Jun 11 2013

[P.V.] Ganduri si scuze si multumiri

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 11:15

Voi dragi cititori mai vechi stiti ca din cand in cand ma opresc, ma uit la viata mea si incep sa analizez. Ei bine, astazi e unul din momentele acelea. Astazi imi doresc sa va multumesc … voua ce ma cititi, voua ce imi sunteti elevi, voua ce imi sunteti prieteni, voua ce imi sunteti parinti, voua ce m-ati cunoscut in trecut, in prezent sau ma veti cunoaste in viitor si nu in ultimul rand tie cea care esti langa mine! Imi doresc atat sa va multumesc cat si sa-mi cer scuze. Postul e adresat comunitatii de dansatori din Romania, pentru cei din afara … s-ar putea sa nu insemne prea mult.

“Fiecare vis maret incepe cu un visator. Tine minte intotdeauna ca ai in tine puterea, rabdarea si pasiunea pentru a atinge stelele si a schimba lumea” a spus la un moment dat Harriet Tubman. Anul acesta am avut privilegiul de a interactiona cu un numar masiv de oameni, de a incerca sa le predau, de a incerca sa transmit pasiunea pe care o am si de a incerca sa schimb cate o perceptie. Am fost invitat la peste 20 de evenimente in calitate de instructor de dans (Kizomba) atat in tara cat si in afara si am avut ocazia sa cunosc o gramada de oameni minunati. Pentru ca simt acut nevoia de o pauza pentru a-mi incarca bateriile, mi-am permis sa stau sa analizez ce-am facut, ce puteam sa fac mai bine, si ce pot face mai bine in continuare. Asa ca … sa prestam franturi de ganduri zic.

Ma amuz un pic cand ma intreaba lumea (ori parintii ori prietenii) cand ma mai odihnesc, avand in vedere ca in timpul saptamanii sunt la job, seara am cursuri, iar in weekend sunt plecat la evenimente. Ma amuz pentru ca multi n-au inteles niciodata cat de mare e chestia asta numita pasiune, cat de mult te poti hrani din ea, si cat de mult inseamna sa vina cineva la tine si sa-ti spuna “Salut, nu ma cunosti, eu sunt Gigel, vroiam sa-ti multumesc pentru workshop, si sa-ti spun ca acum X luni, tu ai fost cel care m-a invatat primii pasi si m-a facut sa privesc altfel dansul”. Asta e singurul motiv pentru care aleg sa fac asta si pentru care continui sa fac lucrul asta oricat de obositor ar fi. Acel minut scurt de interactiune umana face ca totul sa fie bine, si face ca totul sa merite cu varf si indesat.

Mi s-a spus si anul asta de nenumarate ori ca ori sunt ori par arogant, ca nu interactionez suficient cu lumea, ca la party-urile noastre nu invit lumea la dans, ca am ajuns cu nasul pe sus doar pentru ca sunt instructor si multe altele. Foarte putini au fost aceia care m-au intrebat daca sunt ok si daca e totul bine, si va multumesc ca ati facut asta inainte sa trageti concluzii. Cel mai des, oboseala mea psihica e asemuita cu aroganta si din pacate n-am ce sa fac, faptul ca imi permit sa fiu un individ retras iarasi e asemuit cu aroganta, imi pare rau pentru cei ce credeti asta din cand in cand dar uneori chiar si mie mi-e greu sa rad tot timpul.

Sa stiti ca apreciez enorm privirile voastre, intrebarile voastre si imbratisarile voastre oricat de uracios as parea. Inca mai cred ca lumea poate fi un loc mai bun, iar Kizomba este in momentul asta fix acel “ceva” care imi demonstreaza cu varf si indesat asta. Acel lucru de care vorbeam acum doi ani de zile, anume doua corpuri care devin unul singur si lasa muzica sa ghideze pasii a devenit in timp parte din mine; acele 4-5 minute ale unui dans, reprezinta momentul “ala” in care uiti de tot si toate, in care nu mai ai probleme, in care nu mai esti obosit, in care nimic nu mai conteaza … decat dansul, pasiunea si bucuria de a trai. Doar ca mica paranteza, pasiunea nu este dansul, pasiunea mea a ramas tot viata … totul pentru o clipa, o clipa pentru o viata remember?

Se spune ca noi suntem suma oamenilor cu care am interactionat si a experientelor pe care le-am avut. Pentru lucrul acesta va multumesc sincer pentru ca ma simt in fiecare zi un om mult mai bogat. Norocul, natura, constrangerea, obisnuinta, ratiunea, pasiunea si dorinta sunt cele sapte cauze ale actiunii umane potrivit lui Aristotel, va multumesc voua pentru ca mi le alimentati! Am avut norocul sa predau, si norocul sa ma vreti in continuare; e in natura mea sa incerc sa fac lucrurile mai bune; sunt constrans de angajamentul pe care mi l-am luat fata de viata pentru a face fiecare clipa sa conteze si m-am obisnuit sa fac lucrul asta in fiecare zi; ratiunea imi spune ca acum este momentul pentru a face tot ceea ce putem face, iar pasiunea si dorinta sunt cele doua lucruri care ma hranesc si ma imping mai departe. Va multumesc umil.

