Jun 27 2009

Concluziile lui azi

Category: PerceptiiAndy @ 08:31

1. M-a lasat si a doua tura de febra musculara, anume aia de la picioare. De aici deduc urmatorul lucru: dupa sala, prima zi e ok, a doua = febra crunta plus dureri aferente, a treia = back to normal :))

2. Cand inventezi retete noi, e posibil sa nu mearga “ceva” bine. Revin mai incolo cu pozele :D

3. Cand renovezi de unul singur in casa, faci mizerie multa pt mult timp si ti-e incredibil de lene sa faci curat.

Acestea fiind zise, ma duc sa fac curat. Ne-auzim / citim mai pe seara.

Tags:


Dec 12 2008

Ganduri si cafea …

Category: Emisiuni blogofonice, Realitate cruntaAndy @ 10:18

MP3-ul cu postul de azi il gasiti AICI. Atentie tho’ .. e lung .. si probabil plictisitor pentru marea majoritate, dar il pun oricum. Azi sunt serios … cred ca e de la cafea ..

Tocmai ce mi-am facut o cafea. N-am mai baut de multa vreme “cafeaua de dimineata” acasa pentru ca n-am mai avut timp pentru asta, si chiar imi pare rau, nu de alta dar iubesc cafeaua MEA! Fie ca e simpla, fie ca e cu lapte, fie ca e cu scortisoara, vanilie, anason, rom, whiskey, frisca, etc .. nu conteaza .. de fiecare data cand fac cafea, nimeresc EXACT acele proportii care imi plac mie.

Imi tot zice lumea “imi place cum scrii” si nu inteleg neaparat “de ce”. N-am avut niciodata talent la asta. Niciodata n-am reusit sa-mi astern toate gandurile in scris, fie ca erau serioase, fie ca erau cretine si la misto. Multumesc pentru aprecieri, dar din punctul meu de vedere .. nu e cazul. In momentul in care o sa reusesc sa spun tot ceea ce trece prin mintea mea bolnava de porcusor, atunci o sa ma declar si eu multumit!

Si cu toate astea, vreau sa va vorbesc despre ceva (in parte, din cauza egoismului meu propriu si personal, pentru ca vazandu-mi gandurile scrise, poate mai inteleg si eu cate ceva). Despre ce?

Mai tineti minte postul “Te-ai intrebat vreodata?” ? Ei bine, continuand aceeasi idee si luand-o usor intr-o parte …

Te-ai intrebat vreodata daca o sa mai o a doua sansa pentru a face ceva? Pentru a privi pe cineva? Pentru a te juca impreuna cu cineva? Pentru a bea o cafea cu cineva? Pentru a citi o carte? Pentru a te urca intr-un copac? Pentru a alerga descult prin iarba la 12 noaptea? Pentru a face baie dezbracat in mare la patru dimineata? Pentru a sta intins pe jos in timpul unei ploi de vara? Pentru a …

De multe ori, sansa de a face anumite lucruri o avem o singura data, si atunci nu profitam de ea, fie din cauza neincrederii in cineva, fie din cauza ca “vai, dar eu nu pot sa fac asa ceva .. “, desi chiar ti-ai dori sa o faci, dar iti pasa mult prea mult de parerea celorlalti (care de obicei ramane neutra oricum), fie ca .. pur si simplu n-ai chef.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu imi aduc aminte foarte multe lucruri pe care nu le-am facut la un anumit moment dat, in parte din cauza motivelor de mai sus dar .. nu numai, incepand cu scoala generala, si terminand cu anul 2008. Multe din ele sunt lucruri pe care STIU ca nu le voi mai putea face niciodata, si e logic sa am anumite regrete, fie ele si fade. De ce fade? Pentru ca … ce e in trecut, ramane in trecut, de obicei inalterabil, iar regretele nu au nici o utilitate practica in prezent si nici in viitor.

Nu am facut multe lucruri “pe moment” atat singur, cat si cu alti oameni. Poate am pierdut multe din cauza asta, atat amintiri si experiente cat si contactul efectiv cu anumite persoane (legaturile estompandu-se inevitabil in timp). C’est la vie. Si cu toate astea, o fac in continuare desi constientizez lucrurile astea, ce-i drept mult mai putin decat “inainte”, dar probabil n-o sa ajung niciodata la un nivel de “spontaneitate absoluta” pentru ca micutul porc trebuie sa analizeze MEREU fiecare detaliu, fiecare posibilitate, fiecare rezultat potential, fiecare .. orice!

