Feb 11 2009

Guest post: “Moartea unui om – indiferenta unei natiuni”

Category: Realitate cruntaAndy @ 21:00

Eu nu prea am guest post-uri aici pentru ca nu prea se preteaza pe blogul meu (din motive evidente). Asta e una dintre exceptii: un articol scris de un fost coleg de la jurnalism – pitestean la origini (si el ca si mine iesit complet din lumea presei) vis-a-vis de moartea handbalistului Marian Cozma.

DISCLAIMER: Prin postul asta NU instig la violenta si NU instig nici la rasism. Orice comentarii exagerate ce depasesc limita bunului simt o sa fie sterse / nu o sa fie aprobate (fara nici o suparare) – nu de-asta l-am publicat aici.

“E greu sa asculti stirile despre Marian Cozma. Este aproape imposibil sa mai arunci cate un ochi peste imagini fara sa te gandesti la familia lui, la prietenii lui, la tine. Este incredibil de putreda senzatia care te incearca in momentul in care vezi exact momentul in care s-a intamplat crima.

Ce poti sa mai spui cand vezi “dusmanii care ne vor de milioane de ani Transilvania” cum plang pentru un OM ? Realizezi ca sunt OAMENI, poate mai oameni decat multi dintre noi.

Este normal sa blamam tiganii pentru toate relele din lume? Este normal sa-i apelam cu aceasta imbecilitate de formula “rromi” si nu tigani? Este anormal sa fii rasist in conditiile in care vezi cum un grup de tigani curma viata unui tanar care s-a dedicat sportului? Un tanar care scoate lumea pe strazi?

Si tiganii scot oamenii din case. Tarandu-i, injurandu-i,lasandu-i fara locuinte. Poate sunt prea aspru si poate chiar un pic rasist. Este anormal? Creierul meu nu poate sa conceapa asa ceva. Cum nu ar putea sa conceapa nici daca un grup de romani ar omori un TIGAN. Dar totusi…

Avem grija sa protejam, din punct de vedere legislativ, minoritatile, iar de majoritate ne doare in cel mai de rahat loc. Avem grija sa le lasam locuri de munca si burse in invatamant, insa de sefii de promotie ne doare….

Romanii au iesit o data in strada in 89 si, se spune prin carti, au mai pus-o de-o rascoala pe la 1900. Acum mai aveti ce va trebuie sa va rasculati impotriva nedreptatilor din tara asta?

Mai aveti pe dracu…”

Alex

Mai multe despre acest subiect gasiti aici.

Tags: , , , , , , , , , , , ,


Jan 30 2009

Despre “prieteni”

Category: Realitate cruntaAndy @ 11:08

DEX:

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ** Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. - Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatel?.

Am ales definitia asta pentru a plivi usor poteca postului de azi. N-am inteles niciodata de ce oamenii (in special femeile – nu-mi sariti in cap dragele mele, ganditi-va putin intai la cele/cei pe care ii cunoasteti intai) au tendinta de a numi toate persoanele din viata lor “prieteni”. Iar dupa ce toti sunt etichetati ca prieteni, apar ulterior tot felul de nemultumiri si mancatorii cretine, dar deh, asta e alta problema.

De ce se chinuie lumea atat de tare sa obtina “integrarea” intr-un grup de “prieteni” mergand pana intr-acolo incat trebuie sa adopte un anumit stil vestimentar, sa asculte o anumita muzica, sa se machieze intr-un anumit mod sau pur si simplu sa gandeasca la fel ca ei. Sacrifici persoana proprie pentru o mana de oameni pe care in nici un caz nu-i poti numi prieteni, care n-o sa te respecte niciodata si care oricum o sa dispara in timp intr-un mod sau altul. Care e rostul? Ce castigi din asta? Si mai important … ce pierzi?

N-am avut niciodata foarte multi prieteni, dar cei care au fost (si au ramas) sunt persoane capabile sa gandeasca si sa-si dea seama ce conteaza si ce nu. Ca varsta, ce-i drept in momentul de fata majoritatea prietenilor mei sunt mai mari decat mine cu ceva ani (de la 2-3 pana la … Mircea? Cati ani ai tu? ;;) ), nu de alta dar au trecut prin mai multe chestii si au ajuns la un anumit nivel de intelegere (ca sa nu-i spun maturitate) cat sa-si dea seama de anumite lucruri (a nu se intelege ca nu exista si cativa mai “tineri” sau de aceeasi varsta cumine dar … ).