Descoperiti pasiunea voastra, hraniti-o in fiecare zi si lasati-o sa va consume fiinta. ACUM este momentul pentru asta, dupa ce vom fi murit, va fi prea tarziu.

Tags: , , , , ,


Mar 21 2013

Despre dans (II)

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 15:10

Disclaimer: Urmeaza franturi de ganduri care poate o sa deranjeze pe unii. Nasol. Nu asta e scopul, si in nici un caz nu e sa bravez sau sa epatez, ci doar sa expun niste lucruri pe care le gandesc / le observ in jur.

As fi un ipocrit daca as spune ca dansul nu mi-a schimbat viata, mai concret comunitatea de salsa si dansurile aferente ei (salsa, bachata, kizomba, zouk, cha cha). Si pro si contra avem dupa cum urmeaza (insiruire random de idei):

Prietenii. Pe masura ce te afunzi din ce in ce mai tare in lumea asta, si incepi sa mergi tot timpul la cursuri, workshop-uri, congrese si party-uri o sa constati incet-incet ca toti prietenii tai ce nu au treaba cu salsa dispar putin cate putin, pana ajungi in momentul in care toti cei din jurul  tau sunt doar oamenii din lumea salsa. Ceilalti nu prea inteleg care e treaba cu salsa, considera ca-ti pierzi timpul, ca esti penibil (ca doar lumea asta latino e asemuita cu telenovelele si cu gay-ismele) si incet-incet legaturile cu ei se pierd. Dar stai! Asta nu e neaparat un lucru rau! Oamenii vin si pleaca din viata ta mereu, si asta se va intampla tot timpul; asa cum i-ai pierdut pe ei, asa o sa castigi altii … in numere mult mai mari. Bine, n-o sa fie chiar toti de calitate, dar asta e … nu exista padure fara uscaciuni.

Viata personala. Daca deja a trecut mai bine de un an jumatate si tu esti inca aici, sansele sa dispari din peisaj in curand sunt destul de mici. Daca esti si implicat activ in fenomen, adica mergi la party-uri in fiecare seara si la congrese de fiecare data cand ai ocazia, atunci perspectiva de a fi cu cineva din afara salsei este aproape inexistenta pentru tine. Ok, poate ca ti-ai dori chestia asta, dar pe de alta parte, avand in vedere ca majoritatea timpului liber il investesti tot aici, si-ti place la nebunie chestia asta, e clar ca n-ai timp de cineva “din afara”.

Scena. Din perspectiva de performer e ceva magic la a te urca pe scena in fata publicului. Pentru majoritatea e vorba de adrenalina care-i invadeaza in cele 3-4 minute de show, si de aplauzele de la final; e vorba de o coregrafie reusita, de “acel” accent prins cand trebuie; e vorba de adulatia maselor; e vorba de “hey, uite-te la mine, sunt pe scena si sunt mai bun decat tine!”. Cine spune ca nu se urca pe scena pentru public si pentru aplauze, ci pentru “el” si “satisfactia sa personala” e un mare ipocrit. Daca vrei sa faci ceva pentru tine si satisfactia ta personala, o faci la tine in sufragerie, daca vrei sa duci chestia asta pe scena, ori vrei sa epatezi ca tu esti acolo ca un zeu si noi nu, ori esti bun in ceea ce faci, si chiar reusesti sa faci un art artistic (si din fericire in Romania AVEM oameni care pot face asa ceva), ori pur si simplu vrei sa impartasesti magia pe care o simti cand dansezi si cu altii. Daca esti in prima categorie (destul de frecvent din pacate in Romania, cand show-urile se fac pentru ca “trebuie” nu pentru ca “ai ceva de spus”) nu pot decat sa spun: stai in sufragerie data viitoare. Asta e si motivul pentru care deobicei nu prea stau sa ma uit la show-uri (si nu vreau sa fiu inteles gresit, pot sa respect munca oamenilor pentru o coregrafie, dar NU o sa stau sa ma uit la o insiruire de figuri puse pe o melodie, doar ca sa existe ceva … e munca, o apreciez ca atare dar nu inseamna ca o aprob sau o gust).

