Jul 02 2010

Ai lav Rumeinia!

Category: Realitate cruntaAndy @ 08:56

Azi dimineata inainte sa-mi parasesc minunata si racoroasa-mi cocina, m-am dus si eu ca orice bun porcspodar sa transport fericit punga cu bunataturi (adicatelea gunoiul) la ghena. La intoarcerea din minunatul si proaspatul odorizat loc, ma intersectez cu vecina de palier (de vis-a-vis):

- Buna dimineata domnu’ Andrei, ce faceti? La munca deja?
- Saru’mana, pai da .. ce sa facem
- Eheee … auziti domnu’ Andrei, nu ma ajutati si pe mine cu ceva va rog?
- Sigur, spuneti, stati doar doua secunde sa ma spal pe maini ca am fost la ghena
- Nu nu, nu e nevoie, uitati ca am facut niste sapun si … nu pot sa-l iau singura … puteti sa ma ajutati sa-l duc pana in baie?
- Sigur, zise porcusorul politicos

Si intru in bucatarie, si vad un ditamai cazanul de 50 de litri tronand pe aragaz (sau ca sa fiu mai clar, pt. a estima dimensiunea … pe TOT aragazul). Ma indrept temator spre el, intrebandu-ma brusc “Oare cam cate sanse as avea sa invit o hernie la mine acasa?”

- Haideti ca nu e fierbinte
- Da, da, stati sa-l iau, unde-l vreti?
- In baie, sunt doua scandurele acolo … si vecina pune mana pe un maner sa ma ajute. Haideti ca va ajut.
- Lasati doamna, nu e nevoie, zise porcusorul ridicand “cazanelul” de pe aragaz, timp in care ochii au iesit din orbite, si pantalonii s-au rupt in cur partea dorsala. Nu de alta, dar vecina mea are cam vreo 75 de ani cred, si nu e chiar tocmai cel mai puternic om din lume.

In fine, mi-a multumit, m-a pupat, am plecat spre munca.

Si ma gandeam si eu dup-aia …. oare cand iti dai seama ca situatia e chiar de cacat si ca tara asta e mai mult decat trista? Cand pensionarii incep sa-si faca sapun acasa ca sa mai economiseasca un leu.

Ai lav mai cauntri! Groh!

Tags: , , , , , ,


Jan 13 2009

Vreau sa fiu cosmonaut!!

Category: Realitate cruntaAndy @ 12:48

Apropo de leapsa de ieri primita de la 665, chiar nu-mi aduc aminte raspunsul la intrebarea “ce vrei sa fii cand te faci mare?”. Tin minte vag ca raspunsul majoritar era “cosmonaut” (ring a bell?) si cred ca cel putin o data am spus-o si eu!

Si anii au trecut, si am ajuns la un moment dat sa fac inot si ma vedeam deja mare campion, pana in momentul in care instructorul de-atunci mi-a spus scurt:

- Nu mai incerca sa respiri sub apa! Tine-ti respiratia!
- Nu pot …

Urmeaza apoi gestul (care a fost oarecum util) de a-mi pune mana pe cap si de a ma tine sub apa fortat, timp in care, micutul porcusor cu ochii deschisi se agata disperat de parul de pe picioarele instructorului (eram mic ma) si trageam de el jumulindu-l ca pe o gaina.

Apoi am ajuns la scoala generala, unde am constatat eu ca ar fi tare bine sa ma fac profesor de engleza cand ma fac mare, vise curmate aprig in clasa a 7-a din cauza unei olimpiade mai mult decat reusite la anatomie (soldata cu locul I, pentru ca porcusorul este foarte competitiv) ce a avut ca urmare directa schimbarea directiei de mers: ma fac chirurg!

Un an mai tarziu s-a schimbat totul din nou, cand visele porcusorului au fost prinse de mirajul dreptului si de pledoariile vazute la televizor. Parea totul foarte fain nu?

A urmat minunata perioada a liceului. Porcusorul a absolvit prestigiosul Colegiu National de Informatica aka Vianu de pe 1 mai (Bucuresti) unde am ajuns cu gandul de a ma face programator si unde n-am invatat pic de programare, in schimb am invatat cum sa “cant” la chitara si la pian mai mult sau mai putin.

In clasa a IX-a am inceput niste cursuri de teatru. Mi-au placut atat de mult incat orbit de laudele venite din diverse parti m-am hotarat: ma fac actor!

Bineinteles, un an mai tarziu, instinctul poetic si-a facut simtita prezenta si intr-un moment de inspiratie maxima, linia vietii a luat o noua curbura pentru eroul nostru: actor? nu nu, am vrut sa spun scriitor!

Asa ca in clasa a XII-a, dupa observarea catorva operatii la un anumit spital din Bucuresti (deh ma bagase cineva in sala de operatii) am stabilit ca nu mai prestez medicina ci ma duc inspre jurnalism!

Asa ca timp de doi ani de zile, am urmat cursurile Universitatii Media, facultatea de jurnalism, timp in care am lucrat ca web designer, graphic designer (mare gluma ce-a fost si asta) si cateva zile (pana m-am plictisit) la un soft pentru avioane (mare legatura cu ce facusem pana in prezent nu?). Bine si am stat si prin presa putin, asta ca sa fie totusi ceva tangential facultatii.

Economia n-am suportat-o niciodata! In schimb in timpul facultatii, in timp ce cautam disperat burse si surse de bani pentru a pleca in SUA, m-am inscris la un concurs international cu o vaga latura economica. Tema mea a fost legata de globalizare, si cred ca m-am descurcat onorabil, eseul meu fiind undeva printre primele 300 din 7.000 de inscrieri. Ati crede ca m-am reorientat spre ASE nu?

Ei bine nu, prins de mirajul publicitatii (traiasca Hollywood-ul) m-am mutat la SNSPA la relatii publice si comunicare gandindu-ma la o deja prestigioasa cariera in domeniu. Motiv pentru care timp de aproape trei ani de zile am facut sonerii pentru mobile pentru americani si francezi. In continuare pertinent nu?

Si-am ajuns in anul de glorie 2009 cand intr-adevar lucrez oarecum adiacent publicitatii (anume fac post productie audio pentru reclame printre altele) doar ca nu chiar asa cum mi-am imaginat … Printre altele se spune ca as canta pe ici pe colo din cand in cand in diverse trupe si ca as mai compune cate ceva pentru jocuri si scurt metraje.

In fine … si cand te gandesti ca vroiam sa fiu cosmonaut …

Tu? Ce vroiai sa te faci cand erai mic? Ai reusit?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,