Nov 18 2010

[P.V.] Ne uitam la film?

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 10:07

popcorn

Cunoastem atat de multi oameni de-a lungul vietii si trecem prin atat de multe intamplari incat inevitabil ne schimbam incet-incet dupa fiecare nou contact. Sustinem mereu ca suntem “noi”, dar de fapt majoritatea lucrurilor pe care le facem sunt doar rezultatul direct al interactiunilor pe care le avem. Trebuie sa ne integram in societate nu? Cum ne putem integra altfel decat prin alinierea credintelor si gandurilor noastre la cele ale societatii. E cea mai usoara cale, si din pacate si cea mai distructiva pentru ca uitam sa fim … noi. Ajungem sa nu mai facem si sa nu mai credem in lucruri care ne-au “definit” pentru ca “nu e bine”.

Ne putem integra in societate si fara sa devenim mici marionete, tinandu-ne strans de principiile in care credem. Nu stiu despre voi, dar pentru mine sa fac nota discordanta este chiar o placere. A inceput ca un joc, si ma incapatanam mereu sa fac ceea ce “trebuia”, eram un fel de “Gica-Contra”. Bine, nu era bine nici asa, si din fericire ulterior mi-am dat si singur seama de chestia asta. Fac si acum nota discordanta cand ceva nu-mi convine; nu vreau sa ma “aliniez” celorlalti pentru ca sunt constient ca as deveni un om mult mai sarac, doar ca am mai renuntat la incapatanarea prosteasca: daca simt ca nu am dreptate, cedez, nu insist.

N-am inteles niciodata de ce “trebuie” sa fac ceva pentru ca “trebuie”. De ce ar trebui sa ajung sa cred in niste lucruri care nu ma definesc? De ce ar trebui sa-mi tai singur aripile?

Imi place sa cred ca sunt cat de cat liber si ca sunt in stare sa aleg ce e mai bun pentru mine. Da, simt si eu nevoia de “integrare”, si am nevoie de “acceptare” dar nu (mai) sunt dispus sa-mi sacrific principiile si idealurile pentru a le obtine. Usor? Nu, nu e. Am sacrificat foarte multe pentru chestia asta. Pentru o foarte mare perioada de timp (atat de mare incat nici nu mai stiu cand a inceput) am fost singur desi eram inconjurat de oameni care tineau intr-un fel sau altul la mine. Nu e un sentiment prea placut, dar la varsta la care am ajuns, consider ca a meritat sacrificiul, pentru ca acum chiar nu ma mai intereseaza atat de mult ce cred ceilalti, am trecut de stadiul ala si am dovedit ce trebuia sa dovedesc singurei persoane fata de care aveam ceva de dovedit: mie.

Cineva a spus la un moment dat “One day your life will flash before your eyes. Make sure its worth watching.” Inca mai sunt suficiente lucruri de facut, dar daca ma uit in spate, am suficiente motive sa iau totusi punga de popcorn si sa ma uit la “film”. Daca o sa ajung vreodata sa ma aliniez randurilor, pot la fel de bine sa fiu mort. Vreau sa visez in continuare, sa cred in continuare, sa zbor in continuare, sa pot sa zambesc din toata inima in continuare, sa pot sa rad si sa plang de fericire. Vreau sa traiesc in continuare si sa nu ma intreb mereu “oare e bine?”! Dar cred ca deja stiati toate lucrurile astea, cred ca reies dintre randurile posturilor anterioare (si nu, nu sunt un copil fara griji asa cum ar parea la prima vedere, am suficiente responsabilitati pe care le port pe umeri – noroc ca am spatele lat :-D ).

8 iulie 2009

Tags: , ,


Jun 22 2009

Personal crap (mp3 – piano, flute)

Category: PerceptiiAndy @ 11:17

Azi aberez, iar postul intra sub incidenta “personal crap” :)

Ma uitam acum ceva timp la un episod dintr-un serial in care improvizau doua fiinte: una la pian si una la fluier. Si ma gandeam brusc cat de misto, cat de thrilling e sentimentul ala in care incepi sa canti si in scurt timp uiti pur si simplu cine esti si ce faci, si .. doar canti. Momentul ala in care incepe sa vorbeasca sufletul, independent de vointa ta, independent de ce ai vrea tu sa spui; momentul in care “tu” incetezi sa existi in forma ta pe care o stii, si incepi sa plutesti .. sa zbori.

Desi stiti bine ca nu ma consider virtuos la nici un instrument, si nu ma consider nici muzician, nu pot sa nu ma gandesc cat de norocos sunt cateodata, in acele rare momente in care “muzica” preia controlul. Si cand zic rare .. din pacate chiar vreau sa spun “rare”, pentru ca nu mi se intampla foarte des … gen o data la cateva luni, dar senzatia aia este clar beyond words. Ultima oara am avut-o cand am facut Thoughts (Ode to Anticipation, Ode to Madness) cand toate instrumentele si toate liniile pur si simplu .. s-au intamplat (puteti sa ascultati o varianta “finala” la melodia aia aici).

