ia paine, se uita la mine cu o privire cu care probabil vroia sa ma spintece, rupe painea in doua, o arunca pe jos si pleaca scarbit.

Aha .. zise eu in mintea mea, deci astia nu vor paini, cine-ar fi crezut?

Am mai facut o incercare … alte cateva semafoare mai tarziu, langa mine vine un alt Gigel cu aceeasi doleanta: “Boss. Bani. Paine.”

Ii intind si lui o paine. Gigel sta 5 secunde se uita la mine, apoi tranteste un “lua-te-ar dracu’” si pleaca.

Go figure. Ce oameni bai … tu incerci sa-i ajuti si ei … nimic!

Ca bonus, ca tot suntem la capitolul “spammeri de la semafor”, undeva pe la Unirii e o tanti care face pe nebuna, pe o voce incredibil de mieroasa:

- Saru’mana sefule, da-ne si noua un ban sa ne luam o paine, te rugam noi frumos
*ma uit in dreapta, ma uit in stanga, ma uit pe langa ea si intreb*
- Care voi? Vad ca esti singura
- Nu sefule, suntem amandoi aicea, nu ne vezi? si murim de foame. Hai da-ne si noua un ban sa luam o paine

De data asta n-aveam paine asa ca am ales sa fac pe desteptu’:

- Imi pare rau, dar am fix 1 leu la mine, si n-as putea sa dau bani doar la unul dintre voi pentru ca celalalt s-ar simti neindreptatit.
- …. (5 secunde de gura cascata, dupa care vocea aia incredibil de mieroasa se transforma brusc) Lua-te-ar dracu’ de nenorocit ! si pleaca

Si eu care vroiam doar sa fac o fapta buna … nici cersetorii nu mai sunt ca pe vremuri …

Tags: , , , ,


Jul 02 2010

Ai lav Rumeinia!

Category: Realitate cruntaAndy @ 08:56

Azi dimineata inainte sa-mi parasesc minunata si racoroasa-mi cocina, m-am dus si eu ca orice bun porcspodar sa transport fericit punga cu bunataturi (adicatelea gunoiul) la ghena. La intoarcerea din minunatul si proaspatul odorizat loc, ma intersectez cu vecina de palier (de vis-a-vis):

- Buna dimineata domnu’ Andrei, ce faceti? La munca deja?
- Saru’mana, pai da .. ce sa facem
- Eheee … auziti domnu’ Andrei, nu ma ajutati si pe mine cu ceva va rog?
- Sigur, spuneti, stati doar doua secunde sa ma spal pe maini ca am fost la ghena
- Nu nu, nu e nevoie, uitati ca am facut niste sapun si … nu pot sa-l iau singura … puteti sa ma ajutati sa-l duc pana in baie?
- Sigur, zise porcusorul politicos

Si intru in bucatarie, si vad un ditamai cazanul de 50 de litri tronand pe aragaz (sau ca sa fiu mai clar, pt. a estima dimensiunea … pe TOT aragazul). Ma indrept temator spre el, intrebandu-ma brusc “Oare cam cate sanse as avea sa invit o hernie la mine acasa?”

- Haideti ca nu e fierbinte
- Da, da, stati sa-l iau, unde-l vreti?
- In baie, sunt doua scandurele acolo … si vecina pune mana pe un maner sa ma ajute. Haideti ca va ajut.
- Lasati doamna, nu e nevoie, zise porcusorul ridicand “cazanelul” de pe aragaz, timp in care ochii au iesit din orbite, si pantalonii s-au rupt in cur partea dorsala. Nu de alta, dar vecina mea are cam vreo 75 de ani cred, si nu e chiar tocmai cel mai puternic om din lume.

In fine, mi-a multumit, m-a pupat, am plecat spre munca.

Si ma gandeam si eu dup-aia …. oare cand iti dai seama ca situatia e chiar de cacat si ca tara asta e mai mult decat trista? Cand pensionarii incep sa-si faca sapun acasa ca sa mai economiseasca un leu.

Ai lav mai cauntri! Groh!

