Mar 21 2013

De ce dans? (I)

Category: PerceptiiAndy @ 10:29

Mno hai sa va zic care-i treaba cu scrisul asta pe blog (si da, azi vorbim serios, si lasam niste misto-uri mai la o parte). Multi dintre voi ati crezut ca pauzele mele de scris de pe blog s-au datorat faptului ca “Aaaa pai si-a facut gagica si acu’ si-o trage tot timpul si nu mai are timp de scris”. Ei bine, asta n-a fost niciodata un motiv pertinent. Poate stiti ca prin vara lui 2010, adicatelea exact cand am inceput campania cu Jocurile Copilariei, am avut o discutie fascinanta cu Flo (Florin de la Love to Dance) pe care de-abia il cunoscusem in cadrul ‘jocurilor’:

- Pai ba Andy (zise Flo la berea de dupa frunza), tu zici ca faci muzica, eu dansez, hai sa vezi si tu care-i treaba
- Mmmm nu vreau sa te superi pe mine, stiu ca nu ne cunoastem dar … esti gay! (zise eu intr-un puseu de sinceritate)
- Da da asa am zis si eu la inceput … hai sa vezi macar care-i treaba

Si … m-am dus! Pe principiul “nu purta ochelari de cal ca sa nu treaca viata pe langa tine” am ajuns la primul meu curs de dans, si .. acolo am ramas (va spun mai incolo de ce).

Timp de 6-7 luni de zile am inceput sa ma duc la toate grupele la care puteam, initial la cele de incepatori, apoi de intermediari si la final de avansati. Am plecat la un moment dat de la Cori si Flo si m-am dus la Salsa Galaxy, unde am invatat aproape tot ce stiu acum: de la Dana si Raluca am invatat mecanica miscarii, si cat de importanta e sa stapanesti conceptele adiacente, de la Vali TD am invatat sa ma distrez, de la Danut am invatat cum sa fiu mai sharp, de la Romy am invatat primii pasi pe on2 si cum sa fiu mai relaxat, de la Dragos am invatat primele lucruri despre eticheta in dans, despre cum sa conduc rapid si precis etc.

Din prima luna de dans am avut ca scop declarat sa devin instructor, cateva luni mai tarziu (ajutat enorm de mult de urechea muzicala, de obsesia de a merge la toate cursurile si workshop-urile si de instructorii de mai sus care au avut rabdare cu mine) am devenit instructor de salsa. Ulterior in 2012 am devenit primul instructor de Kizomba (remember clipul asta?) care a deschis grupe exclusiv grupe de Kizomba/Semba in Romania, si primul instructor si performer international roman pentru acest minunat dans.  Si nu, nu ma laud cu asta, dar sunt intr-adevar extrem de mandru de aceasta stare de fapt (din motive pe care o sa le gasiti mai jos).

Bun, de ce? De ce m-a atras dansul? De ce am inceput sa investesc tot timpul meu liber in dans? De ce am vrut sa devin instructor? De ce ma urc pe scena? Ce treaba are salsa cu rockul? Cam astea sunt intrebarile cele mai frecvente.

Cineva zicea la un moment dat ca aceasta comunitate de salsa este unul din ultimele locuri din lume unde oamenii se duc, se distreaza pe bune si uita de toate grijile. Nimic mai adevarat! Aici suntem oameni din toate clasele sociale, cu toate joburile posibile: avocati, judecatori, doctori, programatori, brutari, vanzatori in piata, manageri, politisti, pompieri etc. Oricat de proasta ar fi ziua noastra, oricat de multe cacaturi s-ar intampla si oricat de multe necazuri avem pe cap, seara mergem in cluburi sa dansam, si absolut TOTUL ramane la usa. In momentul in care ai inceput sa dansezi, nu mai esti decat tu si partenerul/a, distractia pura si nimic nu mai conteaza. E fix ca un drog care-ti da o stare de euforie instant, si la fel ca un drog, creeaza dependenta crunta. De-asta am ramas, din cauza acelui lucru numit “joie de vivre” in cea mai pura forma a sa.