Nu ascultam aceeasi muzica, nu ne imbracam la fel, nu frecventam aceleasi locuri mereu, nu avem grupuri de prieteni asemanatoare intre ele, nici macar nu avem tot timpul aceleasi convingeri, si totusi exista cateva grupuri de oameni in care lucrurile astea nu conteaza; pentru acei oameni conteaza alte lucruri mai putin superficiale.

Bine, si cu toate astea prietenia asta e buna dar ..

Tu? Cati prieteni ai? Zero? Unu? Cinci? O suta?

Voteaza-ma pe blogoree (click AICI). Thanks :)

Tags: , , , , , , , , , ,


Jan 23 2009

Gifts and shit

Category: Realitate cruntaAndy @ 11:11

Postul se numeste asa doar pentru a pastra tema scatofilica aparuta odata cu primul post din ziua de azi. Multumesc.

Si la un moment dat a aparut rock-ul in viata grohaitorului nostru. N-a disparut nici pana in ziua de azi, drept urmare, in timp micutul porc s-a transformat incet-incet in “rocker” (porcusorul nu e nici metalist, si nici nu face parte din categoria pustanilor teribilisti care arunca un tricou cu vreo trupa pe ei ce la fiecare iesire in oras au scopul de a se face muci si asculta doar metal ignorand existenta oricarui alt gen muzical, dar despre asta … alta data).

Evident ai sai parinti au fost initial usor speriati de aceasta stare de fapt si au sperat ca “o sa treaca” (cel putin unul dintre ei am impresia ca spera in continuare sa “vina mintea la cap”). Din pacate pentru acestia, aceasta stare de fapt s-a dovedit a fi incurabila pentru al nostru micut groh; mai mult decat atat, ea s-a accentuat in timp si s-a conturat mai puternic ajutata de curiozitatea nativa de a descoperi de fapt “ce inseamna sa fii rocker”, de unde a pornit totul, ce a simbolizat, cum s-a manifestat, si care e “ideologia miscarii” – sa numim aceasta manifestare ca fiind o curiozitate dintr-o perspectiva antropologica).

In cativa ani, parintele-femela s-a resemnat total si a acceptat mai usor posibilitatea ca “micutul e afectat permanent si nu exista nici o cura”, drept urmare anumite lucruri cumparate pentru odrasla porcina au fost strict legate de aceasta stare de fapt. Printre ele amintim urmatoarele:

-  tricouri cu varii trupe – memorabil fiind unul cu un scheletel care isi manifesta dragostea pentru semeni prin ridicarea degetului mijlociu (primite acum vreo 6-7 ani prin perioada liceului)
- inel cu cap de mort (primit tot pe-atunci)
- bandana cu ditamai craniul pictat pe ea (primit acum vreo 5 ani)
- cana cu Dracula pictata cu sange (primita anul trecut)
- scrumiera ce are ca fond un craniu ce ranjeste suav (primita azi :)) )

+ varii alte chestii comice si amuzante

Micutul porc nu are cum sa nu-si manifeste multumirea pentru aceste evenimente deosebite ce l-au facut de fiecare data sa zambeasca.

Care-i de fapt scopul acestui post? Micutul porc doreste sa-si exprime mandria si satisfactia ce le nutreste pentru personalitatile (caci sunt personalitati) care s-au imperecheat cu 25-26 de ani in urma si sa le multumeasca pentru gradul de toleranta, intelegere si acceptare la care au ajuns in timp si pentru ca de fiecare data cand primeste cate un “cadou” de la ei, singurul lucru pe care poate sa-l faca e sa zambeasca sincer ca un tampit.

Wish I had parents like that! :))

Tags: , , , , , , ,


Jan 17 2009

Da da .. acolo … mai sus .. scarpina .. asaaaa … ahhhhhh!

Category: Realitate cruntaAndy @ 16:17

Si-am fost si la tatuajerie. Si daca tot am fost m-am intors cu doua vesti: una buna si una proasta.

Vestea proasta: e nevoie de doua sedinte. Am facut doar penele si cercul cu pielea de bizon trasa pe ea + simbolul pasarii pictat pe ea. Mai raman umbrele si bratara pentru 31 ianuarie (intr-un fel e mai bine, mai trag cel putin 2 posturi de blog din cauza asta, umplu spatiul!)

Vestea buna: ma simt MULT mai bine! Extrem de mult mai bine (ma refer la planul psihic). Sunt aproape euforic as putea spune si de-abia astept sa-l vad pe tot. A fost alegerea potrivita! Suna stupid poate, dar cumva ma simt mai “intreg”.

