Jun 14 2013

Despre personalitati si oameni

Category: PerceptiiAndy @ 11:36

Astazi as vrea sa va vorbesc putin despre personalitatile umane dupa MBTI (Myers-Briggs Type Indicator). Sunt cuprinse in total 16 tipologii de personalitate, extrapolate din teoriile propuse de Carl Jung. Acesta a spus ca exista patru functii psihologice importante prin care simtim lumea din jurul nostru: senzatie, intuitie, sensibilitate si gandire; dintre aceste patru functii doar una este dominanta majoritatea timpului. (wikipedia)

De ce vreau sa vorbim azi despre asta? Pentru ca pe mine ca individ m-a ajutat foarte mult sa inteleg lucruri si sa-mi gasesc locul in lume odata ce am inteles tipologia mea. Chestia asta nu e valabila pentru toate tipologiile, multe dintre ele sunt total neinteresate de MBTI, dar pentru cei ca mine … poate fi ceva de real ajutor.

Un lucru vreau sa fie clar de la inceput: MBTI n-are nici o treaba cu astrologia, sau alte chestii considerate un pic mai … “abstracte”. Este ceva bazat pe stiinta.

Inainte sa merg mai departe, daca sunteti curiosi de tipologia voastra, va recomand urmatorul test. Incercati sa raspundeti la intrebari cat de deschis puteti, asa cum sunteti in realitate, nu asa cum v-ar placea sa fiti. Randurile de fata le scriu pentru ca mi-ar placea foarte tare cateodata sa intru in contact cu un alt INFJ (singurii pe care ii stiu sunt straini), asa ca daca posedati respectiva tipologie … daca sunteti INFJ contactati-ma :)

De ce m-a ajutat pe mine chestia asta? Pentru ca, la fel ca orice alt INFJ, am avut toata viata mea, inca de cand eram mic, sentimentul ca “nu apartin”; desi am fost mereu inconjurat de prieteni si oameni, mereu am fost ca un “proscris” in societate, gandind lucruri pe care nu le vedeam la altii, simtind lucruri pe care nu le vedeam la altii, si in anumite momente am ajuns chiar sa ma consider un pic “defect”. In momentul in care am aflat ca sunt INFJ, cat de rara este aceasta tipologie, care sunt trasaturile, ce inseamna asta, etc am inteles totul. Am gasit raspunsuri la toate intrebarile pe care le-am avut dintotdeauna. Chiar daca in urma testului constatati ca nu sunteti INFJ, asta nu inseamna ca citind lucruri despre personalitatea voastra n-o sa va ajute sa va intelegeti mai bine si pe voi, si lumea din jurul vostru asa ca … go ahead! Mai jos o sa va las procentajele populatiei pentru tipologii, cat si un link cu descrierea pentru fiecare in parte. Click on it, read it and try to find out more about yourself! S-ar putea ca pe termen lung sa va imbunatateasca viata si s-o imbogateasca considerabil. Knowledge really is power.

Protectorii

ESTJ: barbati 16% – femei 10%
ESFJ: barbati 7% – femei 17%
ISTJ barbati 10.5% – femei 6.5%
ISFJ barbati 4% – femei 10%

Creatorii

ESTP: barbati 12.5% – femei 7.5%
ESFP: barbati 8% – femei 14%
ISTP: barbati 8.5% – femei 3.5%
ISFP: barbati 5% – femei 7%

Intelectualii

ENTJ: barbati 5.5% – femei 2.5%
ENTP: barbati 6% – femei 3%
INTJ: barbati 2.5% – femei 0.5%
INTP: barbati 4% – femei 1%

Vizionarii

ENFJ: barbati 2.5% – femei 5.5%
ENFP: barbati 6% – femei 8%
INFJ: barbati 0.5% – femei 1.5%
INFP: barbati 1.5% – femei 2.5%

De ce vreau sa interactionez si eu cu alti INFJ? Well … pentru intelegere in primul rand, si pentru … cele de mai jos.