“Toti oamenii mor, dar nu toti traiesc cu adevarat”. Nu sunt ipocrit sa afirm ca eu traiesc cu adevarat, dar sa fiu al naibii daca nu incerc sa fac asta pe cat posibil in fiecare zi. Din majoritatea punctelor de vedere, sunt mai mult decat multumit, mai ales ca nu fac aproape niciodata ceva ce nu-mi place sau ceva .. doar pentru ca “trebuie”. Ei bine .. NU trebuie! (lasand la o parte evidentul, gen plata facturilor, sau violatul vreunei babute, sau sa omori pe cineva, etc).

Si cu toate astea, nu pot intotdeauna sa profit de “clipa”, de “moment”. Nu nu .. nu e bine si stiu asta! But I’m working on it … vai si (iar) sa fiu al naibii cat I’m working on it! :)

Tu? De ce n-o faci? De ce ti-e frica? Stii bine ca in momentul in care o sa realizezi ceva de genul “bai ce prost/proasta am fost ca nu am …..” o sa regreti. Un moment. O sansa. Profita pana nu e prea tarziu! Lucrurile se schimba, oamenii se schimba … poti macar sa ai grija ca aceste schimbari sa se faca impreuna cu tine. Poate iti va fi mai bine .. poate nu … dar nu merita sa afli?

Cat de mult imi place “cafeaua de dimineata” facuta “acasa” …

Tags: , , , , , , , ,


Nov 16 2008

Te-ai intrebat vreodata?

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:17

Te-ai intrebat vreodata cum e sa faci un lucru pentru ultima oara? Sa vorbesti cu cineva pentru ultima oara? Sa te duci intr-un anumit loc pentru ultima oara? Sa stii ca n-o sa mai faci asta niciodata si sa constientizezi lucrul asta? Cum e?

Cu un an in urma, dupa ce m-am dat jos de pe scena, cineva mi-a spus: “Asta a fost ultimul meu concert. N-o sa mai cant niciodata”. M-a lovit destul de tare chestia asta … nu pot sa-mi imaginez asa ceva … Mi se pare unul din cele mai crunte lucruri care s-ar putea intampla pentru unul dintre astia indragostiti de muzica si de scena. Ma uitam la el, ma gandeam la mine, si nu-mi venea sa cred. Nu puteam sa nu ma intreb ce ii trecea lui prin cap in momentele alea. Cum o fi sa te urci pe scena si sa stii ca e ultimul tau concert … ca n-o sa mai ai niciodata reflectoarele in fata, ca n-o sa te mai aplaude/huiduie nimeni niciodata, ca … n-o sa mai canti niciodata? Cum o fi?

De-a lungul timpului au existat anumite persoane cu care am stiut la un moment dat ca nu o sa mai vorbesc niciodata si ca nu o sa le mai vad niciodata nici macar din intamplare. Ultimele clipe … ultimele cuvinte … ultimele priviri. Te-ai intrebat vreodata cum e? Ai constientizat vreodata treaba asta? Sa stai pur si simplu fata in fata cu un om, si sa stii ca e pentru ultima oara? Cum e?  (Prima oara e mai greu … dup-aia te obisnuiesti … misto nu? )

Crunte situatiile astea … real life at its best.

Later edit: Si ca sa fie si mai clar … este cel mai apasator grad de “categoric” pe care il poti simti vreodata. Atat de categoric incat nu o sa mai poti face niciodata ceva, nu o sa mai poti spune niciodata ceva si nu o sa mai poti schimba niciodata ceva. Totul se termina in clipa aia (totul legat de situatia/persoana in cauza). Imagine that ..

(Yes I’m having a shitty weekend. Chestiile de mai sus n-au neaparat o legatura cu asta totusi. E doar un lucru la care inevitabil ma gandesc din cand in cand, in momentele in care exista un “catalizator” pt. asta)

Tags: , ,


Nov 04 2008

“Aaa esti cacanar, iar ma pui pe blog”

Category: PerceptiiAndy @ 20:24

M-am razgandit, nu postez azi ultima parte a “dialogului”. O mai rumeg putin.