Hai sa detaliem putin pentru ca stiu ca vreti sa aflati mai multe nu?

Ajung acolo pe la 13 fara un sfert insotit de o mare stare de anticipare: “Oare cum o sa arate?”. In fine, traseaza Teo sablonul, cadem instantaneu amandoi de acord ca e prea mic si pare disproportionat si il marim un pic. Mai bagam o fisa si aplicam un nou sablon: asta e!

Se pregateste Teo pe-acolo, vopselute, ace, aparat, una-alta (Teo il cheama pe tattoo artist in caz ca nu v-ati prins).

- Gata?
- Hai, zise micutul porc
*zbrrrrrrrrrrrr*
- Doare?
- Hmmm daca il lasi prea mult pe piele dintr-o data parca doare putin, dar e suportabil. E ok, zic eu. Banuiesc ca se cronicizeaza.
- Da, te obisnuiesti repede

Si asa a fost. In fine, zbbrrr, vrrrr, prrrrr cu motorasul si cu acul vreo 45 de minute cat a facut partea de sus (cercul si pielea + pasarea). Pauza.

- Hai sa vezi in oglinda. Cool looking tribal indian shit!
- Hai … *damn this IS cool shit* gandi micutul porc in sinea lui

Dupa vreo 5 minute de racorit cu un pahar de suc trecem la pene:

- Bai e mai misto mai jos acolo, zic eu.
- De ce?
- Pai .. ma gadili dupa care ma scarpini imediat, cam asta e senzatia.
- :))
- Putin mai sus … asa asa … acolo .. daaaaaaa (deja euforic la senzatia de scarpinare :)) chiar placuta as putea spune – ganditi-va la ursul Baloo din cartea junglei :D )

Pe la 15:00 terminam, in fine, termina el, eu doar .. stateam acolo :))

A durat vreo 2 ore cu ceva pauza, rasete (evident ca porcul din mine a chicotit si carcotit in continuu), si discutii chiar interesante (recunosc ca mi-a dat Teo un subiect foarte bun de reflectie – ca tot stiti ca am tendinta sa ma gandesc la nemurirea sufletului).

Impresii? Nu prea doare, mai mult pisca. E o senzatie de usor discomfort cand termina de tatuat dar te obisnuiesti repede cu ea, plus ca nu e deranjanta deloc. Iar Teo … lucreaza foarte misto! Vi-l recomand la modul cel mai serios (celor care ati spus ca v-ar tenta si pe voi un tatuaj), pe langa faptul ca e foarte deschis, are si un simt artistic foarte misto si lucreaza bine!

Site: www.industrialtattoo.ro
Tel:  0723 730 833 Teo

Am sunat-o si pe maica-mea cand am ajuns acasa:

- Ce faci?
- Bine, uite acasa.
- L-ai facut?
- Da
- Aoleo …..
- =)) *hohote isterice de ras ale micului porc*
- Si .. e mare?
- Cam 10 degete
- Aoleo ….
- =)) =)) *hohote si mai isterice de ras*
- Tu inca mai sperai sa nu-l fac?
- Da … zice mama pe un ton deznadajduit aproape plangand :))
- Teapa! Las’ ca o sa-ti placa !
- Tie-ti place?
- Da! I actually feel much better!
- Atunci o sa-mi placa si mie …

Gotta love understanding parents! Ca tot va ziceam mai devreme cat de important e ca lumea sa te inteleaga, sa te accepte asa cum esti si sa-ti respecte deciziile chiar daca nu e de acord cu ele :D

Poze? Vreti poze? N-am! Mai vine un post si cu ele, dar dupa ce le fac :)

Tags: , , , , , , , , , ,


Jan 17 2009

Like a virgin … (despre tatuaje si libertate)

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:03

Pentru ca sunt mai emotionat decat o virgina care-si asteapta prima partida de sex, desi in cazul meu la vremea respectiva n-a fost emotie si anticipare ci mai degraba “erm .. what the hell?!”. Era ora 14 si tocmai ma retrasesem in cort sa trag un pui de somn (asa, de dupa masa). Aproape adormisem cand la un moment dat simt un alizeu: pantalonasii mei se retrasesera discret de pe mine, iar doua secunde mai tarziu intrebam nevinovat si pseudo-adormit: “erm .. are we doing it?”. In fine nu cred ca va intereseaza prea tare prima experienta sexuala a micutului porc :))

De ce sunt emotionat? Pentru ca au mai ramas doar cateva ore pana la prestarea tatuajului! Am apreciat foarte tare interventia lui 665, care desi e impotriva tatuajelor, nu mi-a spus nici “bai nu ti-l face” nici “bai fa-l” ci m-a intrebat direct si serios de ce vreau sa-l fac, convins probabil de faptul ca e doar avantul tineresc la mijloc.