Noi (INFJ) suntem o tipologie profunda si complexa, vazuta rar si inteleasa foarte putin; suntem o tipologie foarte intuitiva, si asa cum spune in descrierea noastra, stim lucruri intuitiv, fara a sti “de ce” si “de unde” si fara sa avem prea multe informatii despre subiectul in cauza; de cele mai multe ori avem dreptate (putem numara pe degetele de la o mana de cate ori ne-am inselat) si stim asta – lucru care evident ne poate face nesuferiti in fata multor oameni. Cautam mereu ceva profund in relatii, idei si evenimente, mereu concentrati pe a ne intelege mai bine atat pe noi insine cat si pe ceilalti. Folosindu-ne intuitia, ne dezvoltam o viziune foarte clara asupra lucrurilor, pe care o punem in practica, mereu incercand sa imbunatatim viata altora.

Desi parem indivizi foarte deschisi si sociabili (pentru ca avem personalitati multiple din cauza vietii interne complexe), suntem introvertiti in adevaratul sens al cuvantului, foarte privati, care nu ne expunem niciodata mai mult decat e nevoie. Desi foarte independenti, suntem puternic interesati de bunastarea altora. Sensibili si complecsi, suntem adeptii intelegerii problemelor complicate si motivati sa rezolvam diferentele intr-o maniera cooperanta si creativa.

Tindem sa fim foarte sensibili si usor de ranit, desi asta nu o aratam niciodata (decat celor mai apropiati), si preferam sa ne retragem in liniste pentru a stabili niste limite decat sa ne exprimam sentimentele ranite – comportament care deobicei ii supara pe ceilalti si ii lasa confuzi. Suntem lideri tacuti cu o personalitate profunda, misteriosi, foarte complecsi, uneori chiar si pentru noi insine. Abstracti in comunicare, traim intr-o lume a intelesurilor si posibilitatilor ascunse.

Din cauza naturii noastre si a modului in care privim lucrurile, de multe ori ne facem ori neintelesi ori parem pur si simplu paradoxali in gandire, vorbire si comportament. Pentru noi in schimb nu e nimic paradoxal, pe masura ce ne intelegem si intelegem lucrurile din jurul nostru, cautam echilibrul, pana in punctul in care lucruri care teoretic nu pot coexista impreuna, le aducem unul langa altul tocmai pentru a ne putea balansa.

Abilitatea noastra de a intelege sentimentele si gandurile celorlalti este nativa, pe de alta parte nu lasam mereu sa se vada lucrul acesta, si uneori facem pe prostii. Suntem artistici si creativi si ne exprimam deobicei mult mai bine in scris decat verbal (asa ca daca vreti vreodata sa stiti ce se mai intampla cu un INFJ, rugati-l/o sa … scrie).

Din cand in cand preferam sa ne izolam pentru ca pur si simplu toate gandurile noastre constante, si implicarea tacita in tot ce se intampla in jur ne lasa fara energie. Cand facem asta (in special intr-o relatie) nu inseamna ca avem ceva cu voi, ci pur si simplu avem nevoie sa ne incarcam bateriile. Si pentru ca suntem vazuti deobicei ca extrovertiti, retragandu-ne din toate activitatile brusc, ii lasa deobicei pe oameni atat surprinsi cat si ingrijorati.

Excelam in a recunoaste potentialul pentru crestere in altii, atat individual cat si in compania noastra, si avem deobicei un plan pentru ca fiecare sa-si atinga acel potential. In acelasi timp avem valori personale foarte puternice si stim cum sa sa dam tot ce-i mai bun din noi. Suntem entuziasmati de viitor si posibilitati si suntem fericiti cand ne folosim talentul organizatoric si imaginatia creand planuri pentru a atinge viziunea generala.