Dupa ce-am terminat episodul mai sus mentionat m-am pus si eu sa ma joc cu un pian si cu un flaut irlandez. Doar asa .. for fun. Mi-a iesit o chestie in aproximativ 3 minute, n-am stat s-o curat, s-o aranjez, s-o nimic, e doar joaca – asa cum am inregistrat prima data, asa a ramas. Daca aveti chef sa ascultati, puteti sa downloadati aici. Nu va asteptati la nimic fancy de data asta, nu e cazul.

In fine, n-am vrut sa spun nimic deosebit azi, doar ma gandeam cat de misto e sa te pierzi in tine. Stiu ca suna cliseistic si labos, but I don’t really give a crap, e una din notiunile mele de “libertate” asa ca … :))

Tags: , , , , ,


Jan 17 2009

Like a virgin … (despre tatuaje si libertate)

Category: Realitate cruntaAndy @ 09:03

Pentru ca sunt mai emotionat decat o virgina care-si asteapta prima partida de sex, desi in cazul meu la vremea respectiva n-a fost emotie si anticipare ci mai degraba “erm .. what the hell?!”. Era ora 14 si tocmai ma retrasesem in cort sa trag un pui de somn (asa, de dupa masa). Aproape adormisem cand la un moment dat simt un alizeu: pantalonasii mei se retrasesera discret de pe mine, iar doua secunde mai tarziu intrebam nevinovat si pseudo-adormit: “erm .. are we doing it?”. In fine nu cred ca va intereseaza prea tare prima experienta sexuala a micutului porc :))

De ce sunt emotionat? Pentru ca au mai ramas doar cateva ore pana la prestarea tatuajului! Am apreciat foarte tare interventia lui 665, care desi e impotriva tatuajelor, nu mi-a spus nici “bai nu ti-l face” nici “bai fa-l” ci m-a intrebat direct si serios de ce vreau sa-l fac, convins probabil de faptul ca e doar avantul tineresc la mijloc.

Cand eram mic, mi-a adus Mos Craciun (inca mai credeam in existenta sa atunci) primele trei volume din Winnetou-ul lui Karl May. Le-am urmarit fascinat, vizualizand fiecare propozitie si fiecare pagina in mintea mea. Am fost atat de implicat in lectura si in aventurile lor incat la moartea lui Winnetou in cel de-al cincelea volum am prestat chiar o lacrima la modul cel mai serios.

Care-i legatura? De atunci am prins o mare fascinatie vis-a-vis de indienii nord-americani si de credintele lor, si partial am adoptat cateva lucruri care au ajutat la conturarea personalitatii mele si a modului meu de a privi lucrurile. Tatuajul pe care urmeaza sa-l fac la 13:00 asta reprezinta pentru mine.

In primul rand libertatea (pe care mi-o doresc de cand ma stiu). Libertatea de a spune “nu”, de a nu ma opri in fata limitarilor impuse de societate pe motiv ca “asa sunt lucrurile” sau ca “asa trebuie”, libertatea de a gandi singur, de a vorbi, de a ma exprima, libertatea de a-mi face singur alegerile. Apoi respectul pentru lucrurile din jur si intelegerea lor, atat a lucrurilor fizice cat si a celor ce tin de alte planuri. Urmeaza acceptarea celor din jur si in primul rand acceptarea mea. Credinta in principii nealterate la prima bataie de vant. Toate lucrurile astea mi-au dat puterea de a fi “eu”; un “eu” nemodelat de catre societate si de conceptiile si experientele altora.

Asta reprezinta pentru mine tatuajul de la 13:00: o parte din modul meu de a gandi, si in mai mare parte, modul meu de viata axat pe libertatea individului. Nu se poate pune vorba de “avant tineresc” sau de teribilism sau de “il fac pentru ca e cool”, e pur si simplu un lucru de care sunt foarte mandru si care face parte din persoana/personalitatea mea.

Am scris lucrurile astea pentru a explica si celor care nu sunt de acord cu tatuajele “care-i faza”. Mi-a placut reactia maica-mii de aseara; ea initial a fost impotriva acestui lucru, si din ce stiu eu s-a si suparat pe mine, aseara in schimb cand am vorbit la telefon, mi-a zis sa am grija si sa fie exact design-ul pe care il vreau eu, deja tonul din voce trecand inspre “being supportive”.

Generalizand: mi se pare foarte important in viata sa poti sa faci ceea ce vrei, si la fel de important mi se pare sa te inconjori de oameni care sunt in stare sa te respecte, sa-ti respecte deciziile, sa ti le inteleaga si sa le accepte, chiar daca nu sunt neaparat de acord cu ele! (pe sistemul “daca eu pot s-o fac (intelegerea), tu de ce n-ai putea?”)

Hai sa va arat tatuajul de la care am pornit (pt. design).

O sa fie usor modificat, si o sa fie facut pe bratul stang nu pe picior (ca in desenul de mai sus). Pentru mine … poarta in el toata simbolistica pe care o vreau.

Inca putin …

Tags: , , , , , , , , ,