May 26 2009

De la serviciu (II)

Category: Emisiuni blogofoniceAndy @ 15:39

Micutul porc statea cu dosul intors catre colegi, gest care avea ceva legatura cu niste buze ale unui coleg si cu posteriorul porcin:

- Hai ma Diana, acu’ te-ai gasit si tu sa te uiti? (numele a fost evident schimbat pt. a proteja identitatea colegei care s-a hotarat sa se uite la micutul porc fix in momentul mentionat mai sus, sau mai degraba la dosul micutului porc)
- De parca ai putea fi ignorat …

:D

Doua minute mai tarziu, iesim fiecare de pe balcon, eu pe o usa, ea pe alta usa. Ne intalnim pe hol, moment in care ma apuca hohotele de ras.

- Ce? Te uiti la mine si te bufneste rasu’?

:D

I love my work environment :D

Later edit: ma rog .. a fost mai degraba umor de situatie/gesturi/tonalitate, da’ na :P

Tags: , ,


May 26 2009

De la serviciu

Category: PerceptiiAndy @ 14:37

Discutie cu un coleg apropo de tatuajul meu cu penele:

- Bai, tu ar trebui sa-ti tatuezi si o pana pe p*la
*micutul porc sta 2 secunde sa gandeasca un raspuns inteligent*
- Bai nu merge … nu exista pasare care sa aiba pene atat de lungi
- Oooooo … condor mic ce esti

:D

Tags: , ,


Jan 10 2009

Despre facultate (III)

Category: PerceptiiAndy @ 19:28

Nu e fascinant cum 4 ani 1/2 de facultate pot fi sintetizati in doar trei posturi la mine pe blog? Much ado about nothing, vorba lui nenea Shakespeare :))

In aceasta ultima parte (scrisa pe graba ca trebuie sa ma duc sa ma intalnesc cu fina-mea si prietenii ei – la multi ani ei cu ocazia asta!) o sa va vorbesc putin despre dragostea netarmuita pe care mi-au purtat-o colegii mei pentru simplul fapt ca am invatat din greu, nopti si nopti intregi pentru a-mi lua examenele! (simtiti deja putina ironie din partea micutului porc? hmmmm)

Cred ca am reusit sa deschid un total de trei cursuri in toti anii astia, dintre care am reusit sa citesc in totalitate fix nici unul (desi am fost foarte aproape de a termina unul recunosc, deh, examenul cu decanul – macar lui sa-i acord atentia necesara!), aceste lucruri fiind un motiv pertinent de ura resimtita din partea minunatilor colegi. Cred ca Madam Tanasescu a spus-o prima, urmata la putin timp dupa de o alta colega:

- Tu esti chiar nesimtit! Intarzii la examen, intri dupa profesor, stai trei minute, iesi primul, si-ti iei examenul!

Deh, some people are just born geniuses! :))

Bine, hai ca n-am iesit de fiecare data primul, recunosc! In schimb cred ca detin recordul pentru cel mai rapid examen, si anume fix 50 de secunde (grila pe calculator)! Am luat 6, dar nu m-au interesat niciodata notele la fel cum nu m-a interesat nici facultatea. E peste 5? E perfect!

Iar cel mai “interesant” examen a fost unul din anul III daca nu ma insel, unde pentru fix doua sau trei propozitii (fara nici o exagerare) am luat 8. How cool is that? :)) Evident, au fost 2-3 propozitii extrem de bine plasate in contextul profund al subiectului dat, dar asta e alta poveste.

Well, that’s about it. Am facut facultate cica, bine .. inca mai fac. N-am retinut mai nimic, nu m-a ajutat cu nimic, nu ma ajuta cu nimic in continuare, in schimb am gasit doi colegi simpatici si cativa profesori care chiar mi-au placut (in acele putine si scurte momente in care am interactionat).

Gaudeamus igitur? Juvenes dum … sumus ?!

P.S. Ca sa fie totusi clar si sa nu las impresia unui geniu incomensurabil ( :P ) mentionez ca in cei doi ani petrecuti inainte la Universitatea Media – unde paradoxal, chiar mi-a placut sa invat pentru ca am avut colegi foarte misto, si am avut profesori extraordinari – am invatat aproape 80% din materia facuta la SNSPA in 4 1/2 ani. Celelalte 20% au fost doar rezultatul geniului meu incredibil aka “teoria degetului magic” si nenea Cantemir mentionati anterior :D

Tags: , , , , , ,


Jan 10 2009

Despre facultate (II)

Category: PerceptiiAndy @ 15:48

Eu sunt (teoretic) student la SNSPA la FCRP in anul V (cred). Am aproximativ cateva sute de colegi, sau mai bine spus colege, dar cum majoritatea isi uita mereu neuronii acasa cand vin la facultate, colegii mei in esenta au fost doar doi: Madam Tanasescu (sau Carmen) si Dom’ Cristisor (sau Cristi) – si ocazionale prezente / dialoguri on-line cu inca vreo 2 persoane.

