Feb 01 2009

Cu taranu’ la Ikea

Category: Realitate cruntaAndy @ 17:31

Porcusorul nostru a fost plecat in drumetie pana la Ikea, sa vada si ratul lui cate minunatii s-au mai intamplat in fabulosul magazin. Daca avea reportofon la el, micutul nostru grohaitor scotea super material de blog…

Ati crede poate ca al nostru animal rozaliu s-a obisnuit cu porcimea (no pun intended) si taranimea din magazinele mari. Ei bine, nu s-a obisnuit chiar … in totalitate. Al nostru guitzator nu intelege ce gaseste lumea atat de fascinant in aceste magazine mari …

Fragmente de discutie:

- Oaaaa, uite ma ce misto ! Au cu proiectie d-aia de se plimba pe jos lumina cu Ikea …. ce tareeeee

- Ia uite ba, creioane gratis, ia si tu 3-4 sa avem si acasa

- Ma eu nu inteleg, paharul asta e 7 lei 90 asta e 8 lei . da’ nu sunt la fel?
- Nu ma, uite ca asta e cu 10 bani mai mult
- Pai si care e diferenta?
- Nu stiu, dar imi place mai mult asta de 7.90 (WTF?!)

Doi “chiparosi”:
- Cata lume e pe-aici
- Da, si uite ce fete naspa au…

Langa iesire:
- Ce mancare naspa au astia aici
- Da, da’ uite ce ieftin e asta
- Du-te si mai ia 2 (banuiesc ca hot dogs)

Si alte chestii pe care le-am uitat. Un reportofon chiar ar fi fost bun. In fine .. cat stateam langa iesire cu un paharel de cafea in mana, vad un cretin, angajat la Ikea, a carui job era sa adune carutele goale si sa le pun in sir. Ce facea omu’ nostru … alerga ca un handicapat cu alea pe-acolo urland ca idiotul “la o paaaaaaaaarte”, timp in care s-a hotarat ca e o idee buna sa propteasca 10-12 carute fix intr-o tipa: “pai ce doamna … io am zis la o parte, dup-aia ziceti ca va lovesc”. Moment in care porcusorul nostru a inspirat adanc si a inceput cu “serenity now, serenity now, serenity now”, nu de alta dar 1 minut mai devreme era sa dea peste un copilas de vreo 4-5 anisori …

Ah si ca tot am adus vorba de copii … declar oficial ca am vazut cel mai frumos copil din lume azi! O fetita de vreo 4 ani, cu niste ochi incredibil de fabulosi si per total super super super dulcica! Eram curios s-o vad pe maica-sa, nu de alta dar taica-su arata mai rau decat al porcusorului posterior, deci n-avea cum sa-l mosteneasca pe el :))

In rest … o experienta total educativa. Ma declar extrem de multumit inca o data ca reusesc cu succes sa evit interactiunile intense cu “societatea” asta minunata in care chipurile traiesc (remember midnight shopping?). Macar in “lumea mea” nu se exista atata taranie si prostie.

Seara placuta, zise micutul porc.

P.S. I-as pune pe toti in piscina de mai jos ..

Tags: , , , , , , , , , ,


Dec 25 2008

Despre Craciun si alte chestii

Category: Realitate cruntaAndy @ 14:50

Tot aud lumea in stanga si-n dreapta ca odata ce te maturizezi pierzi pentru totdeauna bucuria aia de copil si sentimentul ala care o insoteste. Aiurea! Am vazut bucuria asta acum cateva ore cand si-a deschis taica-miu cadoul de Craciun. Oricat de mult sau de putin l-ar fi tinut, acea prima reactie a facut toti banii si mi-a adus si mie o bucatica de bucurie si de “Craciun”. Mi s-a parut genial sa vad un om in toata firea cum zambeste sincer in fata unui cadou de Craciun si cum ma ia in brate doar din cauza asta (lucru care nu se intampla chiar des ca deh .. taica-miu fecioara ca si mine … traiasca introvertismul!!). Numai pentru asta pot sa spun sincer: “Multumesc tata!”.

Nu ma intrebati despre ce e vorba, nu asta conteaza si nu asta e important. Important e ca se poate!

In rest .. da, sunt fericit ca am putut sa stau cateva ore azi alaturi de ai mei. Stiu ca nu sunt tocmai cel mai “cuminte”, “potolit”, calm, impartial, neincapatanat fiu din toata lumea, dar asta nu inseamna ca nu imi iubesc parintii, cu toate certurile “regulate” (care, sa fim sinceri, uneori pot fi destul de aprinse, chiar in stilul “adu’ bata din camara ca nu mai suport”).

Nu ma simt un om mai bun de Craciun, nu ma simt mai impacat (dimpotriva), nu simt nici macar Craciunul in sine, totul e un mare haos si sunt momente in care sunt mai rece decat un sloi de gheata zilele astea. Asta e si asa consider ca trebuie sa fie lucrurile in momentul asta. Din fericire toate chestiile astea ma fac sa-mi dau seama ce e important si ce conteaza cu adevarat. Things will change …

O chestie pe care n-o inteleg: de ce trimite lumea atatea urari? atatea mesaje? De ce atata ipocrizie? Se simte cineva mai bine ca i-a dat un mesaj unui om cu care n-a vorbit de 2 ani de zile si a carui existenta nu conteaza catusi de putin pentru persoana proprie? Vrei sa fii in randul lumii? Asa se cade? Aiurea! Ureaza ceva doar persoanelor care inseamna ceva pentru tine, si doar daca vrei s-o faci. N-o face pentru ca “trebuie” sau pentru ca “asa se face”.

Inca ceva, cand dati SMS-uri .. va rog eu SEMNATI-VA la sfarsitul lor. Am primit vreo 3 mesaje azi cu tot felul de urari, dintre care unul cel putin era adresat personal mie dar … nesemnate iar eu nu aveam numerele in agenda (ma rog, au fost mai multe mesaje, dar doar 3 nesemnate). Ok .. thanks, but I’ve no idea who the hell you are :))

Si intr-o ultima ordine de idei, va multumesc pentru mesaje, fie ca au fost pe e-mail, fie ca au fost pe messenger, fie ca au fost SMS-uri. Evident multumesc pentru cele adresate mie in mod special, pentru cele trimise la toata lista/agenda de telefon … m-au lasat mai rece decat un ghetar. Noi sa fim sanatosi!

Va doresc o zi … asa cum vreti voi sa fie!

Tags: , , , , , , , , , , , ,