Feb 14 2011

Ahhh ce zi cacatoare!

Category: PerceptiiAndy @ 07:19

Bun, am facut si ITP-ul, singura problema fiind doua becuri arse (ma rog, dintre care unul era pozitia din dreapta dar meh … eu mergand mereu cu faza scurta, n-am prea observat :D ). Recunosc ca n-am condus niciodata mai prudent ca in intervalul de doua zile de cand m-a oprit stimabilul tovaras politist pana am facut ITP-ul; daca schimbam a treia era deja motiv de sarbatoare ca deh … am aflat eu de la nenea politist in seara aia ca “daca faci accident si n-ai ITP-ul facut … esti cam f*tut prietene”.

Anyways, v-am zis eu ca mi-e lene sa scriu pe blog ca tre’  sa tot curat spam-uri in fiecare zi. Well … avand in vedere ca in ultimele 2 ore am facut iar curat prin folderul de spam (care de data asta era micut, avea doar cateva mii de mesaje) si am activat iar un plugin anti-spam … vedem ce se intampla. Bine, asta inseamna ca exista IAR posibilitatea ca multe dintre superbele, suavele si mirobolantele voastre comentarii sa nu apara dar o sa incerc sa monitorizez.

Ca un porcusor cuminte, aseara m-am indreptat catre fabulosul meu pat cu gandul de a-mi imbratisa perna, undeva pe la 21:30 ca deh … I’m a good little boy. Niste ceva timp mai incolo am adormit. Pe la niste putin timp mai tarziu, adica 4:30 eram deja cu ochisorii mei minunati cam cat cepele si ma uitam la modul superb in care lumina de la felinarul din fata blocului se rasfrangea prin jaluzele pe tavan. Inca niste putin timp mai incolo, anume pe la 5 m-am indreptat catre altarul diminetii, anume bucataria si cana de cafea.

Bai, azi e o zi misto bai. Serios! E o saptamana misto! Si stiti de ce? aaaa stati asa ca am ramas fara cafea … vin imediat

Back. Bine, nu ca voi ati avea de unde sa stiti ca au trecut vreo 10 minute, iar in cele 10 minute cat mi-am facut a doua cana de cafea, am spalat si niste bucati de vase si am facut ordine prin condimente, dar asta e besides the point. Aaaa … ce ziceam?

Da … aseara am avut o revelatie. Portile cerului s-au deschis, ingerasii au inceput sa cante, animalele faceau sluj in fata blocului, elefantii trompetau, fulgerele fulg….aaa nu, fara fulgere ca era de bine … in fine, ati prins ideea. Si in aceasta ploaie de lumina care-mi inconjura trupul firav (sa nu v-aud ! ) m-a troznit un gand: I’m a fucking lucky son of a bitch! (disclaimer pt. mama, ca stiu ca citeste blogul: nu mom, I don’t think you’re a bitch and all, you know I love you and stuff dar e mai palpitant daca folosesc expresii d-astea, sunt mai cool asa … stii? par mai dur and shit… love ya. Bine pe de alta parte, disclaimer-ul asta a anulat toata duritatea aparenta pe care incercam s-o transmit, dar  ma rog, asta e alta poveste…)

Eu oricum sunt de parere ca toata viata mea am calcat intr-un mare cacat … zi de zi … ca altfel probabil nu eram aici. Eram dincolo. Anyway. Aseara mi-am dat seama ca nu numai am calcat intr-un mare cacat, ci ma scufund in el de-a dreptul (stiu, e o imagine idilica si superba).

Dupa cum bine stiti (cel putin niste aia dintre voi care ma cunosc sau ma citesc de ceva ani), eu traiesc din si prin muzica. Anume, cel mai tare (si penal) raspuns pe care pot sa-l dau la intrebarea “Cu ce te ocupi?” este … “Sunt compozitor….” (sau “creez sentimente” ca sa fie mai apoteotic asa …). Buuuuuun, pe langa chestia asta cu muzichia, stiti ca m-am apucat sa topai gratios in varii forme salsistice si ca m-am indragostit de tango. Well … that’s pretty much all I do …

Viata/existenta mea se rezuma la: cantat si dansat acompaniate gratios de hohote de ras si comportament retard. Serios .. e cacator de misto! (asta ca sa fac legatura cu cacatul de mai devreme). Nu stiu ce fapte minunate am facut in alta viata de acum posed aceasta bucata de noroc dar sunt ferm convins ca am fost un om minunat, si am iubit pe toata lumea, si i-am ajutat pe toti si … well … nu ca acum cand urasc aproape toti oamenii. Meh … probabil ca in viata urmatoare o sa cersesc la un colt de strada sau o sa fiu un gandac de balegar. Asta e, can’t be bothered. But for now ….. sing and dance baby! Annoying isn’t it?