Pe Cristi l-am cunoscut in primul an intr-un mod ciudat de “male bonding”. Eu – geaca de motor pe mine, el – tricou cu Dimmu Borgir (sau Metallica) nu mai stiu exact ce. Cert e ca inevitabil ieseam in evidenta atat eu si el din toata marea de minunati si fascinanti colegi asa ca la un moment dat am intrat in vorba:

- Salut
- Salut
- Si … ai tricou cu Dimmu a?
- Si … ai geaca de motor a?
- Da, bai frate ce-i cu astia?!
- Nu stiu nene da’ sunt dubiosi rau, uite-te la ei

Nu vreau sa subliniez ceva anume aici in afara faptului ca intr-adevar colegii nostri chiar erau dubiosi, incepand de la pitzi/coca style pana la oameni relativ banali dar cu o privire atat de tampa si pierduta incat te ducea imediat cu gandul la un mielusel pregatit pentru macel.

Anyway, de la acel fascinant si incredibil de inteligent dialog am pastrat legatura pana in ziua de azi, mai putin cand nu sunt examene, si accentuat in perioada sesiunilor :))

Pe Madam Tanasescu am cunoscut-o pe undeva prin anul II dupa nu stiu ce examen cand eu si Cristi stateam in fata salii de clasa si fumam o tigara (eu eram in perioada “azi fumez”). La un moment dat se deschide usa, si iese Madam Tanasescu nonsalanta:

- Ba … voi ati facut ceva?

Eu ma uit la Cristi, Cristi se uita la mine, amandoi cu o privire extrem de sugestiva si etern inteligenta, apoi izbucnim in ras (era clar ca avusesem niste lucrari demne pt. o teza de doctorat dar nu asta era ideea). De-atunci si pana acum, s-a pastrat si legatura cu Madam Tanasescu pe acelasi sistem, mai mult in sesiune, mai putin in afara ei :))

Si mai spuneti unii dintre voi ca sunt anti-social! Uite! Socializez!

Tags: , , , , ,


Nov 14 2008

O zi minunata! (Partea a 2-a)

Category: Emisiuni blogofonice, PerceptiiAndy @ 11:03

(Puteti sa descarcati MP3-ul pentru postul de azi -> AICI)

Da .. ziua de azi parca e altfel fata de cea de ieri. Nu cred ca exista o zi care sa poata atinge perfectiunea si puritatea unei astfel de zile.

M-am trezit foarte bine dispus in aceasta dimineata. Era ora 1 si 15 minute si cocosul meu de la bloc (adica acel cretin retardat vecin minunat pe care-l iubesc nespus cand vine acasa la 1 noaptea si se apuca sa claxoneze cerandu-si dreptul la locul LUI de parcare, v-am mai povestit eu despre el. De fapt, eu stiu adevarul! Vecinul respectiv, acest specimen minunat al regnului romanesc, nu vrea decat sa ne salute cu dragoste pe noi, cele cateva sute de oameni care ii aud strigatele de bucurie si dragoste in fiecare seara: “*claxon* Baaaaaa …. care esti maaaaa?”.

In jurul orei 3 am stabilit de comun acord cu mine insumi ca ar fi bine sa mergem la culcare … impreuna.

Va spuneam ieri ca deobicei ajung la serviciu in 15-20 de minute. Astazi nu stiu ce s-a intamplat! Cred ca astrele imi sunt favorabile! Am asa un presentiment! Am parcurs minunata distanta Bucur Obor - Aviatorilor in aproximativ 14 minute! Ceva sigur va merge bine azi! Se simte in aer …

“Cum ai iesit pana la urma din parcare?” ma intreaba jos la receptie.
“Eu? Bine .. Mircea cu o urma micuta si eu zgariat pe bandoul de plastic”.

Am uitat sa va spun ieri (acea zi perfecta de august) ca n-am avut destul loc sa ies din parcare desi eu eram ferm convins in sinea mea ca ma pot misca liber ca un fluture (de fapt ma puteam misca liber ca o omida intr-un cocon, in fine). Consecinta directa? Am “sters” aripa din fata (insistent chiar, vroiam sa ma asigur ca nu e prafuita) a masinii unui coleg in timp ce imi tatuam dungi laterale pe bandoul de plastic.

Iau telecomanda de la bariera, ma intorc la masina, o parchez frumos langa vita de vie sau liana sau ce e chestia aia care atarna pe masina mea si reintru in cladire:

“Am auzit ca ai avut un incident ieri”, imi spuse un “coleg” pe care nu l-am mai vazut in viata mea.

“Da, dar e totul ok” raspund politicos in timp ce zambeam tamp si placid.

Ma urc in lift, ajung in birou: “am auzit ca te-ai distrat ieri in parcare”.

Ceva imi spune ca astazi o sa vorbesc

cu foarte multa lume si ca o sa-mi fac multi prieteni noi printre colegii de la munca!

Stiam eu ca o sa fie o zi minunata!!!

P.S. In timp ce inregistram mp3-ul de azi, vine un coleg la mine in studio: “Ia zi Andy, ce s-a intamplat ieri? Am auzit ca ….”

Voteaza articolul pe blogoree (click aici). Thanks!

Tags: , , , , , ,