Mar 31 2009

Despre cuci si cocosei

Category: PerceptiiAndy @ 14:13

Iaca am ajuns si eu la munca si m-am dus ca de obicei la colegu’-de-serviciu sa fumam o tigara si sa radem nitel. Apoi pe prea-minunat l-a troznit gandul sa-mi deschida blogul si sa se uite la search-urile de dimineata. La un moment dat a exclamat “Nu pot sa cred! Deci cineva chiar cauta asa ceva pe google??” si a pus mana pe mouse, a dat copy/paste in google si a ajuns pe … treiursuleti.ro unde o proaspata mamica intreba daca toti baieteii fac la fel:

“Buna fetelor! Am un baietel de 3 ani si 6 luni care de un timp in coace are o noua pasiune: joaca cu……..cuculetul! ”

Bun, eu stiu acum ca aceasta activitate e relativ normala pentru un copil pe care-l trozneste curiozitatea, dar unele formulari de acolo sunt absolut geniale! Si pentru ca ocazional e bine sa fii retard si idiot si sa razi ca un cretin de chestii normale, va prezint o scurta selectie:

“al meu are 10 luni jumate si de cate ori ii scot scutecelul trage de putulica de mai s-o rupa. Iar la baita… nu mai vorbesc. Are erectie in fiecare seara. Ii place la nebunie cand ii decaloteaza tati putulica sa i-o spele [...] Este bine sa stati de vorba cu el, sau sa faca baita impreuna cu tati, care poate sa-i explice ca toti baietii au asa ceva si sa si exemplifice” – Uite fiule, look at my majestic manhood, stejarul falnic ce tine in crengile sale povara intregii lumi!

“Si Eduard are 1 an si 4 luni si cand isi vede coco, caci asa ii spune, trage de el de zici ca il rupe. eu, ca femeie, am fost ingrijorata la inceput, imi era frica sa nu il doara sau sa faca alte minuni. dar tati m-a linistit ca nu il doare si ca o sa ii treaca cu timpul si aceasta pasiune. mai rau e cand vede coco lui tati in baie – ca vrea sa il traga si pe el. ”

“Atunci am stat de vorba cu doctora noastra..mi-a explicat ca trebuie sa astept sa mai creasca ca sa putem sta de vorba, pana atunci sa-l ignor pentru ca este perfect normal ce se intampla cu el. Mai in gluma mai in serios mi-a spus; “doamna, stati linistita ,ca pana la 80 ani se va juca cu ea..dar nu o sa mai stiti dumneavoastra”" – words of wisdom. Ce stie tanti doctor :D

“Si intr-o buna zi cand Mihai era la joaca cu alti copii de varsta lui (fetite si baietei) si era preocupat de putza lui..ma duc la el si ii explic frumos si prieteneste: “Mami pe cine vezi tu ca se joaca cu putzulica, toti copii se joaca frumos altfel…” Raspunsul a venit prompt si ferm: “TATI”. Acum sa nu va imaginati ca al meu sot sta numai cu mana pe putza!” – tati se joaca cu putzulica in parc? ah .. inocenta de copil ;))

“Cu aceeasi problema ne-am confruntat si noi acum vreo 2 ani,o rasucea pe deget fara nici o grija” – damn .. black baby?

“la mare ,pe plaja era un pici de vreo…3-4 anisori cu puta bine trezita ,( sotul meu il vazuse).Si responsabila pt buna -dispozitie a piciului era fix bunica lui care se amuza teribil sa-l scarpine in acea zona.Ne-am plictisit noi la un moment dat de cand tot dura joaca aia, ea …nu” – go granny go :))

“Buna Mamicilor! Am ras cu lacrimi de povestile voastre” - din fericire, e bine ca nu suntem singurii care au ras ca doi tampiti citind astea :D

“pe Danutu de 3 ani si 6 luni,chiar zilele astea vb cu ai mei ca are o treaba cu putza,a lui e cea mai tare cea mai mare,se supara daca-i zic ca e mica..da chiloteii jos si ne arata cat e de barbat,etc Imi zice intr-o zi’:” cucu meu e tale potivit si putelnic”” - :)) :)) dupa cum ziceam .. ah .. inocenta de copil :D

“Tud trage de ea … iar taica-su ii spune “lasa tata, ca o sa creasca ea, nu tre’ sa tragi tu”" – =)) go dad!