In trei ani de zile de cand sunt in comunitate am ajuns sa privesc lucrurile un pic altfel, si Kizomba a contribuit foarte mult la perspectiva asta. Am facut primul show de kizomba din tara vara trecuta pentru a trage un semnal ca “hey, si in Romania putem face asta!”, ca a fost bun sau rau, nu comentez. De atunci si pana acum am inceput sa prefer show-urile “la liber” in ceea ce ma priveste: cu melodia pt. show aleasa cu cateva ore inainte, fara nici un pic de coregrafie, doar muzica, dans si partenera mea. Nu fac parte din prima categorie, nu fac parte din a doua (dar ii respect enorm pe cei care chiar sunt buni in ceea ce fac, traiesc momentele si au ceva de spus – vezi AIRE si Melodia Project de exemplu), in schimb ma duc acolo in fata publicului de fiecare data, si incerc pur si simplu sa transmit ceva, acea magie pe care o simt cand dansez, si fiind vorba de spectacole “la liber”, uneori o sa iasa bine, uneori de rahat mai putin bine, asta e, cu totii avem zile si zile; dar chiar si asa prefer varianta asta in loc de coregrafie, pentru ca e mult mai aproape de libertate si e o varianta mult mai umana si mult mai putin robotizata (din punctul meu de vedere).

Microfonul. Se zice ca unii devin instructori pentru a preda si a-i invata pe altii, in timp ce unii devin instructori pentru prestanta si faima (si sex :)) ). Din acelasi ciclu, am constientizat de mult o chestie (pe care a spus-o si Orville Small la un moment dat, si altii in nenumarate randuri): faptul ca esti un dansator bun, nu te face un instructor bun, si faptul ca esti un instructor bun nu te face un dansator bun. Sunt doua concepte total diferite, dar din pacate privite de catre multi (la noi cel putin) ca fiind acelasi lucru. Cu riscul de a fi injurat, fara sa am pretentia ca sunt vreun zeu in ale predatului, cred ca am avansa mult mai mult ca si comunitate daca dintre instructorii actuali ar disparea macar vreo 50%, sau macar daca ar studia mai mult (si nu ma refer la dans aici, ci pur si simplu la interactiunea umana, si la partea de pedagogie – si nu pot sa nu ii multumesc Ralucai de la Galaxy in acest moment, pentru acele nenumarate “esti idiot? cum sa spui asa ceva?” care m-au ajutat atat de mult!).

Apropo de chestia de mai sus (daca esti dansator bun nu inseamna ca esti si un instructor bun si vice-versa), daca esti un super-merga dansator, dar nu ti-ai dat niciodata silinta sa intelegi cultura din spatele dansului pe care il predai, de unde a pornit totul si de ce, cum si cand, semnificatiile miscarilor pe care le faci, daca nu ti-ai dat silinta sa studiezi un pic notiuni de muzica, macar din curiozitate, daca n-ai nici o treaba cu pedagogia si interactiunea umana, daca n-ai inca o intelegere buna a mecanicii miscarii, poti sa ramai in sufragerie, pentru ca nu predai decat figuri de dans, nu predai dans in sine. Ma refer in primul rand la “puneti mana aici, faceti asa, si intorceti-va incoace“, si stiti probabil multi la ce ma refer, si in al doilea rand, la categoria “predau pt. ca vreau sa ma dau mare dar stiu si alte cuvinte in afara de ‘aici’, ‘asa’ si ‘incoace’”.

Nu stiu despre voi, dar pentru mine cea mai mare satisfactie este sa-mi privesc elevii cum danseaza, si cum vor sa stie mai multe lucruri, si cum se bucura de fiecare pas; este sa-i vad cand au momentul “evrika” atunci cand toate lucrurile incep sa aibe brusc un sens. Cea mai mare satisfactie este cand cineva pe care nu-l cunosc vine la mine si-mi spune ca a fost la nu stiu ce workshop de-al meu acum x luni, si ca a invatat primii pasi cu mine, sau ca de-atunci a inceput sa-i placa Kizomba, sau ca de-atunci pur si simplu a inceput sa inteleaga ca dansul nu se rezuma la figuri invatate pe de rost ci la ascultat o melodie si la comunicat mental cu un partener. De-asta sunt mandru ca sunt instructor, sunt fericit ca pot aduce un “ceva” in plus in viata catorva oameni, si sunt fericit ca pot face asta si in afara tarii, in special cu oamenii care nu ma inteleg (cei care nu vorbesc nici macar engleza).

Prima oara am auzit chestia asta la Dragos SG (ulterior si la altii): a fi instructor nu este un drept, este un privilegiu si o responsabilitate.