A da, si va ziceam ca e o zi misto si o sa fie o saptamana misto … da … deoarece si pentru ca fiindca m-am trezit uitandu-ma un barbat de 60 de ani imbracat intr-un halat roz si pufos si “un pic” cam mic. Deh … sitcom-urile americane nu sunt chiar extrem de originale, dar tot a fost suficient de retard cat sa fac “ha ha”.

Bun. Ma duc sa ma desput then off to work. Sa aveti o saptamana minunata!!

(Daca pluginul ala anti-spam isi face treaba, posibil sa scriu mai des)

Tags: , , ,


Nov 18 2010

[P.V.] Totul pentru o clipa, o clipa pentru o viata

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 09:46

Niste voi astia care ma stiti mai bine, ori personal, ori pentru ca ma urmariti de ceva vreme, ati observat probabil in rarele momente de seriozitate pe care le prestez aici ca am o mica obsesie pentru un mic lucru, anume pasiunea, deoarece si pentru ca fiindca existenta noastra se exista cam nasol fara ea. Cand spun pasiune, nu ma refer la iubirea dintre doua persoane (nu de alta, dar aparent am observat ca exista suficienti indivizi care la auzul acestui cuvant se gandesc imediat la chestii romantice si siropoase); nu, ma refer la pasiunea de face toate lucrurile pe care le prestam de-a lungul existentei, de la fiert apa pentru ciorba, spalat masina, pana la toata gama de emotii dusa la extrem.

Asadar, pentru ca vroiam sa si vorbesc despre asta, dar la momentul respectiv blogul porcin se concentra doar pe articolele faimoase si geniale scrise intr-o anumita categorie de “reviste” sau “publicatii” am hotarat sa fac un blog secundar. Si l-am facut. Si am scris. Si m-am oprit. N-am prea avut chef sa tin patru bloguri, asa ca a ramas in paragina. Si pentru ca totusi as vrea sa mai scriu despre asta din cand in cand, o sa mut cateva posturi de-acolo aici, o sa fac o noua categorie “Pasiunea Vietii”, si cand n-o sa am chef de aberat aberatii aberante o sa scriu si despre lucrurile astea.

Posturile au o usoara tenta de “motivational speech”, nu asta era ideea, pur si simplu asa au iesit. Sunt doar lucruri in care cred, lucruri care mi se par de bun-simt, si principii care sunt alaturi de mine in fiecare zi.

Blogul se numea Pasiunea Vietii: Totul pentru o clipa; o clipa pentru o viata. Mai jos e postul introductiv de acum un an jumate. Posturile mutate de acolo aici o sa aiba un [P.V.] inaintea titlului.

Inca mai cred in oameni. Inca mai cred in viata. Inca mai cred in pasiune. Inca mai cred in pasiunea vietii. Nu ne-am nascut cu totii sa fim niste robotei speriati de sentimente si trairi, nu pot sa cred asta si nu pot sa accept asta. Nu pot sa cred ca suntem cu totii bantuiti de neincredere, ca am uitat sa speram, ca am uitat sa visam, ca am uitat sa iubim. Nu pot sa cred ca am uitat sa traim.

Eu nu am uitat, si despre asta o sa scriu in blogul asta. Despre lucrurile mici sau mari care ma insotesc mereu, lucrurile mici sau mari care au devenit o parte din mine. O sa scriu despre cine si de ce sunt eu, poate pe de-o parte intr-o incercare de a ma cunoaste pe mine mai bine, iar pe de alta sa arat ca inca mai exista oameni care cred in “altceva”. O sa scriu despre viata si despre pasiunea vietii. Cat timp? Pana va disparea cu totul, pentru ca atunci voi fi murit.

Nu sunt adeptul turmei, ci mai degraba al individualismului. Fiecare avem dreptul sa ne facem singuri alegerile in viata, si sa ne simtim bine cu asta, fara sa ne gandim prea tare ce crede X sau Y despre noi – si implicit sa ne modelam existenta dupa parerile celorlalti. Aici, pe mirificul blog, o sa incep eu, nu de alta, dar stiu cativa oameni care m-ar “blama” intr-un fel sau altul pentru posturi de genul asta.