“Numai ca de doua luni de cand am renuntat la pampers numai cu mana pe cocosel sta. Il gadila de-l scola si apoi ii trage palme sa-l culce.” – jap jap die mother fucker!

Stiu … o ard retard, vorba unui prieten :))

Tags: , , , , , ,


Mar 23 2009

Virginitate si familie

Category: PerceptiiAndy @ 07:29

Ati auzit de americanca aia care si-a pus virginitatea la licitatie pe ebay? Ei bine cum romanul are atitudinea aia de copy/paste, o tipa de 18 ani din Caracal s-a gandit sa faca acelasi lucru prin Germania.

Prima oferta e una de 5000 de euro (mai slabut dar na) si fata zice ca vrea sa-si continue studiile cu banii obtinuti. N-as fi postat chestia asta daca nu vedeam si continuarea: ea zice ca n-o intereseaza totusi banii ci vrea sa-si gaseasca jumatatea in felul asta. Apai dom’le, da-o-n falusu’ ma-sii de treaba, in zilele astea am ajuns sa ne cumparam “jumatatea” pe net? “Buna ziua, nu va suparati, as vrea si eu vreo 30 de kile de “jumatatea mea” daca se poate”.

In fine, o copila din Bolivia era sa fie ingropata de vie, ca deh, parintilor li s-a parut ca era moarta.

- Fa Consuelo, misca ma?
- Nu ba, da’ parca … :-? parca e vie
- Eh lasa fa ca merge-asa, adu’ lopata

Noroc cu un vecin care s-a prins ca aia mica era vie. Ajunsa la spital doctorii au constatat multiple urme de lovituri, inclusiv la cap, si fata arsa. Tatal a recunoscut ca ar fi “maltratat-o” dar e ok!!! … si-a cerut scuze imediat dupa.

- Imi pare rau ca te-am troznit in cap cu polonicu’ lu’ ma-ta si ca ti-am pus fata pe aragaz. Ma ierti nu? Hai vin’ la tata si da-mi un pupic!

Dap … coffee time. Revin.

Tags: , , , , ,


Mar 17 2009

Ia copii neamule, doi la zece mii !

Category: PerceptiiAndy @ 06:17

Saracie – saracie dar cat de animal poti sa fii?

Cica doi “parinti” au fost prinsi in flagrant de catre politisti in timp ce luau un avans de 6.000 de euro pentru copiii lor (doi anume). Iubitorii parinti vindeau cei doi copii contra sumei de 12.000 de euro constienti fiind ca cei doi micuti o sa fie folositi pentru transplant de rinichi in afara tarii.

Unul din “parinti” facuse chiar pachet promotional cu sase copii la pretul unic de 70.000 de euro.

Ce-a declarat mama, probabil posedata de un mega-puternic instinct matern? “Noi aveam sase, asa ca banii ne-ar fi prins bine, ca sa ne facem si noi o casa” …

Nici scarba nu pot sa mai zic ca imi e. Ma intreb doar .. CUM exista oameni ca astia si DE CE?

In alta ordine de idei, azi am chef de plimbare asa ca ma duc sa ma imbrac si sa-mi arunc benzina in rezervor. Don’t wait up, ma intorc diseara.

O zi cat mai faina va doresc dragilor!

Tags: , , , , ,


Mar 03 2009

Pene, nervi si copii

Category: PerceptiiAndy @ 07:28

Dau si eu sa plec la serviciu ieri ca tot omul pe la 14:00 cand constat ca masinuta s-a hotarat sa stea in 3 roti juma’ in loc de 4. “Nasol moment” isi zice porcusorul in sinea lui. In fine, hai tragem nitel pana la OMV sa dau niste aer in roata macar sa nu merg cu ea dezumflata total. In OMV dau de un nene usor colorat la fata:

- Buna ziua, pot sa umflu si eu o roata la dumneavoastra?
- Ohooo ..
- … (scuza-ma te rog ca nu pot prinde intelesul acestei fraze extrem de bine plasate si profunde) Adica se poate sau nu?
- Da …. dar e scump rau …
- … (sunt convins ca asa i-a zis si doamna ma-ta lu’ domnu’ tac’tu atunci cand s-a propus efectuarea actului sexual) Cam cat?
- … vreo 300 de mii …
- … (pardon? io stiu ca am fata de fraier dar totusi ..) ok

In fine, i-am dat vreo 200 de mii pana la urma, nu de alta dar chiar ma grabeam sa ajung la serviciu.

