Jan 14 2009

Despre femei si copii

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:15

Iarasi post pseudo-serios (alt post in care Andy risca sa-si ia 2-3 pumni in cap). Intrebari pentru cititoarele mele.

V-ati dorit vreodata un copil? Va doriti poate acum un copil? V-ati imaginat cum ar fi? Buuuuuun. Sunt destule femei care au aceasta dorinta (minunata dealtfel), dintre care majoritatea indubitabil ca si-ar iubi progeniturile. Care ar fi problema atunci?

Ei bine, dintre aceste femei, foarte multe nu se iubesc pe ele insele, in parte din cauza ca nu au suficienta incredere in ele => o parere negativa adesea nejustificata. De ce e importanta chestia asta? Pentru ca toata dragostea si iubirea pe care ar manifesta-o pentru copil (copiii) lor ar avea la baza frustrari mai mult sau mai putin constiente ce ulterior s-ar putea manifesta printr-o dorinta de control si sufocare excesiva.

Bun, controlul nu e neaparat un lucru rau ( :P ) doar ca in cazul de fata, acest lucru poate impiedica dezvoltarea copilului, inoculandu-i-se suficiente limitari ce ii vor afecta modul de a privi lucrurile pe viitor.

Daca nu esti in stare sa te iubesti pe tine si sa te respecti pe tine, cum poti fi in stare sa iubesti si sa respecti pe altcineva? E o intrebare de bun simt. Si inainte sa sariti cu replici de genul: “Gresesti! Eu nu ma iubesc pe mine in schimb il iubesc pe prietenul meu!” ganditi-va bine ce presupune “iubirea”. Cateva lucruri ar fi: incredere, respect, comunicare, transparenta, sprijin, intelegere, altruism, maturitate etc atat manifestate fata de partener cat si fata de persoana proprie.

Poate sirul gandirii e bun, poate nu, astept parerile celor cu background in psihologie mai ales! Prove me wrong, or prove me right.

Esti pregatit(a) sa ai un copil?

P.S. Postul a asta a aparut aici in mare parte din cauza unor discutii purtate in ultimul timp (cat si de-a lungul timpului)

Tags: , , , , , , ,


Jan 08 2009

Despre daruire, “suflete pereche” si logica

Category: Realitate cruntaAndy @ 12:40

Cu riscul de a-mi lua cateva “suturi in fund” de la unii dintre voi, o sa scriu totusi postul asta, pentru ca dupa cum bine stiti am o usoara afinitate vis-a-vis de anumite aspecte ce tin de psihicul uman. Stiu ca printre cititorii mei sunt si cativa care au un background relativ solid (spre deosebire de mine care l-am mentinut strict la nivel de hobby/curiozitate) in anumite domenii conexe, daca aveti rabdare, as fi curios sa aflu si cateva pareri mai “avizate” sa zicem :)

Inca un lucru, incercati sa intelegeti ca postarea de fata nu e scrisa prin prisma laturii emotionale care se entuziasmeaza pana la orgasm cand aude de sufletul pereche, ci mai degraba prin prisma laturii logice, si a “curiozitatii” sale.

Totul a plecat de la articolul asta scris de Cati (o sa traduc anumite bucati din el pentru a face lucrurile mai usoare).

Ea a pornit de la un citat ce-i apartine lui James Joyce care spune asa: Nu ne putem darui pe noi insine pentru ca ne apartinem. Mergand pe ideea asta, apare ipoteza conform careia oricat de mult am da celuilalt, inevitabil va exista o parte din noi pe care o vom tine ascunsa, fie si la nivel de subconstient. Mai mult decat atat, nu putem iubi pe cineva atat de mult incat sa i ne daruim in totalitate, si sa-l facem un complice al fiintei proprii, caz in care “el” sau “ea” nu va ajunge niciodata sa ne cunoasca in adevaratul sens al cuvantului, sa imbratiseze cele mai profunde semnificatii ale sentimentelor noastre, pentru ca inevitabil nu ne putem darui si nu ne putem arata/comunica/exprima/etc in totalitate. [...] Daca am fi reusit sa ne daruim in totalitate celuilalt, ne-am fi pierdut definitiv pe noi insine.

Lucrurile nu sunt insa chiar atat de negre (zise micutul porc sintetizand finalul articolului):  oferim o parte din noi doar pentru a primi o parte a celuilalt, prin urmare devenind un amestec al celor pe care i-am iubit, care ne imbogatesc fiinta, ne fac mai puternici, mai interesanti, ne finiseaza.