Prieteni loiali (asta daca ne apropiem suficient de cineva), punem mare accent pe relatii autentice, de cele mai multe ori simtind minciuna si duplicitatea sau gandurile/sentimentele ascunse ale altora. Ii apreciem pe ceilalti, oferim feedback pozitiv cand e nevoie si ne asiguram mereu ca nevoile fiecaruia au fost luate in calcul. Desi suntem de multe ori mai concentrati pe nevoile altora, si desi poate parea ca le neglijam pe ale noastre, nu ezitam sa vorbim daca simtim ca valorile noastre personale sunt ignorate.

De ce ar trebui sa aveti un INFJ in viata voastra? (si daca aveti deja, tineti-l acolo!!!)

Pentru ca suntem dedicati unui viitor mai bun si facem mereu demersuri pentru a face viata fiecaruia mai buna putin cate putin. Pentru ca suntem orientati catre oameni si posibilitati, vedem acea lume “mai buna” undeva departe, si tot ce facem este pentru a o transforma in realitate.

INFJ ‘celebri’: Goethe, Maica Teresa, Martin Luther King, Nelson Mandela, Gandhi, Carl Jung, Dostoevsky.

Tags: , , , , , ,


Mar 12 2009

Barbati sa fim asadar!

Category: PerceptiiAndy @ 07:00

Bai nene e bine sa prestezi prin viata in calitate de mascul! Parol! De ce spun asta? Cica niste psihologi s-au gandit ca ar fi interesant sa studieze niste 100 de femei si cativa 93 de barbati, sau mai degraba visele lor. Oamenii respectivi trebuiau sa povesteasca visele avute peste noapte si “sentimentul cu care s-au trezit”, zice apropo.ro.

Ei, acum vine partea interesanta. De-abia acum am inteles de ce multe din prietenele mele se plang de cosmaruri in timp ce prietenii mei … erm … Cercetatorii zice asa: femeile au cosmaruri relativ des in timp ce barbatii presteaza vise cu oarece conotatii sexuale mai des. Aceasta stare de fapt duce la o inerenta stare de agitatie in cazul demoiselelor si la o inerenta stare de chillout in cazul posesorilor de falfaitoare intre picioare (pe cale naturala).

As fi preferat ca acum doua seri in loc sa am un cosmar in care eram asaltat si asasinat la propriu de volumul de munca sa fi facut sex la/pe birou (nu ca as avea unde pe biroul meu nu de alta dar s-ar putea sa intre varii butoane in varii orificii dar asta e mai putin important).

In orice caz … aparent prestand mirifica activitate numita viata ca si mascul nu e chiar atat de rau :D

Tags: , , , , ,


Jan 14 2009

Despre femei si copii

Category: Realitate cruntaAndy @ 15:15

Iarasi post pseudo-serios (alt post in care Andy risca sa-si ia 2-3 pumni in cap). Intrebari pentru cititoarele mele.

V-ati dorit vreodata un copil? Va doriti poate acum un copil? V-ati imaginat cum ar fi? Buuuuuun. Sunt destule femei care au aceasta dorinta (minunata dealtfel), dintre care majoritatea indubitabil ca si-ar iubi progeniturile. Care ar fi problema atunci?

Ei bine, dintre aceste femei, foarte multe nu se iubesc pe ele insele, in parte din cauza ca nu au suficienta incredere in ele => o parere negativa adesea nejustificata. De ce e importanta chestia asta? Pentru ca toata dragostea si iubirea pe care ar manifesta-o pentru copil (copiii) lor ar avea la baza frustrari mai mult sau mai putin constiente ce ulterior s-ar putea manifesta printr-o dorinta de control si sufocare excesiva.

Bun, controlul nu e neaparat un lucru rau ( :P ) doar ca in cazul de fata, acest lucru poate impiedica dezvoltarea copilului, inoculandu-i-se suficiente limitari ce ii vor afecta modul de a privi lucrurile pe viitor.