Zece minute mai tarziu ma infiintez pe Barbu Vacarescu la niste nenei sa-mi fac totusi pana. Acolo mi se prezinta frumos in 30 de secunde un foarte frumos cui. Ahaaaa … deci d-asta …

Douazeci de minute mai tarziu plecam spre serviciu, cu portofelul usurat de inca vreo 700 si ceva de mii. Apai sa nu fii nervos si sa-ti vina sa-ti introduci obiectul falusoidal porcesc toata ziua in varii chestii?

Unde mai pui ca mi s-a facut si rau. Asta asa … ca sa fie complet si frumos!!

Anyway, s-au dus toate spre seara cand am avut de facut niste inregistrari cu copii. Vaaaaaaai, a venit la un moment dat o fetita de 8 ani atat de dulce si de simpatica incat mi-a trecut si rau si nervi si toate. Genul ala de copil care topeste si cea mai inghetata inima (si cum organul ticaitor al micutului porc nu e deloc de gheata, s-a topit instant). Vreau si eu undeva pe viitor un copil ca ala!!! :D

Tags: , , , , , ,


Jan 28 2009

De ce n-am mai plecat?

Category: Realitate cruntaAndy @ 08:53

Prima oara cand m-am gandit sa plec din tara eram prin clasa a XI-a si eram amorezat rau de cineva care se mutase in Canada. N-aveam nici o motivatie legata de invatatura sau viitor, nu ma interesa decat sa merg acolo sa fiu langa “ea”. Am inceput sa ma gandesc la ce as putea face acolo, ce facultate, cum fac rost de bani etc. In cateva luni mi-a trecut starea de “love of my life” si am revenit cu picioarele pe minunatul pamant (care evident le-a primit – pe picioare – cu bratele deschise).

A doua oara cand am vrut sa plec eram spre sfarsitul primului an de facultate la Media si deja incepusem sa observ diferite chestii din tara asta vis-a-vis de posibilitati, joburi, viitor etc. De ce sa stau aici? Sa ma chinui in continuare ca un sclav? (Si cum unul din obiectivele mele e sa pot sa-mi fac o casa … e evident ca the average guy with an average job n-o sa poata niciodata sa-si ia o casa in aceasta minunata tara din pacate)

Asa ca am facut o mare lista cu toate facultatile de jurnalism din SUA si Canada si m-am apucat sa trimit mail-uri cerand informatii despre taxe, cazare, posibilitati, burse etc. Timp de un an de zile venea taica-miu pe la mine o data la doua zile cu cel putin un plic (eram deja mutat singur pe-atunci). Dupa un an stransesem deja cateva kilograme sanatoase de plicuri, si un sac destul de maricel. M-am apucat sa caut burse, concursuri cu bani, chiar si job-uri pe-acolo, nu de alta dar taxele erau destul de maricele, undeva intre 25.000 si 90.000 de dolari pe an (scump doamna, scump!).

In timpul asta am dezvoltat o legatura cu o tanti de la o universitate din Missouri cu care vorbeam o data la doua zile (tot prin intermediul e-mail-ului – si ocazional la telefon – ma suna ea cand mai  avea vesti). A incercat saraca sa ma ajute cu tot; prin intermediul ei obtinusem o sponorizare ce acoperea 80% din taxe, restul urmand sa-i cotizez eu, vorbise chiar cu cineva de-acolo pentru care sa lucrez, eram aproape pregatit sa plec. Urma sa-mi dau aici testul de limba engleza si SAT-urile (cred, nu mai tin minte exact daca aveam nevoie de ele pentru Universitatea in cauza) si … gata! USA here I come.

In timpul asta am pastrat legatura cu multi prieteni/cunostinte de-ale mele care au plecat acolo si am inceput sa vorbesc si cu cativa oameni care erau deja plecati de ceva timp. Toti mi-au spus acelasi lucru: e foarte misto! Intr-adevar nivelul de trai e mult mai ridicat decat in Romania, ai bani mai multi, iti permiti multe lucruri, chiar si o casa (visul meu) fiind foarte accesibila, iti faci repede prieteni, te acomodezi usor etc. Si care ar fi problema? Prietenii pe care ti-i faci nu sunt chiar “prieteni”, sunt mai degraba niste oameni care-ti zambesc frumos plini de ipocrizie (deh, oarecum firesc daca stai sa gandesti la rece toata treaba), si desi e mai “bine”, esti totusi doar un strain in tara altuia; nu esti “de-al lor”, si din cauza asta incepe sa ti se faca dor de ce aveai “acasa”, de locuri, de oameni, chiar si de atmosfera (bine, erau si exceptii de la regula asta, nu era chiar totul gri :) ).