Tags: , , , , , ,


May 20 2009

Cica despre mililitri si tristete

Category: PerceptiiAndy @ 09:11

Si ne-am dus noi intr-o minunata zi la o minunata terasa din minunata capitala. Intamplarea face ca aveam doar 10 lei in buzunar. Si trece meniul dintr-o mana in alta pana ajunge in partea de masa in care era amplasat micutul porc:

- Hmmm … 10 lei … tre’ sa prestam ceva ieftin ca sa ne intindem la 2 ceva-uri fiecare
- Aha
- Bai da’ astea e scumpe
- Aha
- Hmmm e buna orangina aia?
- Aha
- Iete ca e la 500 ml!! si e 5 lei !!
- Aha, hai

Si vine minunata chelnarita, si se rostesc cuvintele magice “2 orangina” (eu eram cu masina oricum) si astept insetat minunatul lichid de 500 ml. Cinci minute mai tarziu reapare minunata chelnarita cu 2 orangine la 330 ml. Erm … no futu-i !!! In fine .. se presteaza ingurgitarea lichidului. O ora mai tarziu se intampla iar meniuri

- Bai .. ce mai au astia la 500?
- Erm .. orangina? :))
- Right .. iete ! Apa!!
- Mh …
- Eu prestez apa! zise micutul porc entuziasmat. Hei .. trag de bani da? Mai am 5 lei!
- Da da da, ce tristi suntem
- Eh …

Si iar vine minunata chelnarita: “2 ape” exclama triumfator micutul porc. Cinci minute mai tarziu vin apele … la 330 ml. FUTU-I !!!!! Evident ca de platit se platea varianta de 500, nu conta ca s-a prestat la 330. Deh ..

Morala: nu mergeti la terasa fara cash si nu va obositi sa va uitati la gramaj!

Tags: , , , , ,


Mar 03 2009

Pene, nervi si copii

Category: PerceptiiAndy @ 07:28

Dau si eu sa plec la serviciu ieri ca tot omul pe la 14:00 cand constat ca masinuta s-a hotarat sa stea in 3 roti juma’ in loc de 4. “Nasol moment” isi zice porcusorul in sinea lui. In fine, hai tragem nitel pana la OMV sa dau niste aer in roata macar sa nu merg cu ea dezumflata total. In OMV dau de un nene usor colorat la fata:

- Buna ziua, pot sa umflu si eu o roata la dumneavoastra?
- Ohooo ..
- … (scuza-ma te rog ca nu pot prinde intelesul acestei fraze extrem de bine plasate si profunde) Adica se poate sau nu?
- Da …. dar e scump rau …
- … (sunt convins ca asa i-a zis si doamna ma-ta lu’ domnu’ tac’tu atunci cand s-a propus efectuarea actului sexual) Cam cat?
- … vreo 300 de mii …
- … (pardon? io stiu ca am fata de fraier dar totusi ..) ok

In fine, i-am dat vreo 200 de mii pana la urma, nu de alta dar chiar ma grabeam sa ajung la serviciu.

Zece minute mai tarziu ma infiintez pe Barbu Vacarescu la niste nenei sa-mi fac totusi pana. Acolo mi se prezinta frumos in 30 de secunde un foarte frumos cui. Ahaaaa … deci d-asta …

Douazeci de minute mai tarziu plecam spre serviciu, cu portofelul usurat de inca vreo 700 si ceva de mii. Apai sa nu fii nervos si sa-ti vina sa-ti introduci obiectul falusoidal porcesc toata ziua in varii chestii?

Unde mai pui ca mi s-a facut si rau. Asta asa … ca sa fie complet si frumos!!

Anyway, s-au dus toate spre seara cand am avut de facut niste inregistrari cu copii. Vaaaaaaai, a venit la un moment dat o fetita de 8 ani atat de dulce si de simpatica incat mi-a trecut si rau si nervi si toate. Genul ala de copil care topeste si cea mai inghetata inima (si cum organul ticaitor al micutului porc nu e deloc de gheata, s-a topit instant). Vreau si eu undeva pe viitor un copil ca ala!!! :D

Tags: , , , , , ,


Mar 02 2009

Respectul statului si fofoloanca mandra

Category: Realitate cruntaAndy @ 07:49

Unii poate stiti deja ca solistul Iris, si anume Cristi Minculescu are niste probleme cu ficatul, necesitand un transplant. Daca nu stiati, ati aflat acum. Nevasta-sa o sa doneze o parte din ficat iar statul roman prin ministerul sanatatii va plati 47.000 de euro.