Cand eram mic, mi-a adus Mos Craciun (inca mai credeam in existenta sa atunci) primele trei volume din Winnetou-ul lui Karl May. Le-am urmarit fascinat, vizualizand fiecare propozitie si fiecare pagina in mintea mea. Am fost atat de implicat in lectura si in aventurile lor incat la moartea lui Winnetou in cel de-al cincelea volum am prestat chiar o lacrima la modul cel mai serios.

Care-i legatura? De atunci am prins o mare fascinatie vis-a-vis de indienii nord-americani si de credintele lor, si partial am adoptat cateva lucruri care au ajutat la conturarea personalitatii mele si a modului meu de a privi lucrurile. Tatuajul pe care urmeaza sa-l fac la 13:00 asta reprezinta pentru mine.

In primul rand libertatea (pe care mi-o doresc de cand ma stiu). Libertatea de a spune “nu”, de a nu ma opri in fata limitarilor impuse de societate pe motiv ca “asa sunt lucrurile” sau ca “asa trebuie”, libertatea de a gandi singur, de a vorbi, de a ma exprima, libertatea de a-mi face singur alegerile. Apoi respectul pentru lucrurile din jur si intelegerea lor, atat a lucrurilor fizice cat si a celor ce tin de alte planuri. Urmeaza acceptarea celor din jur si in primul rand acceptarea mea. Credinta in principii nealterate la prima bataie de vant. Toate lucrurile astea mi-au dat puterea de a fi “eu”; un “eu” nemodelat de catre societate si de conceptiile si experientele altora.

Asta reprezinta pentru mine tatuajul de la 13:00: o parte din modul meu de a gandi, si in mai mare parte, modul meu de viata axat pe libertatea individului. Nu se poate pune vorba de “avant tineresc” sau de teribilism sau de “il fac pentru ca e cool”, e pur si simplu un lucru de care sunt foarte mandru si care face parte din persoana/personalitatea mea.

Am scris lucrurile astea pentru a explica si celor care nu sunt de acord cu tatuajele “care-i faza”. Mi-a placut reactia maica-mii de aseara; ea initial a fost impotriva acestui lucru, si din ce stiu eu s-a si suparat pe mine, aseara in schimb cand am vorbit la telefon, mi-a zis sa am grija si sa fie exact design-ul pe care il vreau eu, deja tonul din voce trecand inspre “being supportive”.

Generalizand: mi se pare foarte important in viata sa poti sa faci ceea ce vrei, si la fel de important mi se pare sa te inconjori de oameni care sunt in stare sa te respecte, sa-ti respecte deciziile, sa ti le inteleaga si sa le accepte, chiar daca nu sunt neaparat de acord cu ele! (pe sistemul “daca eu pot s-o fac (intelegerea), tu de ce n-ai putea?”)

Hai sa va arat tatuajul de la care am pornit (pt. design).

O sa fie usor modificat, si o sa fie facut pe bratul stang nu pe picior (ca in desenul de mai sus). Pentru mine … poarta in el toata simbolistica pe care o vreau.

Inca putin …

Tags: , , , , , , , , ,


Jan 14 2009

Despre femei si copii

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:15

Iarasi post pseudo-serios (alt post in care Andy risca sa-si ia 2-3 pumni in cap). Intrebari pentru cititoarele mele.

V-ati dorit vreodata un copil? Va doriti poate acum un copil? V-ati imaginat cum ar fi? Buuuuuun. Sunt destule femei care au aceasta dorinta (minunata dealtfel), dintre care majoritatea indubitabil ca si-ar iubi progeniturile. Care ar fi problema atunci?

Ei bine, dintre aceste femei, foarte multe nu se iubesc pe ele insele, in parte din cauza ca nu au suficienta incredere in ele => o parere negativa adesea nejustificata. De ce e importanta chestia asta? Pentru ca toata dragostea si iubirea pe care ar manifesta-o pentru copil (copiii) lor ar avea la baza frustrari mai mult sau mai putin constiente ce ulterior s-ar putea manifesta printr-o dorinta de control si sufocare excesiva.

Bun, controlul nu e neaparat un lucru rau ( :P ) doar ca in cazul de fata, acest lucru poate impiedica dezvoltarea copilului, inoculandu-i-se suficiente limitari ce ii vor afecta modul de a privi lucrurile pe viitor.

