Dec 08 2008

Parfum de decembrie…

Category: NostalgieAndy @ 16:05

Dupa ce-am plecat azi de la serviciu, m-am oprit 10 minute la ai mei parinti chitit sa iau trei casete audio (da .. desi am pseudo-rezolvat cu cd player-ul din masina .. inca se simte nevoia casetofonului :)) ). Trei casete pe care le-am ascultat enorm de mult cand eram in scoala generala (deci … destul de demult). Cu ce? Colinde de craciun americane. Nu radeti! Le-am iubit! Tin minte ca de fiecare data cand le ascultam, intram parca in “alta lume” … simteam brusc un anume “spirit al Craciunului”.

Tin minte ca ma uitam in revistele Burda si Nouvelle nu-stiu-ce ale maica-mii dupa cele cateva pagini cu decoratii de craciun, si asta in fiecare an. De fiecare data incercam sa fac cate ceva de-acolo … venea Craciunul! La un moment dat am cumparat ceara de albine si m-am apucat sa sculptez in ea “nasterea” (n-am trecut mai departe de Iosif si Maria). Alta data am incercat sa fac coronite de craciun improvizate (luati aminte ca eram totusi mic … foarte mic :P pentru mine erau niste lucruri aproape imposibile).

Imi amintesc ca in fiecare an, cu 3-4 zile inainte de Craciun scotoceam in toata casa dupa cadouri ascunse. Si le gaseam de fiecare data … sub patul parintilor, la ei in dulap, in biblioteca, sub ligheanul din camara … nu conta unde erau, le gaseam de fiecare data ..

Si venea dimineata Craciunului, si ma trezeam primul pe la 5 dimineata, cautam lanterna lu’ taica-miu si ma duceam repede la brad, tiptil-tiptil sa nu care-cumva sa-i trezesc pe ai mei, si ma uitam dupa cadouri .. si fosneam incet, incercam sa le subtilizez la mine in camera sa le deschid … si nu reuseam de fiecare data (ca deh, faceam prea multa galagie).

Anyway, revenind la zile mai recente … am vrut neaparat casetele ALEA, desi puteam sa fac un cd de pe net, dar n-ar fi fost la fel. Am dat “play” in masina si m-am bucurat de fiecare minut in plus petrecut in trafic, evident ca acum sunt o leguma nostalgica si melancolica dar deh, e ok :)

In fiecare an, inceputul lui decembrie aduce cu el un “anume” miros. Se intampla ceva cu mine … e totul “altfel”. Incep sa ascult colinde, ma gandesc la brad, ma gandesc la cadouri, ma gandesc la sarbatori si la familie, si ma entuziasmez cat se poate de tare in fiecare an. Totul e frumos si .. de-abia astept sa vina zilele “alea”. Si raman asa entuziasmat pana pe 23 decembrie … cand se rupe filmul…

Vine Ajunul, vine Craciunul … iar mie nu-mi mai spun absolut nimic. Sunt niste zile absolut banale si normale, in care nu se intampla nimic deosebit, si tot entuziasmul si tot spiritul de sarbatoare dispar instantaneu. Asa e in fiecare an … nu mai simt nimic … nu raman decat niste zambete amare pe care le afisez in public …

Asa e in fiecare an …

Voteaza-ma pe blogoree (click aici). Thanks …

Tags: , , , , , , , ,


Nov 25 2008

Tin minte si acum …

Category: NostalgieAndy @ 21:59

Am deschis ochii incet; ciudat, parca in dimineata aia rece de octombrie era mai multa lumina in camera … Stai! Nu … Ba da! M-am dat jos din pat in graba, atata graba incat inevitabil am mangaiat tablia patului cu tibia, dar nu conta lucrul asta, nu conta nici sangele care si-a facut aparitia in locul juliturii, nu conta nici durerea aia ascutita: ninsese!

Am deschis geamul cu grija sa nu cumva sa cada zapada de pe pervaz in casa si am simtit imediat aerul ala rece si curat de iarna! Stateam la etajul opt, intr-un bloc nu foarte vechi, cu vedere de la geam la curtea interioara. Toate masinile erau parcate la locul lor, un strat alb, imaculat si perfect de zapada acoperise totul in jur.

Prima ninsoare si primul strat de zapada au fost intotdeauna cele mai frumoase. Atunci cand oamenii inca nu apucau sa calce prin zapada, cand masinile ramaneau doar niste gramajoare mari si diforme de zapada, cand copacii deveneau albi in totalitate.

Tin minte si acum cum puneam salopeta pe mine, un pulover gros si aspru pe care nu-l suportam, geaca de iarna, puneam manusile, fularul si caciulita si ieseam afara.

Tin minte si acum stratul de zapada gros de cel putin 15 centimetri si acei primi bulgari pe care ii faceam mereu cu mainile goale, si acea prima sapuneala care era mereu menita pentru fete, si acel prim om de zapada diform si hidos, si acea fortareata de zapada pe care o faceam.

Tin minte si acum ca intr-unul din ani ninsese atat de mult si era atat de multa zapada incat am putut sa sapam tunele pe sub zapada si ne-am plimbat ore in sir in patru labe prin ele pana cand s-au prabusit peste noi.

Tin minte si acum ca luna octombrie aducea prima ninsoare si primele flori de gheata la geam.

Tin minte si acum plimbarile pe Kiseleff sau prin Herastrau cand totul, dar totul era acoperit de zapada. Toti copacii, toate tufisurile, toate aleile, totul era … era magic.

Tin minte si acum derdelusul din parcul Circului unde mergeam in fiecare iarna, la primul semn de ninsoare. Nu mai conta ca ne rostogoleam, ca ne loveam, conta ca eram fericiti si ne distram. Tin minte si acum ca luam o bucata de slanina din frigider si ungeam sania cu ea gandindu-ma ca va aluneca mai bine. Tin minte si acum ultima oara cand m-am dat cu sania.

Tin minte si acum ultima ninsoare. N-am stiut atunci ca o sa fie ultima, n-am stiut ca n-o sa mai ninga niciodata la fel. N-am stiut ca aia o sa fie ultima oara cand o sa ma bucur atat de mult de zapada in orasul asta. Nici n-aveam cum.

N-am stiut atunci ca multi ani mai tarziu o sa mi se faca dor de lucrurile astea. N-am stiut atunci ca o sa ma intreb daca se vor juca vreodata copiii mei in zapada asa cum m-am jucat si eu. N-am stiut atunci ca intamplarile pe care mi le povestea bunica in fiecare iarna o sa ramana doar niste amintiri apuse si ca cei ce vor urma nu o sa stie niciodata “cum e”. N-am stiut!

Daca ti-a placut articolul, voteaza-ma pe blogoree (click AICI) si/sau pe digg (click AICI). Multumesc :)

Tags: , , , , , , , , , , ,