Este un gest de solidaritate, de respect şi de recunoştinţă pentru un artist care ne-a încântat sufletele

Cam asta zicea nenea ministru de la sanatate. Nu pot sa nu ma intreb: unde p.zda ma-sii e solidaritatea, respectul si recunostinta pentru aia care mor in spitale sau sunt tratati cu maiastrul cur din dotarea medicilor? Da stiu, o sa-mi spuneti “pai stai, ca aia nu sunt vedete”, ca am aere de justitiar sau ca asa au fost lucrurile mereu. Mi se falfaie organul falusoidal din dotare de aceste stari de fapt. Eu unul nu sunt de acord ca banii de la stat sa se duca la Minculescu. De ce? Pentru ce? Nu de la stat ..

In alta ordine de idei, trebuie sa fie bine rau sa fii curva si sa fii mandra de asta! Un exemplu e nu-stiu-ce fotomodel britanic Aaliyah Johnson care are un fetis pentru bogatasii generosi (zice ea).

‘Am genţi Gucci de peste 60.000 de lire sterline, pantofi de 100.000. În plus, iubiţii mei au avut grijă să-mi mărească contul’

Sau in alte cuvinte: io-ti arat o tata, o fofoloanca, eventual stau nitel in genunchi in fata ta incercand sa-i explic domnului general ca vine o perioada acuta de umezeala si tu-mi cumperi cacaturi si-mi dai bani. Nu mergem spre definitia curvei? Poate gresesc eu.

Ma duc sa-mi beau cafeaua

Tags: , , , , , ,


Feb 12 2009

Donatul de sperma NU dauneaza grav sanatatii

Category: PerceptiiAndy @ 10:02

Din categoria “oldies but goldies”:

Un tip si-o tipa se urca intr-un lift la spital. Tipul apasa pe 3 si o intreaba pe tipa:

- La ce etaj domnisoara?

- La patru va rog.

Facand conversatie, tipa spune:

- Eu am venit sa donez sange, dumneavoastra?

- Eu am venit sa donez sperma. Imi dau 100 de RON pe chestia asta.

- Hmmm, mie-mi dau doar 35 pentru sange …

Saptamana viitoare, acelasi tip se urca in lift pentru a dona sperma din nou. Surpriza! Aceeasi tipa se urca si ea in lift:

- Imi pare bine sa va revad! La ce etaj mergeti domnisoara?

- Mmmpf, mormai ea si ridica trei degete.

Tags: , , , , , ,


Jan 28 2009

De ce n-am mai plecat?

Category: Realitate cruntaAndy @ 08:53

Prima oara cand m-am gandit sa plec din tara eram prin clasa a XI-a si eram amorezat rau de cineva care se mutase in Canada. N-aveam nici o motivatie legata de invatatura sau viitor, nu ma interesa decat sa merg acolo sa fiu langa “ea”. Am inceput sa ma gandesc la ce as putea face acolo, ce facultate, cum fac rost de bani etc. In cateva luni mi-a trecut starea de “love of my life” si am revenit cu picioarele pe minunatul pamant (care evident le-a primit – pe picioare – cu bratele deschise).

A doua oara cand am vrut sa plec eram spre sfarsitul primului an de facultate la Media si deja incepusem sa observ diferite chestii din tara asta vis-a-vis de posibilitati, joburi, viitor etc. De ce sa stau aici? Sa ma chinui in continuare ca un sclav? (Si cum unul din obiectivele mele e sa pot sa-mi fac o casa … e evident ca the average guy with an average job n-o sa poata niciodata sa-si ia o casa in aceasta minunata tara din pacate)

Asa ca am facut o mare lista cu toate facultatile de jurnalism din SUA si Canada si m-am apucat sa trimit mail-uri cerand informatii despre taxe, cazare, posibilitati, burse etc. Timp de un an de zile venea taica-miu pe la mine o data la doua zile cu cel putin un plic (eram deja mutat singur pe-atunci). Dupa un an stransesem deja cateva kilograme sanatoase de plicuri, si un sac destul de maricel. M-am apucat sa caut burse, concursuri cu bani, chiar si job-uri pe-acolo, nu de alta dar taxele erau destul de maricele, undeva intre 25.000 si 90.000 de dolari pe an (scump doamna, scump!).