Mai erau si cei care o tineau sus si tare ca “dom’le, aici e mai bine, e perfect!”, pe sistemul “umbla caini cu covrigi in coada”, in schimb cei care mi-erau cunostinte mai vechi imi povesteau cam tot, si situatia nu era chiar atat de roza nici in Canada, nici in SUA.

Intr-un final m-am luat frumos de manuta, si am inceput sa ma intreb tot felul de lucruri. La un moment dat am ajuns la o mareata concluzie: decat sa plec de-aici si sa ma duc sa fiu un strain in tara altuia, chiar daca o s-o “duc mai bine”, mai bine raman aici si ma chinui putin sa fac ceea ce vreau si sa-mi indeplinesc visele “acasa”. Pana la urma putem face orice vrem noi nu? Inclusiv coltisorul nostru de lume!

Nu regret faptul ca n-am plecat, micutul porcusor chiar a avut ocazia sa constate de-a lungul anilor ca intr-adevar putem face absolut orice vrem noi. Da, vreau o casa! Da, o sa ma “chinui” pana o s-o am! De ce n-am putea reusi sa facem absolut orice chiar si aici?

In schimb … desi totul mergea si merge ok, a aparut o noua problema care-mi sare prin sirul gandirii din cand in cand: judecand contextul psiho-socio-cultural actual de aici, oare vreau sa creasca ai mei copii (evident cand o sa vina momentul) aici? Sunt perfect constient ca eu pot evita toate cacaturile din jur, dar asta pentru ca pot sa evit si contactul cu anumite lucruri, ei o sa fie oarecum obligati sa nu evite (si ma refer aici cel mai mult la scoala -> gasca -> timp liber). Da, recunosc ca am o usoara strangere de inima vis-a-vis de subiectul asta …

Ce fac mai departe? Imi mentin ideea? Am 25 de ani acum, raman aici si incerc sa-mi duc la capat toate planurile si continui munca la coltisorul meu de lume? Plec la altii unde e mai frumos afara, si straluceste alt soare? (intrebarile sunt retorice, nu raspundeti la ele. In schimb puteti sa raspundeti la cele de mai jos)

Voi? Ati vrut sa plecati? Ati plecat? Cum e afara pentru voi? Sunteti pe deplin multumiti? N-ati plecat? De ce ati ramas aici? Vreti sa plecati? De ce?

Voteaza-ma pe blogoree (click AICI). Thanks :)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,


Jan 14 2009

Despre femei si copii

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:15

Iarasi post pseudo-serios (alt post in care Andy risca sa-si ia 2-3 pumni in cap). Intrebari pentru cititoarele mele.

V-ati dorit vreodata un copil? Va doriti poate acum un copil? V-ati imaginat cum ar fi? Buuuuuun. Sunt destule femei care au aceasta dorinta (minunata dealtfel), dintre care majoritatea indubitabil ca si-ar iubi progeniturile. Care ar fi problema atunci?

Ei bine, dintre aceste femei, foarte multe nu se iubesc pe ele insele, in parte din cauza ca nu au suficienta incredere in ele => o parere negativa adesea nejustificata. De ce e importanta chestia asta? Pentru ca toata dragostea si iubirea pe care ar manifesta-o pentru copil (copiii) lor ar avea la baza frustrari mai mult sau mai putin constiente ce ulterior s-ar putea manifesta printr-o dorinta de control si sufocare excesiva.

Bun, controlul nu e neaparat un lucru rau ( :P ) doar ca in cazul de fata, acest lucru poate impiedica dezvoltarea copilului, inoculandu-i-se suficiente limitari ce ii vor afecta modul de a privi lucrurile pe viitor.

Daca nu esti in stare sa te iubesti pe tine si sa te respecti pe tine, cum poti fi in stare sa iubesti si sa respecti pe altcineva? E o intrebare de bun simt. Si inainte sa sariti cu replici de genul: “Gresesti! Eu nu ma iubesc pe mine in schimb il iubesc pe prietenul meu!” ganditi-va bine ce presupune “iubirea”. Cateva lucruri ar fi: incredere, respect, comunicare, transparenta, sprijin, intelegere, altruism, maturitate etc atat manifestate fata de partener cat si fata de persoana proprie.