Sa aveti o zi faina!

Groh!

Tags: , , ,


Nov 09 2010

Ieri

Category: PerceptiiAndy @ 11:09

Noapte. Sosea goala. Sate pustii. Drumuri neasfaltate. Padure pustie. Intuneric total. Sunete. Lumini de oras privite de pe deal. Muzica buna. Liniste. Missed that :)

Note: Comments off due to redundancy :D

Tags:


Aug 11 2010

consemnare

Category: PerceptiiAndy @ 00:07

Sunt inca la mare pana joi si scriu de pe mobil. Vroiam doar sa consemnez ceva pt prosperitate: in seara asta mi-am dat seama inca o data cat de importanta e libertatea. Luptati-va pt ea, va promit ca n-o sa regretati. Si tot in seara asta, o data cu acceptarea, mi-am gasit o mica bucatica de liniste. Macar pt seara asta, nu ma astept sa tina prea mult :-D sa aveti o zi frumoasa dragilor, ne auzim in curand, tre sa va arat neaparat cum repara romanul motorul cu ciocanul :-D

Tags:


Jul 27 2010

Completare…

Category: PerceptiiAndy @ 14:53

…la ultimul post: deja daca ma gandesc la conceptul de “ironie a sortii”, imi vine sa ma cac pe mine de ras. De o saptamana incoace chiar ma simt ca dracu’ pe plan psihic cu tot felul de rahaturi care nu-mi dau pace … si tot de o saptamana incoace … primesc numai vesti bune aproape. Media e undeva la una pe zi. Acum doua minute am primit un telefon cu inca o chestie foarte foarte misto. A naibii Univers si legea lui :))

Cei mai apropiati mie care ma citesc, stiti ca sunt omul extremelor: ori e alba, ori e neagra, nu exista gri; ori total, ori deloc. Ei bine, aparent chestia asta se reflecta cam in tot ce tine de mine pffff … si incep sa devin din ce in ce mai curios cum e cu gri-ul ala.

Si cu toate astea, parca-mi doresc sa fac si niste lucruri de cacat (apropo de ultimul post).

Sa aveti o zi frumoasa dragii porcusorului !

Tags:


Jul 27 2010

Despre oboseala si echilibru

Category: PerceptiiAndy @ 08:46

Nota: aberatii personale; cred ca a trecut mai bine de un an de cand n-am scris ceva de genul asta. Mi-era dor de ceva post personal si idei aruncate fara legatura pe blogul MEU :D O sa incerc sa revin diseara sau maine cu posturile cretine care salasluiesc pe aici pe blog deobicei (in functie de timpul pe care il am).

Bun, m-am intors, am reusit sa si dorm cum trebuie (nu de alta, dar de miercurea trecuta am cam uitat sa fac chestia asta) si daca tot am fost plecat, mi-am adus aminte cat de relaxant e sa stai pe un sezlong cu cracii in sus in fata unui lac, dimineata cand rasare soarele, oamenii dorm, ciorile latra pe langa tine, si insectele miauna fericite a dimineata. De asemenea, mi-am adus aminte cat de cacator de frig este pe malul unui lac dimineata, cand “adie” musonul de la 6-7.

Furie, exhuberanta, bucurie, tristete, ura, dor, dispret, mandrie, anxietate, frustrare, fericire, frica, dezgust, anticipatie, optimism, agresivitate …. pe de-o parte, presupun ca e bine, inseamna ca sunt viu, ma bucur de viata si alte blabla-uri de genul asta, pe de alta parte, parca e putin cam mult, avand in vedere ca multe din chestiile astea sunt contradictorii si ma insotesc in continuu in ultimul timp, pe de inca o alta parte, ma declar multumit ca unul din cele doua lucruri pe care le detest cu toata fiinta mea lipseste din lista, anume regretul (cel de-al doilea lucru n-are rost sa-l mentionez).

In fine, cat stateam eu pe sezlong ascultand valurile care susurau suav in urechile porcine, mi-am adus aminte ca acum ceva ani de zile, militam fervent pentru o idee “POTI sa le ai pe toate in acelasi timp”. Makes sense, daca te gandesti logic la ce anume iti trebuie / de ce anume ai nevoie, daca rationalizezi totul la sange, n-ai cum sa nu ajungi la concluzia asta. Doar ca uneori poate sa dureze “un pic” cam mult. Relaxarea e a dracu’ de obositoare apropos.