In timpul asta am dezvoltat o legatura cu o tanti de la o universitate din Missouri cu care vorbeam o data la doua zile (tot prin intermediul e-mail-ului – si ocazional la telefon – ma suna ea cand mai  avea vesti). A incercat saraca sa ma ajute cu tot; prin intermediul ei obtinusem o sponorizare ce acoperea 80% din taxe, restul urmand sa-i cotizez eu, vorbise chiar cu cineva de-acolo pentru care sa lucrez, eram aproape pregatit sa plec. Urma sa-mi dau aici testul de limba engleza si SAT-urile (cred, nu mai tin minte exact daca aveam nevoie de ele pentru Universitatea in cauza) si … gata! USA here I come.

In timpul asta am pastrat legatura cu multi prieteni/cunostinte de-ale mele care au plecat acolo si am inceput sa vorbesc si cu cativa oameni care erau deja plecati de ceva timp. Toti mi-au spus acelasi lucru: e foarte misto! Intr-adevar nivelul de trai e mult mai ridicat decat in Romania, ai bani mai multi, iti permiti multe lucruri, chiar si o casa (visul meu) fiind foarte accesibila, iti faci repede prieteni, te acomodezi usor etc. Si care ar fi problema? Prietenii pe care ti-i faci nu sunt chiar “prieteni”, sunt mai degraba niste oameni care-ti zambesc frumos plini de ipocrizie (deh, oarecum firesc daca stai sa gandesti la rece toata treaba), si desi e mai “bine”, esti totusi doar un strain in tara altuia; nu esti “de-al lor”, si din cauza asta incepe sa ti se faca dor de ce aveai “acasa”, de locuri, de oameni, chiar si de atmosfera (bine, erau si exceptii de la regula asta, nu era chiar totul gri :) ).

Mai erau si cei care o tineau sus si tare ca “dom’le, aici e mai bine, e perfect!”, pe sistemul “umbla caini cu covrigi in coada”, in schimb cei care mi-erau cunostinte mai vechi imi povesteau cam tot, si situatia nu era chiar atat de roza nici in Canada, nici in SUA.

Intr-un final m-am luat frumos de manuta, si am inceput sa ma intreb tot felul de lucruri. La un moment dat am ajuns la o mareata concluzie: decat sa plec de-aici si sa ma duc sa fiu un strain in tara altuia, chiar daca o s-o “duc mai bine”, mai bine raman aici si ma chinui putin sa fac ceea ce vreau si sa-mi indeplinesc visele “acasa”. Pana la urma putem face orice vrem noi nu? Inclusiv coltisorul nostru de lume!

Nu regret faptul ca n-am plecat, micutul porcusor chiar a avut ocazia sa constate de-a lungul anilor ca intr-adevar putem face absolut orice vrem noi. Da, vreau o casa! Da, o sa ma “chinui” pana o s-o am! De ce n-am putea reusi sa facem absolut orice chiar si aici?

In schimb … desi totul mergea si merge ok, a aparut o noua problema care-mi sare prin sirul gandirii din cand in cand: judecand contextul psiho-socio-cultural actual de aici, oare vreau sa creasca ai mei copii (evident cand o sa vina momentul) aici? Sunt perfect constient ca eu pot evita toate cacaturile din jur, dar asta pentru ca pot sa evit si contactul cu anumite lucruri, ei o sa fie oarecum obligati sa nu evite (si ma refer aici cel mai mult la scoala -> gasca -> timp liber). Da, recunosc ca am o usoara strangere de inima vis-a-vis de subiectul asta …

Ce fac mai departe? Imi mentin ideea? Am 25 de ani acum, raman aici si incerc sa-mi duc la capat toate planurile si continui munca la coltisorul meu de lume? Plec la altii unde e mai frumos afara, si straluceste alt soare? (intrebarile sunt retorice, nu raspundeti la ele. In schimb puteti sa raspundeti la cele de mai jos)

Voi? Ati vrut sa plecati? Ati plecat? Cum e afara pentru voi? Sunteti pe deplin multumiti? N-ati plecat? De ce ati ramas aici? Vreti sa plecati? De ce?