Daca nu esti in stare sa te iubesti pe tine si sa te respecti pe tine, cum poti fi in stare sa iubesti si sa respecti pe altcineva? E o intrebare de bun simt. Si inainte sa sariti cu replici de genul: “Gresesti! Eu nu ma iubesc pe mine in schimb il iubesc pe prietenul meu!” ganditi-va bine ce presupune “iubirea”. Cateva lucruri ar fi: incredere, respect, comunicare, transparenta, sprijin, intelegere, altruism, maturitate etc atat manifestate fata de partener cat si fata de persoana proprie.

Poate sirul gandirii e bun, poate nu, astept parerile celor cu background in psihologie mai ales! Prove me wrong, or prove me right.

Esti pregatit(a) sa ai un copil?

P.S. Postul a asta a aparut aici in mare parte din cauza unor discutii purtate in ultimul timp (cat si de-a lungul timpului)

Tags: , , , , , , ,


Jan 13 2009

Despre ciorapi si chiloti si animale

Category: GlobosferaAndy @ 16:41

Am primit INCA o leapsa … de data asta usor mai … “aparte” si “speciala” intocmai ca amicul animaloo (care mi-a trimis-o). Here goes:

1. Ce culoare de chiloti au chilotii pe carei ai pe tine? Is cu dantela sau nu?

Chilotii pe care-i am pe mine de fapt nu-i am pe mine deoarece si pentru ca fiindca in acest moment nu port chiloti pe mine. Implicit, aceasta stare de fapt presupune inexistenta dantelei. Pe de alta parte, pentru ca frigul de afara afecteaza indicele termic din al meu minunat apartament, chilotii sus numiti care lipsesc in acest moment au fost inlocuiti cu o pereche de boxeri negri cu un desen hazliu in fata, deasemenea fara dantela.

2. Cat ai purtat cel mai mult o pereche de sosete? De cate ori ai putut sa lipesti soseta de perete?

Tin minte un concert din 2006 prestat undeva pe langa Cluj in conditii relativ dubioase din cauza caruia am fost nevoit sa prestez aceeasi pereche de sosete timp de aproximativ 30 de ore daca nu ma inseala memoria. Din fericire odata ajuns acasa mi-am adus aminte fericit ca stau singur si am putut sa ma descalt. Dupa care am lesinat. Nu tin minte ce s-a intamplat cu sosetele, in schimb mi-aduc aminte ca m-am trezit la terapie intensiva dupa aceasta stare de fapt (bine, hai ca n-a fost chiar atat de crunt, doar ca a trebuit sa prestez de MAXIMA urgenta un dus). De lipit inca n-am incercat.

3. Cate perechi de pantaloni ai acasa?

Aproximativ 3 perechi foarte vechi pe care vreau sa le arunc in fiecare vara, dar din motive de lene omit sa o fac. Inca 2 perechi care au slabit foarte mult in ultimii ani si in care sper sa mai incap la un moment dat (ori se ingrasa ei, ori slabesc eu, una din doua). Vreo 10-12 perechi de pantaloni scurti si trei sferturi si vreo 2 perechi de pantaloni de trening. Cre’ca cam astea sunt.

4. Tiai facut pantofii de dimineatza? Daca ai adidasi, cand iai spalat ultima data?

Nu pentru ca nu port pantofi decat in ocazii extrem de rare cand port costum (nu pentru ca nu mi-ar placea, dar n-am ocazii suficiente pentru a o face). Adidasii i-am spalat acum … niciodata pentru ca sunt noi.

