Jul 07 2010

Confesiunile si ideile unui micut porc

Category: Perceptii, Realitate cruntaAndy @ 08:56

Disclaimer: post lung care se transforma in chestii mai serioase :))

Astazi dimineata micutul porc s-a trezit filozofand “Ba, ce mizda pasii mi-a tremurat cracu’ toata noaptea…”. Mda, visam si eu linistit, si din cand in cand muschiul febril de la cracu’ drept tot tresarea, suficient de tare cat sa ma traga in starea aia dintre somn si trezire. Bine, probabil mai dubios a fost cand m-am trezit pe la 3 dimineata razand in hohote … ma gadila prea tare …

In fine, revenind la lucruri serioase si filosofice. “Bufon”, “circar”, “clovn”, “oaia neagra” si alte cateva similare, au fost apelativele cu care indivizii faceau trimitere la un anumit micut porc in perioada sa fascinanta de copilarie. N-am fost cel mai cuminte copil din lume, nu mi-a placut sa stau sa invat, mi s-a parut mereu mult mai interesant sa stau pe-afara sa ma joc, sa fiu retard, sa fac numai idiotenii, sa sparg capete (din greseala mereu) si geamuri si tot felul de chestii. Ai mei parinti au fost mereu super uber mega incantati de realizarile scolare ale micutului porc, anume note scazute la purtare (la un moment dat prin generala, eram singurul care reusea performanta asta in fiecare trimestru), absente peste absente, chemari la scoala, platit geamuri etc. Ok, toate astea sunt normale pentru orice copil la un moment dat nu? Ei bine, eu le faceam chiar zilnic. Era distractiv :D

Si am crescut, si am ramas “bufon”, fac in continuare numai chestii idioate, ma simt bine cand fac lumea sa rada, nu  ma deranjeaza cand cineva rade ori cu mine, ori de mine, cel putin atata timp cat jucam dupa regulile mele etc. Unde bat? Pai simplu, de cand cu mirifica idee de saptamana trecuta de a organiza niste bucati de intalniri intre straini cu varste apropiate cu scopul declarat de a ne comporta ca niste copii, diferite persoane mi-au tot grohait ca a venit timpul sa ne maturizam, ca astea sunt jocuri de copii, ca acum avem alt statut in societate, ca toate chestiile astea nu se mai preteaza la varsta noastra, si alte cacaturi conexe. Recunosc insa ca cel mai mult ma amuza cand cineva al carui scop declarat in viata e sa bea ca porcu’ in continuu imi spune sa ma maturizez.

Ce inseamna sa te maturizezi? Sa te trezesti dimineata, sa te duci la munca, sa stai pana seara, te intorci acasa, intri pe net, ocazional platesti facturi si faci cumparaturi, si vineri, sambata si duminica sa iesi la o bere cu prietenii?

Ok, am o cariera in continua crestere de ceva timp, lucrez intr-o companie internationala pe care o ador pe de-o parte, pe de alta, am propria firma internationala pe care evident o ador, traiesc din pasiunea mea, am responsabilitati asumate pe care mi le urmez cat de bine pot (da, bun, asta include si decizii proaste, dar pana la urma toti le facem mai devreme sau mai tarziu), stiu sa-mi port de grija si sa fac niste distinctii elementare intre lucrurile care ma inconjoara, stiu sa aleg, si vreau sa ma distrez in continuare jucandu-ma! Daca asta e lucrul care ma face pe mine imatur, asa sa fie asadar!

Nu mai stiu daca mai tineti minte (cei care erati pe-aici pe blog acum vreun an, poate doi) ca am mai deschis eu o data subiectul cu “carpe diem” si cat de scurta e viata pentru a nu face lucrurile pe care le vrei. Mie unuia, mi-a placut mereu sa fac cate ceva, si am fost mai tot timpul deschis la “nou”, am vrut mereu sa incerc “cate ceva” ca sa nu am regrete mai tarziu. Si pana acum mi-a reusit cat de cat, am ajuns la aproape 27 de ani, si in toata existenta mea etern mirobolanta, n-am decat un singur regret, pe care il posed de cand ma stiu, si am sanse mari sa-l am toata viata din pacate; “marele secret” al porcusorului, bine, si probabil singurul.