Schimbari. Da, dansul m-a schimbat enorm. Mi-a deschis mintea mai mult, m-a facut mai creativ, m-a facut sa iubesc viata mai mult, mi-a adus un mare plus de spontaneitate si libertate, mi-a dat mai multa incredere in mine, m-a facut sa cunosc enorm de multe persoane, m-a purtat intr-o groaza de tari, fie ca dansator, instructor sau performer, am interactionat cu nenumarate alte culturi, m-am re-descoperit pe mine si lumea din jur, m-a ajutat sa redefinesc conceptele de umilinta, respect si prietenie, m-a invatat sa zambesc mai mult, m-a invatat sa simt mai mult si sa gandesc mai putin, m-a invatat sa dau mai mult si sa iau mai putin. Da, dansul poate sa faca toate chestiile astea si mult mai mult de atat!

Viata mea a inceput sa se rezume doar la muzica si dans. Nu mai fac nimic altceva, si nici nu-mi doresc sa fac altceva. Nu de alta, dar “dans” este asa un concept vast care inglobeaza atat de multe trairi si activitati de nu va puteti imagina! Este ceva ce trebuie incercat si ce trebuie trait! Salsa este un mod de viata, si din fericire este unul care se completeaza perfect cu celalalt mod de viata al meu, anume rock-ul.

Andy Salserock. Presupunand ca inca mai exista cineva care citeste randurile astea si nu e dansator de salsa, jocul de cuvinte vine de la dansatorul de salsa, numit ’salsero’ (sau ’salsera’ fetele) si rock. Cine are impresia ca a fi rocker inseamna sa asculti numai rock, sa porti tricouri cu cranii, sa te imbraci numai in negru si sa bei ca spartul e un idiot ignorant (daca va simtiti, nu-mi pare rau … sunteti niste idioti sau ma rog … hai sa fiu mai finut, sunteti doar ignoranti). Muzica si hainele sunt doar o parte a acestui mod de viata, dar in nici un caz nu reprezinta totul (facem abstractie de pustanii cretini din Romania, sau de adultii cu ochelari de cal). N-o sa fac dezbaterea vietii cu rebeliunea de la care a pornit, sau stigmatizarea de care s-a bucurat rock-ul (o sa fac la un moment dat un post doar despre asta, strict ca si cultura generala dintr-o perspectiva antropologica) ci o sa spun asa: in ceea ce ma priveste, ca mod de viata, rock-ul se rezuma la keeping an open mind, la increderea in tine si in fortele tale, la respectarea principiilor pe care le ai si nealterarea lor la prima bataie de vant, la respect, ambitie si curajul de a fi tu in orice circumstante, la curajul de a spune ce gandesti, cum gandesti, indiferent de parerile celor din jur, la ajutarea celui de langa tine fara a astepta nimic in schimb, la libertatea ta ca individ si la pasiunea pentru viata. Din fericire salsa pentru mine reprezinta un “joie de vivre” total si pur, ca atare avem urmatorul traseu: rock -> keeping an open mind -> vazut cum e cu salsa -> constatat pasiune, libertate si distractie -> fuzionat totul in ’salserock’. Asta fiind varianta scurta la “auzi, dar cum ai ajuns tu sa dansezi salsa?”.

Mai am niste chestii de spus, dar poate intr-o parte a III-a. Si pentru ca weekend-ul acesta prestez in Bulgaria, ne auzim/citim luni cel mai devreme! Va doresc un weekend minunat si plin de pasiune, viata si … dans ! :)

Tags: , , , , , , , , , ,


Mar 21 2013

De ce dans? (I)

Category: PerceptiiAndy @ 10:29

Mno hai sa va zic care-i treaba cu scrisul asta pe blog (si da, azi vorbim serios, si lasam niste misto-uri mai la o parte). Multi dintre voi ati crezut ca pauzele mele de scris de pe blog s-au datorat faptului ca “Aaaa pai si-a facut gagica si acu’ si-o trage tot timpul si nu mai are timp de scris”. Ei bine, asta n-a fost niciodata un motiv pertinent. Poate stiti ca prin vara lui 2010, adicatelea exact cand am inceput campania cu Jocurile Copilariei, am avut o discutie fascinanta cu Flo (Florin de la Love to Dance) pe care de-abia il cunoscusem in cadrul ‘jocurilor’:

- Pai ba Andy (zise Flo la berea de dupa frunza), tu zici ca faci muzica, eu dansez, hai sa vezi si tu care-i treaba
- Mmmm nu vreau sa te superi pe mine, stiu ca nu ne cunoastem dar … esti gay! (zise eu intr-un puseu de sinceritate)
- Da da asa am zis si eu la inceput … hai sa vezi macar care-i treaba

Si … m-am dus! Pe principiul “nu purta ochelari de cal ca sa nu treaca viata pe langa tine” am ajuns la primul meu curs de dans, si .. acolo am ramas (va spun mai incolo de ce).