Daca nu esti in stare sa te iubesti pe tine si sa te respecti pe tine, cum poti fi in stare sa iubesti si sa respecti pe altcineva? E o intrebare de bun simt. Si inainte sa sariti cu replici de genul: “Gresesti! Eu nu ma iubesc pe mine in schimb il iubesc pe prietenul meu!” ganditi-va bine ce presupune “iubirea”. Cateva lucruri ar fi: incredere, respect, comunicare, transparenta, sprijin, intelegere, altruism, maturitate etc atat manifestate fata de partener cat si fata de persoana proprie.

Poate sirul gandirii e bun, poate nu, astept parerile celor cu background in psihologie mai ales! Prove me wrong, or prove me right.

Esti pregatit(a) sa ai un copil?

P.S. Postul a asta a aparut aici in mare parte din cauza unor discutii purtate in ultimul timp (cat si de-a lungul timpului)

Tags: , , , , , , ,


Jan 14 2009

Panseul zilei (XVIII)

Category: PerceptiiAndy @ 12:57

Femeile n-au niciodata ceva de imbracat. Tonele de haine din dulap sunt irelevante, pur si simplu nu intelegi!

Tags: , , , ,


Jan 08 2009

Despre daruire, “suflete pereche” si logica

Category: Realitate cruntaAndy @ 12:40

Cu riscul de a-mi lua cateva “suturi in fund” de la unii dintre voi, o sa scriu totusi postul asta, pentru ca dupa cum bine stiti am o usoara afinitate vis-a-vis de anumite aspecte ce tin de psihicul uman. Stiu ca printre cititorii mei sunt si cativa care au un background relativ solid (spre deosebire de mine care l-am mentinut strict la nivel de hobby/curiozitate) in anumite domenii conexe, daca aveti rabdare, as fi curios sa aflu si cateva pareri mai “avizate” sa zicem :)

Inca un lucru, incercati sa intelegeti ca postarea de fata nu e scrisa prin prisma laturii emotionale care se entuziasmeaza pana la orgasm cand aude de sufletul pereche, ci mai degraba prin prisma laturii logice, si a “curiozitatii” sale.

Totul a plecat de la articolul asta scris de Cati (o sa traduc anumite bucati din el pentru a face lucrurile mai usoare).

Ea a pornit de la un citat ce-i apartine lui James Joyce care spune asa: Nu ne putem darui pe noi insine pentru ca ne apartinem. Mergand pe ideea asta, apare ipoteza conform careia oricat de mult am da celuilalt, inevitabil va exista o parte din noi pe care o vom tine ascunsa, fie si la nivel de subconstient. Mai mult decat atat, nu putem iubi pe cineva atat de mult incat sa i ne daruim in totalitate, si sa-l facem un complice al fiintei proprii, caz in care “el” sau “ea” nu va ajunge niciodata sa ne cunoasca in adevaratul sens al cuvantului, sa imbratiseze cele mai profunde semnificatii ale sentimentelor noastre, pentru ca inevitabil nu ne putem darui si nu ne putem arata/comunica/exprima/etc in totalitate. [...] Daca am fi reusit sa ne daruim in totalitate celuilalt, ne-am fi pierdut definitiv pe noi insine.

Lucrurile nu sunt insa chiar atat de negre (zise micutul porc sintetizand finalul articolului):  oferim o parte din noi doar pentru a primi o parte a celuilalt, prin urmare devenind un amestec al celor pe care i-am iubit, care ne imbogatesc fiinta, ne fac mai puternici, mai interesanti, ne finiseaza.

Dupa cum am scris si acolo, nu sunt de acord cu ipoteza formulata. De ce? Pentru ca un individ ce poseda un grad ridicat de inteligenta emotionala pe de-o parte si un anumit grad de cunoastere si intelegere a lucrurilor din jurul sau pe de alta (includ aici si studierea psihicului, incercarea de a intelege “de ce”, “cand” si “cum” gandim, acceptarea faptului ca potentialul mental are o limita pe care inca nu o cunoastem si multe alte lucruri conexe) este capabil sa se daruiasca in totalitate celuilalt fara sa “compromita” integritatea sinelui. De ce? Pentru ca intelege “cum” poate face acest lucru si constientizand actiunea in sine, nu permite ca aceasta “daruire” sa duca la o ruptura a sinelui (ce ar ramane incomplet potrivit ipotezei initiale).