Voteaza-ma pe blogoree (click AICI). Thanks :)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,


Dec 22 2008

My Xmas list

Category: PerceptiiAndy @ 18:30

Bun … dupa ce-am terminat de cumparat cadouri pentru altii, am purces la intocmirea unei mirifice liste cu varii produse pe care le doream a fi achizitionate pentru propria-mi persoana. Things I wanted before 25th of december:

1. Tatuaj – din pacate programarea mea este facuta pentru 17 ianuarie

2. Pantaloni + bocanci army style – out of stock everywhere .. geee .. ce surpriza

3. GPS – fondurile disponibile au scazut drastic :))

4. Reportofon pt. blog (da da … I’m missing out too many interesting things :D ) – n-am gasit nimic care sa-mi placa (surprinzator, I can be picky about crap like this too)

5. Rent, Jesus Christ Superstar (versiunea ’70’s si versiunea ’00’s), Cats on DVD – nu se gasesc nicaieri la noi … ce surpriza …

6. David Gilmour – Live in Gdansk – nu se gaseste nicaieri … oh wow again …

7. Mobil nou datorita efectului de ‘ba-ce-bou-sunt-mi-am-tinut-mobilul-in-buzunar-langa-chei’ – peste buget :))

8. Tastatura pt. PC pt. ca nu mai mergeau taste din aia veche – CHECK!!!

9. Chestii pt renovat + termopane si in restul camerelor – out of budget (gee… :D )

Well … macar am reusit sa-mi iau tastatura !!!

Later edit:

10. Musicalul Notre Dame de Paris also on DVD – need I say ca there’s no way in hell I’m gonna find that here? :))

11. Camera futo foto – evident ca modelul pe care-l vroiam e out of stock :D

Tags: , , , , , ,


Dec 20 2008

I LOVE cleaning!

Category: PerceptiiAndy @ 16:20

Serios! Chiar iubesc sa fac curat! De fiecare data gasesc mici comori prin casa! Chestii pe care le-am crezut pierdute si am renuntat la ideea de a le mai vedea vreodata.

Stiti ca am avut o problema cu furculitele la un moment dat da? Ei bine .. am gasit una din ele!!! Draga de ea :))

Tot din ciclul “omg there it is!” am mai dat peste 163.000 ROL. I’m rich!

In alta ordine de idei, nu-mi vine sa cred cat de mare e biroul meu! Serios! Cand e gol si curat e fucking huge! Si cand te gandesti ca aseara ma gandeam unde naiba sa mai pun tastatura ca nu mai avea loc :))

Cu putin noroc .. maine fac bradul .. daca ma hotarasc sa-l fac that is. Inca dezbat ideea.

Si intr-o ultima ordine de idei, vroiam sa va arat versiunea imbunatatita de la Metal Spermy, doar ca nu stiu unde naiba am pus desenul v.2 al lui Kiti. Poate inca putina ordine si curatenie il scoate la iveala …

Tags: , , , , ,


Dec 11 2008

Sexele, despre bani (II)

Category: PerceptiiAndy @ 13:51

Un barbat o sa plateasca 10 lei pentru ceva ce costa in mod normal 5 lei, daca are nevoie neaparat de lucrul ala.

O femeie o sa plateasca 5 lei pentru ceva ce costa in mod normal 10 lei, chiar daca nu are nevoie de lucrul ala … dar e la reducere!

Tags: , , , , ,


Dec 11 2008

Sexele, despre bani (I)

Category: PerceptiiAndy @ 13:35


Ati observat vreodata ca la o iesire in oras intre baieti (chit ca e bar, chit ca e restaurant), cand vine nota de plata, (aproape) toti o sa lase ceva bacsis? Arunca fiecare o hartie de 10 lei sau 50 de lei spunand: “bai .. chiar n-am schimbat, lasa asa”. Desi vrem cateodata restul, nu prea il cerem niciodata.

In schimb cand ies fetele, sau cand ies baietii impreuna cu fetele, ati observat cat de repede ies din geanta calculatoarele (sau mobilele)? Serios .. fix inainte sa vina nota de plata, ceva in ele incepe sa vibreze (si nu va ganditi la prostii) si ta-daaaa in secunda 2 a iesit calculatorul: “Ia .. da-mi si mie nota te rog sa vad cat avem de plata .. da … 8 lei sucul, 12.4 friptura, 4.5 cartofii, 23.54 vinul .. 48.44 RON .. hai lasa si tu 49 !).

Oh pasa dar ce darnic esti :D

Tags: , , , , ,