Dupa cum am scris si acolo, nu sunt de acord cu ipoteza formulata. De ce? Pentru ca un individ ce poseda un grad ridicat de inteligenta emotionala pe de-o parte si un anumit grad de cunoastere si intelegere a lucrurilor din jurul sau pe de alta (includ aici si studierea psihicului, incercarea de a intelege “de ce”, “cand” si “cum” gandim, acceptarea faptului ca potentialul mental are o limita pe care inca nu o cunoastem si multe alte lucruri conexe) este capabil sa se daruiasca in totalitate celuilalt fara sa “compromita” integritatea sinelui. De ce? Pentru ca intelege “cum” poate face acest lucru si constientizand actiunea in sine, nu permite ca aceasta “daruire” sa duca la o ruptura a sinelui (ce ar ramane incomplet potrivit ipotezei initiale).

Sau in alte cuvinte, privind lucrurile prin perspectiva initiala, daca eu am o paine din care iti dau tie o bucata, acea bucata devine automat “proprietatea” ta si doar a ta, privind lucrurile prin perspectiva mea, o analogie plauzibila la ora asta (e totusi 5:15 a.m.) ar fi urmatoarea: eu am un film, la care ne uitam impreuna; la un moment dat eu iti fac o copie identica a filmului si ti-o dau tie (nu va legati de conceptul de “copie” considerati ca sunt copii identice si nu exista nici un mod de a le diferentia), aceasta devine “proprietatea” ta, dar in acelasi timp ramane si “proprietatea” mea. Sper ca sunt cat de cat coerent in idei.

Bun, mergand mai departe, daca acest individ care isi constientizeaza potentialul, si e in stare sa se expuna complet unei alte persoane, intalneste un individ care are aceeasi capacitate de constientizare, de intelegere si de acceptare a lucrurilor (a nu se intelege ca sunt oameni identici, nu cred in existenta conceptului, si mai mult decat atat mi se pare o ipoteza plictisitoare si extrem de anosta), si daca amandoi sunt dispusi sa se expuna in totalitate fata de celalalt si sa se daruiasca in intregime fara a-si compromite integritatea ca fiinta, se intampla exact ceea ce ipoteza initiala nu concepe.

Cel mai frecvent contra-argument pentru toata povestea asta este ca nu exista conceptul de “suflete pereche” (extrapolati sintagma asta din contextul mega-romantic in care a fost aruncata; mai degraba priviti termenul ca facand referire la complementarism logic). Contra-argumentul meu la acest contra-argument e urmatorul: daca exista un om care e in stare sa faca anumite lucruri si sa gandeasca intr-un anumit mod, si sa-si doreasca anumite lucruri de ce n-ar exista si un al doilea care sa poata face acest lucru (in mare)? Bun, nu exista oameni identici (din fericire), dar ar fi absurd sa ne gandim ca “nu mai gandeste nimeni ca mine”, cel putin asa dicteaza logica.

Ca sa n-o mai lungim degeaba, nu de alta dar din fericire m-a luat somnul, personal cred atat in existenta “sufletelor pereche” (privite prin prisma complementarismului – nu prin prisma “oglinzii”) cat si in conceptul de “daruire totala” fara faultarea propriei persoane. Pareri? Am dreptate? Gresesc? De ce? Idealism infantil?

Later edit: Nu l-am pus pe blogoree la momentul respectiv, dar a facut-o Cati, asa ca daca vreti puteti inca sa votati articolul AICI. Thanks! :)

Tags: , , , , , , , , , , , , ,


Dec 27 2008

Hai draga … baga-ti nasul intre picioarele mele!

Category: PerceptiiAndy @ 08:58

Pentru ca in ultimul timp am tot fost de partea femeilor, hai sa schimbam putin registrul! De ce sunt cainii mai buni ca femeile?