Timp de 6-7 luni de zile am inceput sa ma duc la toate grupele la care puteam, initial la cele de incepatori, apoi de intermediari si la final de avansati. Am plecat la un moment dat de la Cori si Flo si m-am dus la Salsa Galaxy, unde am invatat aproape tot ce stiu acum: de la Dana si Raluca am invatat mecanica miscarii, si cat de importanta e sa stapanesti conceptele adiacente, de la Vali TD am invatat sa ma distrez, de la Danut am invatat cum sa fiu mai sharp, de la Romy am invatat primii pasi pe on2 si cum sa fiu mai relaxat, de la Dragos am invatat primele lucruri despre eticheta in dans, despre cum sa conduc rapid si precis etc.

Din prima luna de dans am avut ca scop declarat sa devin instructor, cateva luni mai tarziu (ajutat enorm de mult de urechea muzicala, de obsesia de a merge la toate cursurile si workshop-urile si de instructorii de mai sus care au avut rabdare cu mine) am devenit instructor de salsa. Ulterior in 2012 am devenit primul instructor de Kizomba (remember clipul asta?) care a deschis grupe exclusiv grupe de Kizomba/Semba in Romania, si primul instructor si performer international roman pentru acest minunat dans.  Si nu, nu ma laud cu asta, dar sunt intr-adevar extrem de mandru de aceasta stare de fapt (din motive pe care o sa le gasiti mai jos).

Bun, de ce? De ce m-a atras dansul? De ce am inceput sa investesc tot timpul meu liber in dans? De ce am vrut sa devin instructor? De ce ma urc pe scena? Ce treaba are salsa cu rockul? Cam astea sunt intrebarile cele mai frecvente.

Cineva zicea la un moment dat ca aceasta comunitate de salsa este unul din ultimele locuri din lume unde oamenii se duc, se distreaza pe bune si uita de toate grijile. Nimic mai adevarat! Aici suntem oameni din toate clasele sociale, cu toate joburile posibile: avocati, judecatori, doctori, programatori, brutari, vanzatori in piata, manageri, politisti, pompieri etc. Oricat de proasta ar fi ziua noastra, oricat de multe cacaturi s-ar intampla si oricat de multe necazuri avem pe cap, seara mergem in cluburi sa dansam, si absolut TOTUL ramane la usa. In momentul in care ai inceput sa dansezi, nu mai esti decat tu si partenerul/a, distractia pura si nimic nu mai conteaza. E fix ca un drog care-ti da o stare de euforie instant, si la fel ca un drog, creeaza dependenta crunta. De-asta am ramas, din cauza acelui lucru numit “joie de vivre” in cea mai pura forma a sa.

Pentru ca pana in 2010 dansul mi s-a parut o porcarie crasa si gay, am vrut sa devin instructor ca sa incerc sa schimb aceasta mentalitate la cat mai multi oameni. Am vrut sa le arat si altora ce am descoperit eu; am vrut sa le arat si altora ca lumea nu trebuie sa fie atat de gri si posomorata; am vrut sa le arat si altora cat de multe lucruri frumoase poti face in viata si cum un lucru mic ca dansul poate insemna atat de mult. Lucrurile nu s-au rezumat niciodata doar la dans, in timp oamenii devin o familie: unii pleaca, unii vin, ne facem concediile impreuna, dormim in acelasi pat si mancam din acelasi blid, ne petrecem timpul liber impreuna, mergem la munte si la mare, mergem la biliard si la bowling, la fotbal si la calarie, la teatru si la film etc.

Tin minte ca la inceput, cand eram in grupele de incepatori, eu si colegii mei dansam peste tot: in benzinarii, pe autostrada, la MC, in mall-uri, in apa, ne dadeam jos din masini si dansam in intersectii, oriunde puteam .. dansam. Chestia asta am pastrat-o in continuare, si cei care-mi sunt apropiati fac destul de des misto de mine si de hiperactivitatea mea, ca ma trezesc dansand in cele mai tampite locuri si situatii (inclusiv la munca). Si pentru ca nu rezist sa fac asta, stiu ca teoretic pana aici au ramas in mare parte doar cititorii din lumea salsa, asa ca o sa ma iau de voi! Voi cei care sunteti deja de ani de zile in comunitate, voi cei care aveti scoli, voi cei care aveti elevi, voi cei care sunteti avansati si va credeti zei … mai tineti minte cum erati la inceput cand dansati si voi peste tot? Va aduceti aminte din ce in ce mai rar de chestia asta! Stiu ca multi credeti ca e “degradant” (poate e prea dur cuvantul dar altul n-am) sa dansati in calitate de instructor/performer/avansat intr-o benzinarie de exemplu, si o faceti din ce in ce mai rar, dar … uitati ca asta am facut cu totii de la inceput, si ca asta a fost unul din lucrurile care ne-au tinut in comunitate si care ne-au impins mai departe, uitati ca lucrul asta e parte integranta din spiritul salsa! Si mai important … uitati ca asta ar trebui sa le insuflam si noi elevilor mai departe! (Nu vreau replici de genul “eu inca fac asta”, felicitari! nu vorbeam cu tine :)) )

Trebuie sa plec la munca. Va urma partea a II-a in care o sa vorbesc si despre legatura (stransa) dintre rock si salsa, despre cum mi-a schimbat viata si alte tampenii. Ce-am scris pana acum e mai mult un fel de preludiu la punctul in care vroiam sa ajung.