Sau in alte cuvinte, privind lucrurile prin perspectiva initiala, daca eu am o paine din care iti dau tie o bucata, acea bucata devine automat “proprietatea” ta si doar a ta, privind lucrurile prin perspectiva mea, o analogie plauzibila la ora asta (e totusi 5:15 a.m.) ar fi urmatoarea: eu am un film, la care ne uitam impreuna; la un moment dat eu iti fac o copie identica a filmului si ti-o dau tie (nu va legati de conceptul de “copie” considerati ca sunt copii identice si nu exista nici un mod de a le diferentia), aceasta devine “proprietatea” ta, dar in acelasi timp ramane si “proprietatea” mea. Sper ca sunt cat de cat coerent in idei.

Bun, mergand mai departe, daca acest individ care isi constientizeaza potentialul, si e in stare sa se expuna complet unei alte persoane, intalneste un individ care are aceeasi capacitate de constientizare, de intelegere si de acceptare a lucrurilor (a nu se intelege ca sunt oameni identici, nu cred in existenta conceptului, si mai mult decat atat mi se pare o ipoteza plictisitoare si extrem de anosta), si daca amandoi sunt dispusi sa se expuna in totalitate fata de celalalt si sa se daruiasca in intregime fara a-si compromite integritatea ca fiinta, se intampla exact ceea ce ipoteza initiala nu concepe.

Cel mai frecvent contra-argument pentru toata povestea asta este ca nu exista conceptul de “suflete pereche” (extrapolati sintagma asta din contextul mega-romantic in care a fost aruncata; mai degraba priviti termenul ca facand referire la complementarism logic). Contra-argumentul meu la acest contra-argument e urmatorul: daca exista un om care e in stare sa faca anumite lucruri si sa gandeasca intr-un anumit mod, si sa-si doreasca anumite lucruri de ce n-ar exista si un al doilea care sa poata face acest lucru (in mare)? Bun, nu exista oameni identici (din fericire), dar ar fi absurd sa ne gandim ca “nu mai gandeste nimeni ca mine”, cel putin asa dicteaza logica.

Ca sa n-o mai lungim degeaba, nu de alta dar din fericire m-a luat somnul, personal cred atat in existenta “sufletelor pereche” (privite prin prisma complementarismului – nu prin prisma “oglinzii”) cat si in conceptul de “daruire totala” fara faultarea propriei persoane. Pareri? Am dreptate? Gresesc? De ce? Idealism infantil?

Later edit: Nu l-am pus pe blogoree la momentul respectiv, dar a facut-o Cati, asa ca daca vreti puteti inca sa votati articolul AICI. Thanks! :)

Tags: , , , , , , , , , , , , ,


Jan 02 2009

Panseul zilei (XI)

Category: PerceptiiAndy @ 16:27

Exista doua tipuri de barbati care nu inteleg femeile:

1. Burlaci

2. Casatoriti

Tags: , , , ,


Dec 24 2008

Romtelecom re-reloaded (in continuare nu inteleg …)

Category: PerceptiiAndy @ 09:18

V-am zis zilele astea despre tentativa mea (esuata lamentabil dealtfel) de a face un cont myAccount la Romtelecom (aici si aici). Buuuun, ultima oara am zis ca-mi bag picioarele si renunt definitiv si irevocabil. Dar nu …

Primesc ieri un telefon:

- Buna ziua, domnul Vasilescu?
- Da … (zise micutul porc reticent)
- Va sun din partea Romtelecom, numele meu este Aglaia Protopopescu (n-am retinut numele). Ati solicitat deschiderea unui cont myAccount la noi saptamana trecuta
- Da … (aoleo … iar imi cere sa-i dau informatii pe care deja le are … presimt)
- Dati-mi va rog o adresa de e-mail. Eu o sa va trimit informatiile necesare acolo
- (ceeeeee? atat? OMG deci exista speranta si la client service-ul Romtelecom after all!!!)
- Data fiind natura confidentiala a datelor o sa va rog sa-mi returnati e-mailul semnat si stampilat (banuiesc ca venea un contract ceva..)
- Sigur! (deja entuziasmat)
- Dati-mi va rog o adresa de e-mail
- cocostarc_intr_un_crac@yahoo.com (evident nu asta e adresa de mail dar na :D )
- Va multumesc, va trimit acum e-mailul, revin cu un telefon in jumatate de ora sa-mi spuneti daca ati reusit
- Nu e nevoie multumesc, dar nu o sa pot sa verific acum e-mail-ul. Daca am probleme revin eu cu un telefon!
- Sigur ca da. O zi buna in continuare
- La fel!