“Unul din cele mai importante lucruri de care avem nevoie este echilibrul” (asta ziceam prin 2007). S-au schimbat multe de atunci, oamenii merg inainte, invata, se adapteaza, chestia asta insa a ramas la fel. Echilibrul ori vine pur si simplu dintr-o forta misterioasa a Universului (dupa cum cred multi), sau mai realist … ti-l faci singur. Mi s-a parut mereu fascinant cum in cele mai de cacat momente ale vietii, poti sa faci niste lucruri absolut senzationale, si cum in cele mai fericite clipe, poti sa faci niste lucruri de … well … de cacat.

Acum … fac lucruri senzationale … good for me eh?

Tags:


Jul 07 2010

Confesiunile si ideile unui micut porc

Category: Perceptii, Realitate cruntaAndy @ 08:56

Disclaimer: post lung care se transforma in chestii mai serioase :))

Astazi dimineata micutul porc s-a trezit filozofand “Ba, ce mizda pasii mi-a tremurat cracu’ toata noaptea…”. Mda, visam si eu linistit, si din cand in cand muschiul febril de la cracu’ drept tot tresarea, suficient de tare cat sa ma traga in starea aia dintre somn si trezire. Bine, probabil mai dubios a fost cand m-am trezit pe la 3 dimineata razand in hohote … ma gadila prea tare …

In fine, revenind la lucruri serioase si filosofice. “Bufon”, “circar”, “clovn”, “oaia neagra” si alte cateva similare, au fost apelativele cu care indivizii faceau trimitere la un anumit micut porc in perioada sa fascinanta de copilarie. N-am fost cel mai cuminte copil din lume, nu mi-a placut sa stau sa invat, mi s-a parut mereu mult mai interesant sa stau pe-afara sa ma joc, sa fiu retard, sa fac numai idiotenii, sa sparg capete (din greseala mereu) si geamuri si tot felul de chestii. Ai mei parinti au fost mereu super uber mega incantati de realizarile scolare ale micutului porc, anume note scazute la purtare (la un moment dat prin generala, eram singurul care reusea performanta asta in fiecare trimestru), absente peste absente, chemari la scoala, platit geamuri etc. Ok, toate astea sunt normale pentru orice copil la un moment dat nu? Ei bine, eu le faceam chiar zilnic. Era distractiv :D

Si am crescut, si am ramas “bufon”, fac in continuare numai chestii idioate, ma simt bine cand fac lumea sa rada, nu  ma deranjeaza cand cineva rade ori cu mine, ori de mine, cel putin atata timp cat jucam dupa regulile mele etc. Unde bat? Pai simplu, de cand cu mirifica idee de saptamana trecuta de a organiza niste bucati de intalniri intre straini cu varste apropiate cu scopul declarat de a ne comporta ca niste copii, diferite persoane mi-au tot grohait ca a venit timpul sa ne maturizam, ca astea sunt jocuri de copii, ca acum avem alt statut in societate, ca toate chestiile astea nu se mai preteaza la varsta noastra, si alte cacaturi conexe. Recunosc insa ca cel mai mult ma amuza cand cineva al carui scop declarat in viata e sa bea ca porcu’ in continuu imi spune sa ma maturizez.

Ce inseamna sa te maturizezi? Sa te trezesti dimineata, sa te duci la munca, sa stai pana seara, te intorci acasa, intri pe net, ocazional platesti facturi si faci cumparaturi, si vineri, sambata si duminica sa iesi la o bere cu prietenii?

Ok, am o cariera in continua crestere de ceva timp, lucrez intr-o companie internationala pe care o ador pe de-o parte, pe de alta, am propria firma internationala pe care evident o ador, traiesc din pasiunea mea, am responsabilitati asumate pe care mi le urmez cat de bine pot (da, bun, asta include si decizii proaste, dar pana la urma toti le facem mai devreme sau mai tarziu), stiu sa-mi port de grija si sa fac niste distinctii elementare intre lucrurile care ma inconjoara, stiu sa aleg, si vreau sa ma distrez in continuare jucandu-ma! Daca asta e lucrul care ma face pe mine imatur, asa sa fie asadar!