Tags: , , , , ,


Feb 14 2011

Ahhh ce zi cacatoare!

Category: PerceptiiAndy @ 07:19

Bun, am facut si ITP-ul, singura problema fiind doua becuri arse (ma rog, dintre care unul era pozitia din dreapta dar meh … eu mergand mereu cu faza scurta, n-am prea observat :D ). Recunosc ca n-am condus niciodata mai prudent ca in intervalul de doua zile de cand m-a oprit stimabilul tovaras politist pana am facut ITP-ul; daca schimbam a treia era deja motiv de sarbatoare ca deh … am aflat eu de la nenea politist in seara aia ca “daca faci accident si n-ai ITP-ul facut … esti cam f*tut prietene”.

Anyways, v-am zis eu ca mi-e lene sa scriu pe blog ca tre’  sa tot curat spam-uri in fiecare zi. Well … avand in vedere ca in ultimele 2 ore am facut iar curat prin folderul de spam (care de data asta era micut, avea doar cateva mii de mesaje) si am activat iar un plugin anti-spam … vedem ce se intampla. Bine, asta inseamna ca exista IAR posibilitatea ca multe dintre superbele, suavele si mirobolantele voastre comentarii sa nu apara dar o sa incerc sa monitorizez.

Ca un porcusor cuminte, aseara m-am indreptat catre fabulosul meu pat cu gandul de a-mi imbratisa perna, undeva pe la 21:30 ca deh … I’m a good little boy. Niste ceva timp mai incolo am adormit. Pe la niste putin timp mai tarziu, adica 4:30 eram deja cu ochisorii mei minunati cam cat cepele si ma uitam la modul superb in care lumina de la felinarul din fata blocului se rasfrangea prin jaluzele pe tavan. Inca niste putin timp mai incolo, anume pe la 5 m-am indreptat catre altarul diminetii, anume bucataria si cana de cafea.

Bai, azi e o zi misto bai. Serios! E o saptamana misto! Si stiti de ce? aaaa stati asa ca am ramas fara cafea … vin imediat

Back. Bine, nu ca voi ati avea de unde sa stiti ca au trecut vreo 10 minute, iar in cele 10 minute cat mi-am facut a doua cana de cafea, am spalat si niste bucati de vase si am facut ordine prin condimente, dar asta e besides the point. Aaaa … ce ziceam?

Da … aseara am avut o revelatie. Portile cerului s-au deschis, ingerasii au inceput sa cante, animalele faceau sluj in fata blocului, elefantii trompetau, fulgerele fulg….aaa nu, fara fulgere ca era de bine … in fine, ati prins ideea. Si in aceasta ploaie de lumina care-mi inconjura trupul firav (sa nu v-aud ! ) m-a troznit un gand: I’m a fucking lucky son of a bitch! (disclaimer pt. mama, ca stiu ca citeste blogul: nu mom, I don’t think you’re a bitch and all, you know I love you and stuff dar e mai palpitant daca folosesc expresii d-astea, sunt mai cool asa … stii? par mai dur and shit… love ya. Bine pe de alta parte, disclaimer-ul asta a anulat toata duritatea aparenta pe care incercam s-o transmit, dar  ma rog, asta e alta poveste…)

Eu oricum sunt de parere ca toata viata mea am calcat intr-un mare cacat … zi de zi … ca altfel probabil nu eram aici. Eram dincolo. Anyway. Aseara mi-am dat seama ca nu numai am calcat intr-un mare cacat, ci ma scufund in el de-a dreptul (stiu, e o imagine idilica si superba).

Dupa cum bine stiti (cel putin niste aia dintre voi care ma cunosc sau ma citesc de ceva ani), eu traiesc din si prin muzica. Anume, cel mai tare (si penal) raspuns pe care pot sa-l dau la intrebarea “Cu ce te ocupi?” este … “Sunt compozitor….” (sau “creez sentimente” ca sa fie mai apoteotic asa …). Buuuuuun, pe langa chestia asta cu muzichia, stiti ca m-am apucat sa topai gratios in varii forme salsistice si ca m-am indragostit de tango. Well … that’s pretty much all I do …

Viata/existenta mea se rezuma la: cantat si dansat acompaniate gratios de hohote de ras si comportament retard. Serios .. e cacator de misto! (asta ca sa fac legatura cu cacatul de mai devreme). Nu stiu ce fapte minunate am facut in alta viata de acum posed aceasta bucata de noroc dar sunt ferm convins ca am fost un om minunat, si am iubit pe toata lumea, si i-am ajutat pe toti si … well … nu ca acum cand urasc aproape toti oamenii. Meh … probabil ca in viata urmatoare o sa cersesc la un colt de strada sau o sa fiu un gandac de balegar. Asta e, can’t be bothered. But for now ….. sing and dance baby! Annoying isn’t it?