Pentru ca pana in 2010 dansul mi s-a parut o porcarie crasa si gay, am vrut sa devin instructor ca sa incerc sa schimb aceasta mentalitate la cat mai multi oameni. Am vrut sa le arat si altora ce am descoperit eu; am vrut sa le arat si altora ca lumea nu trebuie sa fie atat de gri si posomorata; am vrut sa le arat si altora cat de multe lucruri frumoase poti face in viata si cum un lucru mic ca dansul poate insemna atat de mult. Lucrurile nu s-au rezumat niciodata doar la dans, in timp oamenii devin o familie: unii pleaca, unii vin, ne facem concediile impreuna, dormim in acelasi pat si mancam din acelasi blid, ne petrecem timpul liber impreuna, mergem la munte si la mare, mergem la biliard si la bowling, la fotbal si la calarie, la teatru si la film etc.

Tin minte ca la inceput, cand eram in grupele de incepatori, eu si colegii mei dansam peste tot: in benzinarii, pe autostrada, la MC, in mall-uri, in apa, ne dadeam jos din masini si dansam in intersectii, oriunde puteam .. dansam. Chestia asta am pastrat-o in continuare, si cei care-mi sunt apropiati fac destul de des misto de mine si de hiperactivitatea mea, ca ma trezesc dansand in cele mai tampite locuri si situatii (inclusiv la munca). Si pentru ca nu rezist sa fac asta, stiu ca teoretic pana aici au ramas in mare parte doar cititorii din lumea salsa, asa ca o sa ma iau de voi! Voi cei care sunteti deja de ani de zile in comunitate, voi cei care aveti scoli, voi cei care aveti elevi, voi cei care sunteti avansati si va credeti zei … mai tineti minte cum erati la inceput cand dansati si voi peste tot? Va aduceti aminte din ce in ce mai rar de chestia asta! Stiu ca multi credeti ca e “degradant” (poate e prea dur cuvantul dar altul n-am) sa dansati in calitate de instructor/performer/avansat intr-o benzinarie de exemplu, si o faceti din ce in ce mai rar, dar … uitati ca asta am facut cu totii de la inceput, si ca asta a fost unul din lucrurile care ne-au tinut in comunitate si care ne-au impins mai departe, uitati ca lucrul asta e parte integranta din spiritul salsa! Si mai important … uitati ca asta ar trebui sa le insuflam si noi elevilor mai departe! (Nu vreau replici de genul “eu inca fac asta”, felicitari! nu vorbeam cu tine :)) )

Trebuie sa plec la munca. Va urma partea a II-a in care o sa vorbesc si despre legatura (stransa) dintre rock si salsa, despre cum mi-a schimbat viata si alte tampenii. Ce-am scris pana acum e mai mult un fel de preludiu la punctul in care vroiam sa ajung.

Tags: , , , , ,


Mar 04 2009

20 de motive pentru care ar trebui sa incurajam alcoolul la locul de munca

Category: PerceptiiAndy @ 07:37

Vroiam sa scriu altceva in dimineata asta, dar cum articolul in cauza este MULT prea mare, o sa-l las pentru mai tarziu sau chiar maine, nu de alta dar chiar mi se pare un subiect interesant si nu vreau sa-l scriu in graba.

Asa ca … deoarece si pentru ca fiindca trebuie sa plec spre munci, va prezint 20 de motive pentru care alcoolul ar trebui servit la locul de munca (da da e o chestie tradusa de pe internet, sper sa n-o stiti chiar toti).

1. Ar fi o motivatie pentru a veni la munca.

2. Reduce stresul.

3. Duce la o comunicare mult mai sincera (si te duci la secretara si ii troznesti un “auzi Andreea, stii? Esti buna rau, as vrea sa ti-o trag! Vii la mine diseara?”. Poti fi mai sincer de-atat?)

4. Reduce plangerile despre salarii mici (hmm, eficient in vremuri de criza nu?)

5. Poti lucra si mahmur.

6. Angajatii spun conducerii ceea ce cred, nu ceea ce conducerea vrea sa auda (lucru care n-ar fi neaparat ceva pozitiv daca stai sa te gandesti. Sa ne uitam la punctul 3).