1. Parintii unui caine nu o sa vina niciodata in vizita.
2. Unui caine ii place cand iti lasi hainele pe jos.
3. Un caine isi limiteaza timpul petrecut in baie la o lipaiala rapida (de apa dragilor, de apa).
4. Un caine nu asteapta niciodata ca tu sa dai telefon cand intarzii.
5. Un caine nu se supara pe tine daca uiti ziua lui.
6. Pe un caine nu-l intereseaza cainii din trecutul tau.
7. Un caine nu se supara niciodata daca mangai alt caine.
8. Un caine nu asteapta flori de la tine pe 14 februarie.
9. Cu cat vii mai tarziu acasa, cu atat un caine e mai bucuros sa te vada.
10. Un caine nu merge la cumparaturi.
11. Un caine nu face aluzii, e foarte direct cand vrea ceva: mancare -> se duce langa castronul lui; plimbare -> se duce langa usa; sex -> incepe sa-ti sexualizeze piciorul; daca nu te place -> face pipilica pe piciorul tau etc.
12. Un caine nu are probleme cu increderea in sine.
13. Pe un caine nu-l intereseaza daca lasi colacul de la WC ridicat.
14. Pe un caine nu-l intereseaza daca ai masina scumpa, casa de vacanta si cont gras in banca.
15. Un caine nu barfeste niciodata alti caini.
16. Un caine nu are PMS.
17. Un caine e intotdeauna sincer cand te “saruta”.
18. Cea mai mare boala pe care poti s-o iei de la un caine sunt puricii.
19. Cainii inteleg ce inseamna “nu”.

Si cel mai important lucru (fetelor .. INVATATI DE LA EI!)

20. Cainele isi va arata mereu afectiunea fata de tine bagandu-si nasul intre picioarele tale.

Si pentru ca tot vorbeam de caini si femei, uitati si cele zece legi ale “proprietatii” in ceea ce priveste cainii (tradus). Nu stiu de ce, dar pe mine tot cu gandul la femei ma duce :))

1. Daca imi place, e al meu.
2. Daca e in gura mea, e al meu.
3. Daca pot sa-l iau de la tine, e al meu.
4. Daca l-am avut cu putin timp in urma, e al meu.
5. Daca e al meu, nu trebuie sa para ca e al tau niciodata.
6. Daca rup ceva in bucati, toate bucatile sunt ale mele.
7. Daca seamana cu al meu, e al meu.
8. Daca eu l-am vazut primul, e al meu.
9. Daca te joci tu ceva dupa care il pui jos, in mod automat devine al meu.
10. Daca e stricat, e al tau.

Tags: , , , , , , , ,


Oct 12 2008

No day but today (sau expresii ale umanitatii)

Category: Perceptii, SpeechlessAndy @ 00:11

Five hundred twenty-five thousand six hundred minutes,
Five hundred twenty-five thousand moments so dear.
Five hundred twenty-five thousand six hundred minutes
How do you measure, measure a year?

In daylights, in sunsets, in midnights,In cups of coffee
In inches, in miles, in laughter, in strife.
In five hundred twenty-five thousand six hundred minutes
How do you measure a year in the life?

Astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit prima oara cand am vazut Rent. Ce e Rent? Un film, de fapt un musical, o adaptare pentru ecran a unuia dintre cele mai longevive spectacole de pe Broadway. De ce un post despre Rent? Pentru ca l-am revazut aseara pe HBO si pentru ca din cand in cand mai merge cate un post serios si pe porcaria de blog al micutului porc.

Lasand la o parte toate prejudecatile despre supra-utilizarea conceptului de “love” in filme, muzica, arta, etc Rent este unul dintre cele mai bine realizate “filme” pe care le-am vazut vreodata. Dialogul este aproape inexistent, toata “forta” filmului fiind transmisa prin intermediul cantecelor si al interpretarii perfecte a actorilor/cantaretilor.

Homosexualitate, droguri, iubire, ura, toleranta si intoleranta, compasiune, incredere, SIDA, transexualitate, moarte, speranta, prietenie … cateva din cuvintele astea sunt suficiente pentru a genera o replica gen “Ah .. da … poate e misto .. dar nu cred ca o sa ma uit..”. Stiti proverbul ala “never judge a book by its cover” ? Ei bine, asta se aplica si in cazul lui Rent, mai ales pentru ca toate cuvintele de mai sus se imbina perfect in povestea filmului.

Rent este (la propriu) o calatorie prin viata, trecand de la o traire la alta in the blink of an eye. In functie de perceptii, Rent chiar ar putea fi clasificat drept o “expresie a vietii”.

Definitely must-see .. and must-hear (asta doar daca aveti rabdare pt. asa ceva evident)! Descrierile/review-urile won’t, can’t and don’t do it justice :-)

There’s only us, there’s only this
Forget regret or life is yours to miss
No other road, no other way
No day but today

….

There’s only now, there’s only here
Give in to love or live in fear
No other path, no other way
No day but today

Soundtrack-ul poate fi ascultat (gratuit) aici: http://rentmoviesoundtrack.com/

Mai jos puteti vedea videoclipul la “Seasons of Love” (including scene din film). Daca n-ati avut nici un contact cu Rent pana acum .. hit play and watch it.

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,