A da, si va ziceam ca e o zi misto si o sa fie o saptamana misto … da … deoarece si pentru ca fiindca m-am trezit uitandu-ma un barbat de 60 de ani imbracat intr-un halat roz si pufos si “un pic” cam mic. Deh … sitcom-urile americane nu sunt chiar extrem de originale, dar tot a fost suficient de retard cat sa fac “ha ha”.

Bun. Ma duc sa ma desput then off to work. Sa aveti o saptamana minunata!!

(Daca pluginul ala anti-spam isi face treaba, posibil sa scriu mai des)

Tags: , , ,


Nov 01 2010

Despre porcusor, salsa, tango si blog

Category: dansAndy @ 10:23

Hai ca mi-am luat portia de pauza, deja de vreo doua saptamani mi-a revenit cheful de scris pe blog; am stat pana acum sa vad daca e doar temporar au ba. Boooon, de-acum inainte, o sa existe inca o categorie pe minunatul blog porcin, anume “Dans” (si ca atentionare, urmatoarele trei posturi o sa fie doar dans-related pentru ca am niste chestii de povestit).

Va spuneam pe la inceputul lui iulie ca m-am apucat fara sa vreau de dansuri. Si tot fara sa vreau, m-a prins destul de rau, asa ca acum existenta micutului porc este insotita de inca doua elemente noi: salsa si tango. Si inainte sa cititi mai departe, dati un play la clipul de mai jos (sa aveti un oarecare fundal sonor, merita piesa, parol de grohaitor)

Ma amuza de fiecare data cand mai cunosc pe cineva nou din lumea respectiva, ca primesc aceeasi replica “oaaaaa, da’ cum de asculti metal si dansezi salsa? …” urmata de o privire relativ descumpanita si acompaniata de niste doi ochi mari si o bucata de gura cascata. Pai … e simplu, sa facem un breakdown micut, avem asa:

1. Rock. Facand abstractie de cretinismul care spune ca ascultatorul de rock se imbraca in negru, e plin de lanturi, are tricouri cu trupe pe el, da din cap ca descreieratul si nu se spala, la origine, “rock”-ul ne invata sa pastram mereu o minte deschisa si sa imbratisam diversitatea si individualismul (ma refer mai mult la conceptia old-school de a fi rocker). Eu nu m-am considerat niciodata rocker din cauza muzicii pe care o ascult, mai degraba prin prisma conceptiilor, principiilor si a modului de viata. Asadar, prin rock sa spunem ca am invatat sa privesc lumea intr-un mod mult mai deschis decat o faceam pana acum + strength-ul interior aferent. Pana la urma, rock-ul a fost cel care m-a format ca om in ultimii 15 ani (la modul cel mai propriu) si nu pot sa zic ca imi displace unde, cum si ce am ajuns.

2. Salsa. Daca rock-ul reprezinta modul de viata cu principii, discernamant si inner strength, salsa reprezinta modul de viata prin care te distrezi si razi (la superlativ as putea spune). Si cum stiti ca micutul porc nu e chiar cel mai serios om in viata, e o completare a naibii de buna in existenta-mi umila. Pe de alta parte, eu ascult destul de mult jazz, iar piesele de salsa sau cha-cha abunda in mare parte de elemente de jazz ori mai discrete, ori ale naibii de puternice (asta ca sa nu zic nimic de latin jazz). Salsa is fun! Period!

3. Tango. Prima oara cand am dansat tango, d-abia asteptam sa se termine ora. Mi s-a parut plictisitor si anost. A doua oara, mai mult sau mai putin la fel … pana cand … am simtit ce inseamna tango-ul (mai ramane doar sa-l invat :)) ). Anume, “profu’ ” nostru ne-a pus o melodie absolut bestiala (pe care o ascultam obsesiv acum cativa ani) si ne-a indrumat suav sa dansam pe ea (cea din clipul de mai sus). Cred ca a fost prima oara in viata mea in care am simtit intr-adevar cat de bine se completeaza muzica si dansul (dansul .. asa, in forma incipienta pe care o stiu eu). Tango-ul inseamna pasiune si trairi. Atat! (cel putin pentru mine). Si dupa cum stiti ca pentru micutul porc nu e NIMIC mai important in viata decat pasiunea, tango-ul nu putea fi decat o completare normala la cele de mai sus.