Concluziile de azi:

1. Sofer incepator fiind, mori de plictiseala mergand cu 50 km/h pe DN1 prin localitati/sate/whatever. Parca stai pe loc. Dimineata in drumul meu spre Ploiesti, la un moment dat ma uit in retrovizor si vad cum se aproprie un scuteras de mine, o nenorocire care de-abia se tinea sa nu se dezmembreze. Doua minute mai tarziu, il vad cum trece pe langa mine prin dreapta mea … oh joy! Va dati seama ce mandru m-am simtit! Va dati seama ce mandru s-a simtit el …

2. Soferii orasului Ploiesti sunt atat de buni incat nu au nevoie de indicatoare rutiere pe strazi. Nu stii daca ai prioritate, daca intri pe sens unic, daca trebuie sa cedezi prioritatea, cat e limita de viteza, in ce directie mergi .. nu stii nimic … mergi … atat. Iar daca esti din afara orasului .. mergi si te rogi .. te rogi sa iesi naibii unde trebuie …

3. Daca stationezi 4 minute si 50 de secunde vis-a-vis de un organ de politie in Ploiesti, acesta iti va atrage atentia in ultimele 10 secunde “legale” printr-un fluierat strident ca ai stationat prea mult intr-o anumita zona. Formularea este de mare rafinament: “Baaaa, da-i drumu’ d-aci frate ca ai stat prea mult”. Raspunsul este bineinteles la fel de elegant: “Mda .. si doamna ma-ta ce parere are?” evident rostit in sanctitatea habitaclului autoturismului personal. Cum sa nu-i iubesti si sa-i respecti?

4. Daca ochesti un loc de parcare in fata blocului, fii sigur ca in urmatoarele 10 secunde vine cineva si-l ocupa. Cred ca era 14:00 cand am ajuns acasa. Semnalizez stanga sa intru pe straduta de langa blocul meu, dau prioritate, observ un loc liber de parcare 200 de metri mai incolo, rasuflu usurat ca am unde sa las masina, continui sa dau prioritate iar in momentul in care trece ultima masina observ fascinat cum parcheaza cineva FIX pe locul ala. Am gasit jumatate de loc liber putin mai sus .. am suit un sfert de masina pe bordura, am oprit motorul, m-am dat jos, am constatat fericit ca am fundul prea iesit in strada. Ma urc la volan, dau la cheie si urmeaza concluzia #5.

5. Daca te chinui mai mult de 3 minute sa faci o parcare in fata cuiva, fii sigur ca respectivul o sa inceapa sa zambeasca din ce in ce mai tare pana il loveste un hohot crunt de ras. Si ce tare l-a lovit … V-am zis ce nasol e sa fii perfectionist? Incredibil de nasol … mai ales cand te ambitionezi sa parchezi milimetric intr-o anumita pozitie …

6. Dupa ce ambitia prosteasca e satisfacuta si ajungi acasa dupa o parcare perfecta in anumite conditii date, trebuie neaparat sa te imbraci din nou si sa cobori la masina sa verifici daca cel din fata ta si cel din spatele tau au loc sa iasa. Nu mai zic nimic … am obosit … Stie cineva cat costa pe luna parcarea subterana de la Obor? (intrebare dealtfel foarte serioasa).

Seara frumoasa va doresc!

P.S. 1: Discutie telefonica de acum 5 minute:

Tata: Era ordine si disciplina pe vremuri (vis-a-vis de discutia cu Ploiesti, cu sofatul, cu legislatia, etc)
Eu: Hahaha (se aude zgomot de taste)
Tata: Aaa esti cacanar, iar ma pui pe blog
Eu: Eu????
Tata: Vezi tu cum iti gasesti masina zgariata in parcare …

Asta asa … sa avem martori !! :-D

P.S.2: Am trecut si de 20.000 de vizite pe blog. Way to go me :-D

Tags: , , , , , ,


Oct 24 2008

D-ale statului …

Category: Emisiuni blogofonice, Realitate cruntaAndy @ 13:26

Gata, de azi avem o noua categorie pe blog, si anume “Emisiuni blogofonice” in care o sa intre toate posturile ce sunt insotite si de MP3 :-D . MP3-ul pentru postul asta poate fi downloadat AICI

Dupa cum ziceam dimineata, astazi nu prea am timp de nimic .. am avut si am in continuare mult de alergat, si pentru ca sunt un atlet de performanta, am ales sa merg pe jos !