Poate sirul gandirii e bun, poate nu, astept parerile celor cu background in psihologie mai ales! Prove me wrong, or prove me right.

Esti pregatit(a) sa ai un copil?

P.S. Postul a asta a aparut aici in mare parte din cauza unor discutii purtate in ultimul timp (cat si de-a lungul timpului)

Tags: , , , , , , ,


Dec 27 2008

Intrebarea zilei (XIV)

Category: PerceptiiAndy @ 16:04

Ce au in comun trenuletele de jucarie si sanii femeilor?

Teoretic sunt menite pentru copii dar deobicei barbatii sunt cei care ajung sa se joace cu ele :D

Tags: , , , , ,


Nov 25 2008

Tin minte si acum …

Category: NostalgieAndy @ 21:59

Am deschis ochii incet; ciudat, parca in dimineata aia rece de octombrie era mai multa lumina in camera … Stai! Nu … Ba da! M-am dat jos din pat in graba, atata graba incat inevitabil am mangaiat tablia patului cu tibia, dar nu conta lucrul asta, nu conta nici sangele care si-a facut aparitia in locul juliturii, nu conta nici durerea aia ascutita: ninsese!

Am deschis geamul cu grija sa nu cumva sa cada zapada de pe pervaz in casa si am simtit imediat aerul ala rece si curat de iarna! Stateam la etajul opt, intr-un bloc nu foarte vechi, cu vedere de la geam la curtea interioara. Toate masinile erau parcate la locul lor, un strat alb, imaculat si perfect de zapada acoperise totul in jur.

Prima ninsoare si primul strat de zapada au fost intotdeauna cele mai frumoase. Atunci cand oamenii inca nu apucau sa calce prin zapada, cand masinile ramaneau doar niste gramajoare mari si diforme de zapada, cand copacii deveneau albi in totalitate.

Tin minte si acum cum puneam salopeta pe mine, un pulover gros si aspru pe care nu-l suportam, geaca de iarna, puneam manusile, fularul si caciulita si ieseam afara.

Tin minte si acum stratul de zapada gros de cel putin 15 centimetri si acei primi bulgari pe care ii faceam mereu cu mainile goale, si acea prima sapuneala care era mereu menita pentru fete, si acel prim om de zapada diform si hidos, si acea fortareata de zapada pe care o faceam.

Tin minte si acum ca intr-unul din ani ninsese atat de mult si era atat de multa zapada incat am putut sa sapam tunele pe sub zapada si ne-am plimbat ore in sir in patru labe prin ele pana cand s-au prabusit peste noi.

Tin minte si acum ca luna octombrie aducea prima ninsoare si primele flori de gheata la geam.

Tin minte si acum plimbarile pe Kiseleff sau prin Herastrau cand totul, dar totul era acoperit de zapada. Toti copacii, toate tufisurile, toate aleile, totul era … era magic.

Tin minte si acum derdelusul din parcul Circului unde mergeam in fiecare iarna, la primul semn de ninsoare. Nu mai conta ca ne rostogoleam, ca ne loveam, conta ca eram fericiti si ne distram. Tin minte si acum ca luam o bucata de slanina din frigider si ungeam sania cu ea gandindu-ma ca va aluneca mai bine. Tin minte si acum ultima oara cand m-am dat cu sania.

Tin minte si acum ultima ninsoare. N-am stiut atunci ca o sa fie ultima, n-am stiut ca n-o sa mai ninga niciodata la fel. N-am stiut ca aia o sa fie ultima oara cand o sa ma bucur atat de mult de zapada in orasul asta. Nici n-aveam cum.

N-am stiut atunci ca multi ani mai tarziu o sa mi se faca dor de lucrurile astea. N-am stiut atunci ca o sa ma intreb daca se vor juca vreodata copiii mei in zapada asa cum m-am jucat si eu. N-am stiut atunci ca intamplarile pe care mi le povestea bunica in fiecare iarna o sa ramana doar niste amintiri apuse si ca cei ce vor urma nu o sa stie niciodata “cum e”. N-am stiut!

Daca ti-a placut articolul, voteaza-ma pe blogoree (click AICI) si/sau pe digg (click AICI). Multumesc :)

Tags: , , , , , , , , , , ,