7. Se reduc costurile pentru incalzire in timpul iernii (ma rog, asta ar face si sexul).

8. Reduce traficul la orele de varf.

9. Mareste satisfactia locului de munca pentru ca daca ai un job de cacat, nu te mai intereseaza.

10. Elimina din concedii, pentru ca oamenii ar prefera mai degraba sa vina la munca (hmmm discutabil).

11. Ii face pe colegii (colegele) tai sa arate mai bine.

12. Face ca mancarea de la cantina sa fie mai buna.

13. Probabilitatea ca seful sa-ti mareasca salariul este mai mare cand e praf decat atunci cand e treaz.

14. … din aceasta cauza, negocierea salariului ar fi mult mai profitabila.

15. Ragaitul intr-o sedinta nu mai e un moment stanjenitor.

16. Angajatii lucreaza mai mult avand in vedere ca nu mai exista nevoia de a se relaxa la un bar dupa program.

17. Toti ar fi mult mai deschisi in fata ideilor noi.

18. Toata lumea e de acord ca lucreaza mai bine dupa vreo doua paharele.

19. Dispare nevoia angajatilor de a se imbata in timpul pauzei de masa.

20.  In mod evident e o idee buna !!!

Tags: , , , ,


Dec 25 2008

Despre Craciun si alte chestii

Category: Realitate cruntaAndy @ 14:50

Tot aud lumea in stanga si-n dreapta ca odata ce te maturizezi pierzi pentru totdeauna bucuria aia de copil si sentimentul ala care o insoteste. Aiurea! Am vazut bucuria asta acum cateva ore cand si-a deschis taica-miu cadoul de Craciun. Oricat de mult sau de putin l-ar fi tinut, acea prima reactie a facut toti banii si mi-a adus si mie o bucatica de bucurie si de “Craciun”. Mi s-a parut genial sa vad un om in toata firea cum zambeste sincer in fata unui cadou de Craciun si cum ma ia in brate doar din cauza asta (lucru care nu se intampla chiar des ca deh .. taica-miu fecioara ca si mine … traiasca introvertismul!!). Numai pentru asta pot sa spun sincer: “Multumesc tata!”.

Nu ma intrebati despre ce e vorba, nu asta conteaza si nu asta e important. Important e ca se poate!

In rest .. da, sunt fericit ca am putut sa stau cateva ore azi alaturi de ai mei. Stiu ca nu sunt tocmai cel mai “cuminte”, “potolit”, calm, impartial, neincapatanat fiu din toata lumea, dar asta nu inseamna ca nu imi iubesc parintii, cu toate certurile “regulate” (care, sa fim sinceri, uneori pot fi destul de aprinse, chiar in stilul “adu’ bata din camara ca nu mai suport”).

Nu ma simt un om mai bun de Craciun, nu ma simt mai impacat (dimpotriva), nu simt nici macar Craciunul in sine, totul e un mare haos si sunt momente in care sunt mai rece decat un sloi de gheata zilele astea. Asta e si asa consider ca trebuie sa fie lucrurile in momentul asta. Din fericire toate chestiile astea ma fac sa-mi dau seama ce e important si ce conteaza cu adevarat. Things will change …

O chestie pe care n-o inteleg: de ce trimite lumea atatea urari? atatea mesaje? De ce atata ipocrizie? Se simte cineva mai bine ca i-a dat un mesaj unui om cu care n-a vorbit de 2 ani de zile si a carui existenta nu conteaza catusi de putin pentru persoana proprie? Vrei sa fii in randul lumii? Asa se cade? Aiurea! Ureaza ceva doar persoanelor care inseamna ceva pentru tine, si doar daca vrei s-o faci. N-o face pentru ca “trebuie” sau pentru ca “asa se face”.

Inca ceva, cand dati SMS-uri .. va rog eu SEMNATI-VA la sfarsitul lor. Am primit vreo 3 mesaje azi cu tot felul de urari, dintre care unul cel putin era adresat personal mie dar … nesemnate iar eu nu aveam numerele in agenda (ma rog, au fost mai multe mesaje, dar doar 3 nesemnate). Ok .. thanks, but I’ve no idea who the hell you are :))

Si intr-o ultima ordine de idei, va multumesc pentru mesaje, fie ca au fost pe e-mail, fie ca au fost pe messenger, fie ca au fost SMS-uri. Evident multumesc pentru cele adresate mie in mod special, pentru cele trimise la toata lista/agenda de telefon … m-au lasat mai rece decat un ghetar. Noi sa fim sanatosi!

Va doresc o zi … asa cum vreti voi sa fie!

Tags: , , , , , , , , , , , ,