Evident micutul porc vazand aceasta raza de lumina si speranta cum lumineaza a sa existenta mizera intr-ale myAccount-ului a inceput sa regrete faptul ca s-a indoit de calitatea client service-ului minunatei companii!

N-am primit e-mail-ul nici pana la ora asta … dar … asta e partea a doua …

In continuare … nu inteleg !!

1. De ce naiba nu mi-a creat contul cand am sunat prima oara desi mi-a spus ca se poate?
2. De ce naiba trebuia sa trimit un fax/mail cu niste informatii pe care deja le aveau?
3. De ce naiba e atat de greu sa trimiti un email?

Lumea asta a client service-ului si a personalului ce presteaza in minunatul departament eludeaza complet capacitatea de comprehensiune a micutului grohaitor …

Tags: , , , , , , , ,


Dec 15 2008

Pentru ca sunt barbat (III)

Category: PerceptiiAndy @ 09:43

Continuam:

12. Pentru ca sunt barbat, am dreptul sa cred ca tot ceea ce trebuie sa stiu despre sex voi afla prin intermediul filmelor pentru adulti. Pentru a-ti ridica si tu nivelul de cunostinte, trebuie sa te uiti impreuna cu mine, sa iei notite, si sa pui in practica in timpul sau dupa terminarea filmului.

13. Pentru ca sunt barbat, de cele mai multe ori o sa spun anumite lucruri inainte sa le gandesc. Exista desigur posibilitatea ca lumea sa nu ma inteleaga de fiecare data, mai ales femeile. De asemenea, o data ce incepem sa spunem prostii, vom incerca disperati sa le corectam, chiar daca asta inseamna sa spunem alte lucruri inainte sa le gandim. Nu conteaza. Voi veti intelege si ne veti ierta.

14. Pentru ca sunt barbat, cand am ceva important de comunicat, o voi face. Daca in mijlocul strazii, la ora de trafic, eu trebuie sa comunic ceva absolut vital (de ex. “Te rog ia doua sticle de bere inainte sa ajungi acasa”), o sa-mi scot mobilul si o sa-ti scriu un SMS. Nu conteaza daca sunt alti oameni pe strada, sau daca traversez strada pe rosu. Barbatii o sa ma ocoloeasca si o sa ma fereasca, incercati sa invatati si voi sa faceti acelasi lucru.

15. Pentru ca sunt barbat, cand orice personaj feminin imi zambeste sau se uita la mine, eu voi sti instinctiv in acel moment ca ma vrea. Noi putem sa simtim lucrurile astea.

16. Pentru ca sunt barbat… sunt intruchiparea pefectiunii. Sunt cea mai inteligenta, cea mai frumoasa, cea mai ingenioasa, cea mai culta fiinta de pe planeta. Nu ai dreptul sa ma contrazici. Nici acum, nici mai incolo. Desigur … voi pali intotdeauna in fata ta, dar asta e irelevant.

Baieti, stiu ca o sa va suparati pe mine, dar dupa cum a spus-o si Jon Bon Jovi: femeile conduc lumea. Nu merita sa punem in discutie chestia asta pentru ca ele chiar stiu ce fac. Intreaba-l pe Napoleon. Intreaba-l pe Adam. Intreaba-l pe Richard Burton sau pe Richie Sambora. Dar e ok, stim si acceptam lucrul asta.

( [ / joke ] )

Tags: , , , , , , , , , ,


Dec 14 2008

Pentru ca sunt barbat (II)

Category: PerceptiiAndy @ 12:26

Continuare de aici:

6. Pentru ca sunt barbat, trebuie sa tin in permanenta telecomanda de la televizor in mana in timp ce ma uit la TV. Daca aceasta minunata cutiuta se rataceste pe undeva, pot pierde un show intreg cat timp o caut.

7. Pentru ca sunt barbat, nu e nevoie sa ma intrebi vreodata la ce ma gandesc. Raspunsul va fi mereu ori sex, ori masini, ori calculatoare, ori mancare, dar eu va trebui sa inventez de fiecare data altceva cand ma intrebi asa ca .. nu mai intreba.

8. Pentru ca sunt barbat, nu vreau sa merg in vizita la mama ta, si nici nu vreau ca mama ta sa vina in vizita la noi. De asemenea, nu vreau sa vorbesc cu ea cand te suna si nici nu vreau sa ma gandesc la ea mai mult decat e strict necesar. Orice i-ai luat tu de “ziua femeii” e ok, nu vreau sa stiu ce e si nu vreau sa vad ce e. Si nu uita sa iei ceva si pentru mama mea!