Asadar avem un porcusor care traieste prin rock, se distreaza prin salsa si simte prin tango si prin muzica pe care o face. E un lucru perfect normal da? :))

Maine o sa povestesc nitel despre Congresul de la Borovetz vazut prin ochii unui incepator (post mai mult targetat pt. “aia cu dansu’”) si tot maine sau poimaine despre prima mea coregrafie + clipul aferent. Dupa care incercam sa intram in ritmul normal al blogului, cu aceleasi cretinisme. Groh!

P.S. Avand in vedere ca background-ul si cunostintele muzicale ma ajuta, de-abia astept sa finalizez prima piesa de salsa-metal :))

Tags: , , , , ,


Jul 09 2010

Cam ce-am facut eu aseara …

Category: dansAndy @ 08:43

Disclaimer: Acesta este si anume un post in care masculii cititori ai acestui blog, probabil vor gandi/exclama/posta “Ce penal frate!”, hai, ca va cunosc pe unii dintre voi :)) iar femelele cititoare ale minunatului blog vor gandi/exclama/posta “Ce tareeee!”.

Pentru ca oricum multi dintre voi imi sunteti prieteni pe facebook si inevitabil o sa aflati, nu de alta dar stimatul meu coleg de frunza de duminica trecuta si proaspat coleg de … va spun imediat … Adrian, are un fetis debordant pentru a face poze la TOT ce misca … pai … din curiozitate, avand in vedere ca o parte din cei prezenti la frunza de duminica trecuta fac parte din grupul Love to Dance, aseara am fost sa vad si eu care este si anume treaba.

Si am impresia ca s-a complotat niste un pic impotriva micutului porc. Nu de alta, dar Florin (capitan de frunza duminica trecuta, si instructor de dans la LTD) mi-a zambit gratios pe messenger falfaind din genele-i lungi: “Auzi Andy, hai sa vezi si tu care e treaba, te uiti la noi, si daca-ti place ramai”. Mno bun, “ok” zic eu, ce-am de pierdut?. Asta a fost asa, doar sa ma ademeneasca in vizuina diavolului malefic care este dansul!!

Ieri cand ajung acolo insa, brusc lucrurile au luat o intorsatura urata; vine Cori (tanti doamna instructoare) catre mine zambind la fel de gratios ca si Florin:

- Buna! Bine-ai venit in vizita! Hai sa dansezi!
- Erm? CE FACE? EU? Stii … am venit doar sa ma uit sa vad ce faceti …
- Haaai sa dansezi!
- Pai stai ca stii ca … am o rana veche de razboi si … de fapt de-abia am iesit din spital si n-am voie sa … nu pot sa …
- Treci sa dansezi! ACUM!!!!!
- Da doamna … *expresie vizibil spasita pe chip*

Bine, dialogul n-a decurs chiar asa, dar nici pe departe n-a fost. Asa ca … deja gandindu-ma victorios cam in cate moduri ma pot face de rahat ras in seara aia, m-am apucat sa .. 1, 2, 3, sold, 5, 6, 7, sold :))

Ma uitam in oglinda din fata mea, si ma gandeam ca arat ca o lebada supraponderala care falfaie gratios copitele (da, lebedele au copite). Si 1, 2, 3, sold, 5, 6, 7, sold si ..

- Mai relaxat!
- SUNT RELAXAT!!!!!

Ati vazut vreodata un frigider care se misca senzual si sexos pe ritm de bachata? Nu? Ei bine, inseamna ca nu m-ati vazut “dansand”.

Partea cea mai ciudata e insa ca toata viata mea m-am ferit de asa ceva, la petreceri eu eram in “gasca aia” care se retragea in bucatarie sau intr-un colt si incepeau sa discute politica, sport sau metafizica cu o bere in mana. As putea spune ca o mare parte din copilaria mea si nu numai, am urat dansul cu toata fiinta mea. Ei bine … cred ca imi place :)) asta si datorita oamenilor de la LTD care sunt absolut superbi, si bineinteles din cauza Corinei, care pare foaaaaarte rabdatoare, explicativa si toleranta la iesirile porcusorului in cauza si nu stiu cum a reusit, dar m-a convins sa ma mai duc. Asadar, haideti cu totii in cor: “saru’manaaaaaaaaaaaaaaaa Coooorinaaaaaaaaaaa”

Deci da, dupa cum spuneam … 1, 2, 3, sold, 5, 6, 7, sold si inca o data!

P.S. Inca un lucru pe care pot sa-l adaug pe lista asta. Tot aveam pe lista de lucruri-de-facut-inainte-de-a-crapa “learn to dance” :))

Tags: , , ,