Am fost reporter, am fost actor, am scris si regizat (si jucat evident) o bucata pentru teatru, am cantat in romana intr-o sala arhiplina, populata de peste 2000 de oameni care nu intelegeau o boaba de romana, si i-am vazut ridicandu-se in picioare si dansand dupa primele acorduri, am participat la un proiect international de economie, am incercat sa invat cinci limbi straine (inca incerc), m-am trezit dimineata, si din instinctul de moment m-am dus la gara si m-am urcat in primul tren, m-am plimbat prin toata tara, am invatat sa gatesc, am asistat la operatii, am fost team leader intr-o echipa internationala de programatori, am facut muzica pentru reclame, filme si jocuri, m-am apucat de echitatie (in progress), am lucrat pentru o firma de arhitectura ca grafician, am fost administrator de retea, am invatat sa tricotez (hai, sa v-aud aici), am reusit sa fiu primul la ultima faza a unei olimpiade scolare, am invatat cum e sa pierzi pe cineva, mi-am luat un kilt si am defilat cu el in locuri aglomerate, am invatat cum sa fac nod la cravata in patru moduri diferite, am cochetat cu sketch-ing-ul, am avut curajul sa ma urc in ride-uri nebune – parcuri de distractie – chit ca m-am inverzit dup-aia (prima oara, pe la vreo 10 ani in Italia … nici pana acum nu stiu DE CE am facut chestia aia, mai ales ca m-am dus singur), am studiat diferite culturi din punct de vedere antropologic, in fine, dupa cum spuneam, mi-a placut mereu sa fac “cate ceva”, de preferinta ceva nou, si mi-a placut sa “stiu” si sa “vad” cat mai multe lucruri. Inca mai am de invatat o tona de cacaturi, si de aprofundat altele, si sunt mereu fascinat de potentialul creierului uman si de savanti, de interactiunea sociala si de psiho-sociologie. Dar pana una alta, acum vreau sa ma joc! De ce? pentru ca pot!

Ideea de baza e urmatoarea, am mai spus-o si o s-o repet: daca nu facem acum lucrurile pe care vrem sa le facem, atunci cand? Dupa ce murim? Sau stam si traim cu amintiri frumoase si atat? Eu stiu ca societatea judeca si e neiertatoare si intoleranta in multe cazuri, si stiu ca majoritatea dintre noi cautam acceptare si avem nevoie sa ne integram “acolo”, ca atare tinem la rang inalt parerea pe care o au ceilalti despre noi. Si? La ce bun? Ajuta cu ceva pe termen lung? La ce? E mai important ceea ce cred ceilalti despre tine decat ceea ce crezi tu despre tine si ceea ce vrei sa faci?

N-am pretentia sa ganditi toti ca mine (s-ar duce naibii societatea instant), n-am pretentia sa fiti de acord, n-am pretentia sa va schimbati ideile, n-am pretentia ca dintr-o data sa-l luati pe “carpe diem” in brate, as avea insa pretentia sa nu aruncati cu oua. Stiu ca printre cele mai grele lucruri de facut este sa accepti ca omul de langa tine are ALTE idei si conceptii decat tine, si sa intelegi ca e dreptul lui sa le aiba, nu trebuie sa fii de acord cu ele, dar nici nu trebuie sa consideri ca tu detii adevarul absolut. Nu exista asa ceva, totul tine de perceptii pana la urma.

Si ca incheiere, motivul pentru care toate lucrurile astea, si ideile mele s-au amplificat in ultimii ani este pentru ca …  era s-o mierlesc de doua ori pana acum, iar intr-una din dati am ramas tremurand ceva vreme dupa. Asa ca ideea e simpla, daca peste 2 ore, peste o zi sau peste un an mor, macar mor impacat si multumit ca n-am stat sa ma gandesc prea mult daca sa fac sau nu ceva ci am facut direct si am invatat ceva, si m-am distrat. Si da, intr-un final o sa mor nu? Si voi la fel sa stiti, conteaza doar “unde”, in turma, sau in afara ei?