Eu stau in zona Mosilor/Obor (da, acum puteti sa ma panditi). Bun, prima mea oprire pe ziua de azi: Trezoreria sectorului 2 (langa liceul Hasdeu la Dimitrov). Ajung la minunata institutie a statului, urc la etajul 1, ma uit pierdut in jur ca un catel ratacit si ma intreb “Buuuun, acum .. unde naiba ma duc?” (Pentru cine nu stie, etajul 1 de la trezoreria sector 2 este o camera mare patrata, cu ghisee/geamuri de jur imprejur).

Dupa aproximativ un minut de panica, aud niste batai cu pixul intr-unul dintre geamuri “Alooooooo, aiciiiiiii”. Zambesc retard si ma aproprii de ghiseu:

Ea: V-au intrat niste bani, sa va dau un extras
Eu: Da stiu, multumesc. Pot sa completez un ordin de transfer cu pixul?
Ea: Stiti, sunt acelea facute cu programul ministerului .. trebuie scris la calculator ..
Eu: Am inteles, ok .. revin peste cateva ore atunci. As vrea sa inchid si contul pentru ca nu o sa mai lucrez cu institutiile statului.
Ea: Sigur .. completati o cerere. Aaaaa stati asa … pot sa va fac eu transferul banilor fara sa mai aduceti OP-ul (ordinul de plata)
Eu: Este perfect, va multumesc frumos
Ea: Dar … trebuie sa veniti peste o ora …
Eu: De ce?
Ea: Pentru ca trebuie sa va calculam dobanda

Eu in mintea mea … uhm … si .. va ia o ora sa calculati o dobanda? Damn !!!

Eu: Ok .. revin peste o ora
Ea: Da, la revedere.

Dau sa plec, ajung langa usa si aud batai cu pixul in geam in spatele meu: “Aloooo … domnuuuuuu”. Ma intorc .. “semnati-mi si mie aici va rog”. Atat? Da? Bun .. ma indrept spre usa … “Aloooooo … domnuuuuuu”, ma intorc .. “deci veniti peste o ora da?”. Insotit de calmul meu natural ii raspund “Da domnisoara, va multumesc frumos”.

Next stop: BCR-ul de la Lizeanu … pentru ca dupa ce iau bani de la stat .. trebuie sa si platesc bani la stat (evident mai mult decat iau .. :-D dar asta e alta poveste). Ma duc pe jos, am timp intr-o ora ..

Pe drum (dus-intors) trag urmatoarele concluzii:

1. Bai nene, multi cersetori avem in orasul asta … cam 2 pe metru patrat … (eu nu le dau bani. Cand eram mic o faceam. Ulterior am ajuns la alte concluzii..)
2. Bai nene, multi fumatori avem in orasul asta. Pe vremea cand eram fumator (da, si fumam aproximativ 2 pachete pe zi) parca nu-i observam. Acum insa … daaaaamn.
3. Bai nene, mult jeg avem in orasul asta. Dar asta nu-i nimic nou nu?
4. Bai nene, multe babute crizate avem in orasul asta …. urla peste tot … la cozi, la semafor, la banca, la ce vreti voi. Vesnic nemultumite de sistem si de toti cei din jur. N-am nimic cu ele dar … totusi ….

Anyway, ma intorc la trezorerie (dupa vreo ora si ceva).

Eu: Saru’mana, se poate face transferul acum?
Ea: Da sigur, dati-mi contul.
(ii scriu contul)
Ea: Bun, luni va intra banii si trebuie sa mai veniti sa mai luati un extras de cont.
Eu: Nu puteti sa mi-l dati acum?
Ea: Nu nu … trebuie sa veniti luni …

Aducandu-mi aminte ca un calcul de dobanda a durat o ora, zambesc placid, arunc un “ok”, multumesc, si plec.

Pe drumul spre casa primesc telefon de la Hyundai: “Buna ziua, am primit contractul, puteti sa veniti sa-l semnati?”

IN SFARSIT!! Saptamana viitoare am masina … cica … dar cum toate mi se intampla … ati ghicit … numai mie !! …. raman reticent …

Andy si Vasilescu va doresc o zi minunata si lipsita de birocratie !!

P.S. Daca v-a placut postul asta, votati-l aici (pe blogoree) – ‘+’ daca v-a placut, ‘-’ in caz contrar :-) Appreciate it :-)

Tags: , , , , , , ,