Nu mai stiu daca mai tineti minte (cei care erati pe-aici pe blog acum vreun an, poate doi) ca am mai deschis eu o data subiectul cu “carpe diem” si cat de scurta e viata pentru a nu face lucrurile pe care le vrei. Mie unuia, mi-a placut mereu sa fac cate ceva, si am fost mai tot timpul deschis la “nou”, am vrut mereu sa incerc “cate ceva” ca sa nu am regrete mai tarziu. Si pana acum mi-a reusit cat de cat, am ajuns la aproape 27 de ani, si in toata existenta mea etern mirobolanta, n-am decat un singur regret, pe care il posed de cand ma stiu, si am sanse mari sa-l am toata viata din pacate; “marele secret” al porcusorului, bine, si probabil singurul.

Am fost reporter, am fost actor, am scris si regizat (si jucat evident) o bucata pentru teatru, am cantat in romana intr-o sala arhiplina, populata de peste 2000 de oameni care nu intelegeau o boaba de romana, si i-am vazut ridicandu-se in picioare si dansand dupa primele acorduri, am participat la un proiect international de economie, am incercat sa invat cinci limbi straine (inca incerc), m-am trezit dimineata, si din instinctul de moment m-am dus la gara si m-am urcat in primul tren, m-am plimbat prin toata tara, am invatat sa gatesc, am asistat la operatii, am fost team leader intr-o echipa internationala de programatori, am facut muzica pentru reclame, filme si jocuri, m-am apucat de echitatie (in progress), am lucrat pentru o firma de arhitectura ca grafician, am fost administrator de retea, am invatat sa tricotez (hai, sa v-aud aici), am reusit sa fiu primul la ultima faza a unei olimpiade scolare, am invatat cum e sa pierzi pe cineva, mi-am luat un kilt si am defilat cu el in locuri aglomerate, am invatat cum sa fac nod la cravata in patru moduri diferite, am cochetat cu sketch-ing-ul, am avut curajul sa ma urc in ride-uri nebune – parcuri de distractie – chit ca m-am inverzit dup-aia (prima oara, pe la vreo 10 ani in Italia … nici pana acum nu stiu DE CE am facut chestia aia, mai ales ca m-am dus singur), am studiat diferite culturi din punct de vedere antropologic, in fine, dupa cum spuneam, mi-a placut mereu sa fac “cate ceva”, de preferinta ceva nou, si mi-a placut sa “stiu” si sa “vad” cat mai multe lucruri. Inca mai am de invatat o tona de cacaturi, si de aprofundat altele, si sunt mereu fascinat de potentialul creierului uman si de savanti, de interactiunea sociala si de psiho-sociologie. Dar pana una alta, acum vreau sa ma joc! De ce? pentru ca pot!

Ideea de baza e urmatoarea, am mai spus-o si o s-o repet: daca nu facem acum lucrurile pe care vrem sa le facem, atunci cand? Dupa ce murim? Sau stam si traim cu amintiri frumoase si atat? Eu stiu ca societatea judeca si e neiertatoare si intoleranta in multe cazuri, si stiu ca majoritatea dintre noi cautam acceptare si avem nevoie sa ne integram “acolo”, ca atare tinem la rang inalt parerea pe care o au ceilalti despre noi. Si? La ce bun? Ajuta cu ceva pe termen lung? La ce? E mai important ceea ce cred ceilalti despre tine decat ceea ce crezi tu despre tine si ceea ce vrei sa faci?

N-am pretentia sa ganditi toti ca mine (s-ar duce naibii societatea instant), n-am pretentia sa fiti de acord, n-am pretentia sa va schimbati ideile, n-am pretentia ca dintr-o data sa-l luati pe “carpe diem” in brate, as avea insa pretentia sa nu aruncati cu oua. Stiu ca printre cele mai grele lucruri de facut este sa accepti ca omul de langa tine are ALTE idei si conceptii decat tine, si sa intelegi ca e dreptul lui sa le aiba, nu trebuie sa fii de acord cu ele, dar nici nu trebuie sa consideri ca tu detii adevarul absolut. Nu exista asa ceva, totul tine de perceptii pana la urma.

Si ca incheiere, motivul pentru care toate lucrurile astea, si ideile mele s-au amplificat in ultimii ani este pentru ca …  era s-o mierlesc de doua ori pana acum, iar intr-una din dati am ramas tremurand ceva vreme dupa. Asa ca ideea e simpla, daca peste 2 ore, peste o zi sau peste un an mor, macar mor impacat si multumit ca n-am stat sa ma gandesc prea mult daca sa fac sau nu ceva ci am facut direct si am invatat ceva, si m-am distrat. Si da, intr-un final o sa mor nu? Si voi la fel sa stiti, conteaza doar “unde”, in turma, sau in afara ei?

Micutul Porc “Bufon”

Tags: , , , ,