Micutul Porc “Bufon”

Tags: , , , ,


Jan 17 2009

Like a virgin … (despre tatuaje si libertate)

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:03

Pentru ca sunt mai emotionat decat o virgina care-si asteapta prima partida de sex, desi in cazul meu la vremea respectiva n-a fost emotie si anticipare ci mai degraba “erm .. what the hell?!”. Era ora 14 si tocmai ma retrasesem in cort sa trag un pui de somn (asa, de dupa masa). Aproape adormisem cand la un moment dat simt un alizeu: pantalonasii mei se retrasesera discret de pe mine, iar doua secunde mai tarziu intrebam nevinovat si pseudo-adormit: “erm .. are we doing it?”. In fine nu cred ca va intereseaza prea tare prima experienta sexuala a micutului porc :))

De ce sunt emotionat? Pentru ca au mai ramas doar cateva ore pana la prestarea tatuajului! Am apreciat foarte tare interventia lui 665, care desi e impotriva tatuajelor, nu mi-a spus nici “bai nu ti-l face” nici “bai fa-l” ci m-a intrebat direct si serios de ce vreau sa-l fac, convins probabil de faptul ca e doar avantul tineresc la mijloc.

Cand eram mic, mi-a adus Mos Craciun (inca mai credeam in existenta sa atunci) primele trei volume din Winnetou-ul lui Karl May. Le-am urmarit fascinat, vizualizand fiecare propozitie si fiecare pagina in mintea mea. Am fost atat de implicat in lectura si in aventurile lor incat la moartea lui Winnetou in cel de-al cincelea volum am prestat chiar o lacrima la modul cel mai serios.

Care-i legatura? De atunci am prins o mare fascinatie vis-a-vis de indienii nord-americani si de credintele lor, si partial am adoptat cateva lucruri care au ajutat la conturarea personalitatii mele si a modului meu de a privi lucrurile. Tatuajul pe care urmeaza sa-l fac la 13:00 asta reprezinta pentru mine.

In primul rand libertatea (pe care mi-o doresc de cand ma stiu). Libertatea de a spune “nu”, de a nu ma opri in fata limitarilor impuse de societate pe motiv ca “asa sunt lucrurile” sau ca “asa trebuie”, libertatea de a gandi singur, de a vorbi, de a ma exprima, libertatea de a-mi face singur alegerile. Apoi respectul pentru lucrurile din jur si intelegerea lor, atat a lucrurilor fizice cat si a celor ce tin de alte planuri. Urmeaza acceptarea celor din jur si in primul rand acceptarea mea. Credinta in principii nealterate la prima bataie de vant. Toate lucrurile astea mi-au dat puterea de a fi “eu”; un “eu” nemodelat de catre societate si de conceptiile si experientele altora.

Asta reprezinta pentru mine tatuajul de la 13:00: o parte din modul meu de a gandi, si in mai mare parte, modul meu de viata axat pe libertatea individului. Nu se poate pune vorba de “avant tineresc” sau de teribilism sau de “il fac pentru ca e cool”, e pur si simplu un lucru de care sunt foarte mandru si care face parte din persoana/personalitatea mea.

Am scris lucrurile astea pentru a explica si celor care nu sunt de acord cu tatuajele “care-i faza”. Mi-a placut reactia maica-mii de aseara; ea initial a fost impotriva acestui lucru, si din ce stiu eu s-a si suparat pe mine, aseara in schimb cand am vorbit la telefon, mi-a zis sa am grija si sa fie exact design-ul pe care il vreau eu, deja tonul din voce trecand inspre “being supportive”.

Generalizand: mi se pare foarte important in viata sa poti sa faci ceea ce vrei, si la fel de important mi se pare sa te inconjori de oameni care sunt in stare sa te respecte, sa-ti respecte deciziile, sa ti le inteleaga si sa le accepte, chiar daca nu sunt neaparat de acord cu ele! (pe sistemul “daca eu pot s-o fac (intelegerea), tu de ce n-ai putea?”)

Hai sa va arat tatuajul de la care am pornit (pt. design).

O sa fie usor modificat, si o sa fie facut pe bratul stang nu pe picior (ca in desenul de mai sus). Pentru mine … poarta in el toata simbolistica pe care o vreau.

Inca putin …

Tags: , , , , , , , , ,