5. Imagineazate peste 5 ani. Te-ai ingrasat?

In mod categoric nu. In schimb constat cu stupoare ca mi-au slabit toate hainele! (in fine, programul meu de slabit continua :D )

6. Daca un reporter tzar pune o intrebare indiscreta, lai pocni in muaca?

Nu, in schimb l-as intreba cu sinceritate ce actiune ar intreprinde mama lui daca s-ar afla in postura mea (apropo de intrebarea in cauza)

7. Care este fantezia ta cea mai fantastica privind doo perechi de sosete rupte?

As dori sa se transforme intr-o pereche de dresuri rupte si cu gaurele (tip plasa) care sa fie insotite de o pereche de picioare suple si inerent lor sa fie atasat si un corp posedat de miscari unduitoare si putin mai sus o privire tip: “taci si dezbraca-te! Ia-ma! ACUM!”

8. Care este opinia ta privind razboiul din fasia gaza? Esti de parere ca magda ciumac ar trebui sa intervina sau tii cu tolea la faza asta?

Nu stiu cum e cu fasia gaza, in schimb am gasit mai devreme o fasie dintr-o pereche si mai veche de pantaloni. Sunt de parere ca fasia n-avea cum sa apartina Elodiei in schimb ar putea fi fost parte dintr-o costumatie indecenta personala proprie si a mea.

9. Daca ar fi sa emigrezi, ce ti-ai lua cu tine din romania?

Daca ar fi sa emigrez, desi am stabilit deja ca nu mai am astfel de ganduri desi ocazional revine intrebarea “de ce ba boule?”, as lua cu mine talentul meu inconfundabil sa-mi tina de urat in locurile unde as emigra in emigrare.

10. Daca teai intalni vrodata cu animaloo iai da o bere?

M-am intalnit de multe ori cu animaloo si .. nu i-as da o bere pentru ca un consum de alcool faciliteaza debitul verbal al acestui personaj, iar eu de cele mai multe ori n-am chef sa ascult povesti despre inchizitie (asshole!) in timpul unei iesiri relaxante in oras.

Multumesc!

Transmit mai departe leapsa la cati, catalin, catalin, navalitorul si zuza :D si la orice persoana care are un vag simt al umorului :D

Tags: , , , , ,


Jan 08 2009

Despre daruire, “suflete pereche” si logica

Category: Realitate cruntaAndy @ 12:40

Cu riscul de a-mi lua cateva “suturi in fund” de la unii dintre voi, o sa scriu totusi postul asta, pentru ca dupa cum bine stiti am o usoara afinitate vis-a-vis de anumite aspecte ce tin de psihicul uman. Stiu ca printre cititorii mei sunt si cativa care au un background relativ solid (spre deosebire de mine care l-am mentinut strict la nivel de hobby/curiozitate) in anumite domenii conexe, daca aveti rabdare, as fi curios sa aflu si cateva pareri mai “avizate” sa zicem :)

Inca un lucru, incercati sa intelegeti ca postarea de fata nu e scrisa prin prisma laturii emotionale care se entuziasmeaza pana la orgasm cand aude de sufletul pereche, ci mai degraba prin prisma laturii logice, si a “curiozitatii” sale.

Totul a plecat de la articolul asta scris de Cati (o sa traduc anumite bucati din el pentru a face lucrurile mai usoare).

Ea a pornit de la un citat ce-i apartine lui James Joyce care spune asa: Nu ne putem darui pe noi insine pentru ca ne apartinem. Mergand pe ideea asta, apare ipoteza conform careia oricat de mult am da celuilalt, inevitabil va exista o parte din noi pe care o vom tine ascunsa, fie si la nivel de subconstient. Mai mult decat atat, nu putem iubi pe cineva atat de mult incat sa i ne daruim in totalitate, si sa-l facem un complice al fiintei proprii, caz in care “el” sau “ea” nu va ajunge niciodata sa ne cunoasca in adevaratul sens al cuvantului, sa imbratiseze cele mai profunde semnificatii ale sentimentelor noastre, pentru ca inevitabil nu ne putem darui si nu ne putem arata/comunica/exprima/etc in totalitate. [...] Daca am fi reusit sa ne daruim in totalitate celuilalt, ne-am fi pierdut definitiv pe noi insine.