9. Pentru ca sunt barbat, nu trebuie sa ma intrebi daca mi-a placut filmul. Daca tu ai plans la sfarsitul lui, cel mai probabil nu mi-a placut.

10. Pentru ca sunt barbat, sunt de parere ca orice ai purta e ok. Sunt de parere ca hainele pe care le purtai cu cinci minute in urma erau si ele ok. Oricare pereche de pantofi ar fi … e ok. Daca porti curea sau nu … e ok. Parul tau e ok. Arati foarte bine. Putem sa plecam naibii odata?

11. Pentru ca sunt barbat, si suntem totusi in secolul 21, sunt de acord sa impartim in mod egal treburile casei. Tu ocupa-te de rufe, de gatit, de facut curat, de vase si de dus gunoiul. Eu o sa fac restul.

Tags: , , , , , , , , , ,


Dec 14 2008

Pentru ca sunt barbat (I)

Category: PerceptiiAndy @ 10:50

Poti fi mai clar decat atat? Doar un adevarat “Mascul barbat” poate sa intre in toaleta respectiva! UGH!! MAN POWER !!

Inainte de a trece la postul din dimineata asta, tin neaparat sa-i multumesc lui Darkwolfy pentru urarea de “noapte buna” de aseara!

“Noapte buna! Si vezi sa nu mai dai cu capul de vreun sertar” zise el gandindu-se probabil la postul asta (sau ceva asemanator, nu stiu exact, n-am arhiva pe laptop). E nevoie sa mai spun ca vreo 5 minute mai tarziu cand am dat sa ma intind in pat, in oboseala crunta ce o resimteam m-am lasat vartos si sanatos pe spate doar pentru a face o gaura in marginea de lemn de la capatul patului? Nu … cred ca e de la sine inteles … mersi Darkwolfy … nu stiu ce m-as fi facut fara urarea ta de bine!!

Anyway … pentru ca e duminica si am si eu voie sa-mi relaxez neuronul si-asa mult prea solicitat in ultimul timp, ma bag la tradus si adaptat niste chestii sa vi le arat si voua … in special cititoarelor acestui mirific blog (trebuie sa va ajut sa intelegeti mintea masculului barbat mai bine nu?):

1. Pentru ca sunt barbat, cand imi las cheile de la masina .. in masina .. iar masina intr-un gest sincer de afectiune se inchide in timp ce afara e un ger de crapa pietrele, o sa ma joc cu o bucata de sarma in usa mult timp dupa ce hipotermia devine o buna prietena de-a mea. Sa sun la Asistenta Rutiera NU este o optiune.  EU voi castiga.

2. Pentru ca sunt barbat, cand masina are probleme si nu merge bine, o sa-i deschid capota si o sa ma uit la motor ca si cum as sti la ce ma uit. Daca vreun alt barbat trece prin zona, unul dintre noi o sa spuna:

“Pe vremuri ma pricepeam sa repar chestiile astea, dar acum din cauza calculatoarelor, n-as sti de unde sa incep”

Imediat dupa aceasta replica, o sa mergem la cel mai apropiat magazin/chiosc si o sa cumparam patru beri pe care o sa le bem, intr-un ritual sacru de comuniune si relationare.

3. Pentru ca sunt barbat, cand racesc am nevoie de cineva care sa-mi aduca supa de pui si sa aiba grija de mine cand zac intins in pat si gem ca o gorila pe patul de moarte. Tu esti femeie. Tu niciodata nu te imbolnavesti la fel de rau ca mine, asa ca pentru tine, asta n-ar trebui sa fie o problema.

4. Pentru ca sunt barbat, poti avea incredere deplina in mine sa cumpar chestii elementare de la magazin, cum ar fi paine sau lapte. Nu poti avea niciodata pretentia in schimb sa gasesc chestii exotice, de exemplu “chimen” sau “tofu”. In ceea ce ma priveste, astea pot fi foarte bine unul si acelasi lucru.

5. Pentru ca sunt barbat, cand un aparat electric din casa nu mai functioneaza, o sa insist sa-l desfac in zeci de bucati si bucatele, desi logica elementara imi spune ca acest gest de ingeniozitate pura o sa ma coste de doua ori mai mult in momentul in care persoana care stie sa-l repare o sa ajunga acasa si o sa trebuiasca sa-l reasambleze.

Tags: , , , , , , , , , ,