Lucrurile nu sunt insa chiar atat de negre (zise micutul porc sintetizand finalul articolului):  oferim o parte din noi doar pentru a primi o parte a celuilalt, prin urmare devenind un amestec al celor pe care i-am iubit, care ne imbogatesc fiinta, ne fac mai puternici, mai interesanti, ne finiseaza.

Dupa cum am scris si acolo, nu sunt de acord cu ipoteza formulata. De ce? Pentru ca un individ ce poseda un grad ridicat de inteligenta emotionala pe de-o parte si un anumit grad de cunoastere si intelegere a lucrurilor din jurul sau pe de alta (includ aici si studierea psihicului, incercarea de a intelege “de ce”, “cand” si “cum” gandim, acceptarea faptului ca potentialul mental are o limita pe care inca nu o cunoastem si multe alte lucruri conexe) este capabil sa se daruiasca in totalitate celuilalt fara sa “compromita” integritatea sinelui. De ce? Pentru ca intelege “cum” poate face acest lucru si constientizand actiunea in sine, nu permite ca aceasta “daruire” sa duca la o ruptura a sinelui (ce ar ramane incomplet potrivit ipotezei initiale).

Sau in alte cuvinte, privind lucrurile prin perspectiva initiala, daca eu am o paine din care iti dau tie o bucata, acea bucata devine automat “proprietatea” ta si doar a ta, privind lucrurile prin perspectiva mea, o analogie plauzibila la ora asta (e totusi 5:15 a.m.) ar fi urmatoarea: eu am un film, la care ne uitam impreuna; la un moment dat eu iti fac o copie identica a filmului si ti-o dau tie (nu va legati de conceptul de “copie” considerati ca sunt copii identice si nu exista nici un mod de a le diferentia), aceasta devine “proprietatea” ta, dar in acelasi timp ramane si “proprietatea” mea. Sper ca sunt cat de cat coerent in idei.

Bun, mergand mai departe, daca acest individ care isi constientizeaza potentialul, si e in stare sa se expuna complet unei alte persoane, intalneste un individ care are aceeasi capacitate de constientizare, de intelegere si de acceptare a lucrurilor (a nu se intelege ca sunt oameni identici, nu cred in existenta conceptului, si mai mult decat atat mi se pare o ipoteza plictisitoare si extrem de anosta), si daca amandoi sunt dispusi sa se expuna in totalitate fata de celalalt si sa se daruiasca in intregime fara a-si compromite integritatea ca fiinta, se intampla exact ceea ce ipoteza initiala nu concepe.

Cel mai frecvent contra-argument pentru toata povestea asta este ca nu exista conceptul de “suflete pereche” (extrapolati sintagma asta din contextul mega-romantic in care a fost aruncata; mai degraba priviti termenul ca facand referire la complementarism logic). Contra-argumentul meu la acest contra-argument e urmatorul: daca exista un om care e in stare sa faca anumite lucruri si sa gandeasca intr-un anumit mod, si sa-si doreasca anumite lucruri de ce n-ar exista si un al doilea care sa poata face acest lucru (in mare)? Bun, nu exista oameni identici (din fericire), dar ar fi absurd sa ne gandim ca “nu mai gandeste nimeni ca mine”, cel putin asa dicteaza logica.

Ca sa n-o mai lungim degeaba, nu de alta dar din fericire m-a luat somnul, personal cred atat in existenta “sufletelor pereche” (privite prin prisma complementarismului – nu prin prisma “oglinzii”) cat si in conceptul de “daruire totala” fara faultarea propriei persoane. Pareri? Am dreptate? Gresesc? De ce? Idealism infantil?

Later edit: Nu l-am pus pe blogoree la momentul respectiv, dar a facut-o Cati, asa ca daca vreti puteti inca sa votati articolul AICI. Thanks! :)

Tags: , , , , , , , , , , , , ,