Apr 01 2013

Sa ne bucuram de viata zic

Category: PerceptiiAndy @ 10:32

Sambata trecuta prin Bucuresti s-a prestat una bucata de flash-mob salsa. Adicatelea vreo 500 de bucati de dansatori s-au adunat in fata la Unirea, apoi prin Centrul Vechi (poza de mai sus), au terminat la Universitate unde erau statuile, si … au dansat. Dupa cum ziceam eu mai devreme, joie de vivre nene, bucurii simple, micile placeri ale vietii etc! Cum vreti voi sa-i spuneti.

Evident am prestat si eu pe-acolo, si m-am ales macar cu 2 lucruri care mi-au ramas in minte. Primul a fost un nene boschetar, usor alcoolizat dupa ce s-a batait stanga-dreapta pe o melodie de salsa, a venit la mine (dintr-un motiv necunoscut mie), mi-a multumit pentru eveniment si … in timp ce eu in calitate de grohaitor m-am hotarat sa plec mai departe, m-am trezit ca-mi ia copita in mana si mi-o pupa. Adicatelea … wtf?!?! Eu stiu ca sunt mai zeu asa din fire, dar de la a fi zeu pana a-ti pupa mana un Gigel boschetar e ceva de mers … :))

Revenind la lucruri mai serioase, mi-a placut o chestie … maxim! In prima locatie unde am dansat (la Unirea) cei care treceau prin zona s-au oprit sa se uite, si-au scos mobilele, au inceput sa faca poze si sa filmeze si zambeau. La a doua locatie, in fata la BNR in centrul vechi, oamenii s-au oprit sa se uite, au scos mobilele, au inceput sa faca poze, sa filmeze, zambeau cu gura pana la urechi si au inceput sa bata din picioare. La ultima locatie deja, pe langa oprit, filmat, zambit si cascat ochi, am vazut oameni lasandu-si pungile din maini pe jos, si incepand sa danseze (ma rog, fiecare in stilul lui).

Pai sfinte cacat, serios de nu mi-a crapat capul! Recunosc cu a mea copita pe inima ca in Romania, la cate necazuri au oamenii, sa mor daca ma asteptam sa vad o femeie la 50 de ani cum lasa pungile din maini pe jos si incepe sa danseze, sau un barbat pe la 45 de ani cum face acelasi lucru 10 metri mai sus. Sau cupluri intre 20 si 40 de ani tragandu-se de mana spunandu-si “hai si noi acolo!”. Mai era un Gigel pe la 35 de ani, genul socially-awkward, foarte retras si in lumea lui, care a venit si el din spate, si cat a putut, cu miscari super stangace a inceput sa danseze de unul singur. Pai nene .. despre asta era vorba! Sa ne mai bucuram de viata din cand in cand si sa uitam de griji! Si va spun sincer, ca in momentul in care noi sectantii de salsa (cum am fost numiti aseara la minunata emisiune Romania Danseaza de la antena) mergem in fiecare seara in club, majoritatea dintre noi ne lasam absolut toate grijile la usa (fara sa vrem) si cat ne tin picioarele dansam, ne distram, radem ca nebunii si ne bucuram de viata.

Ptiu! Fir-as al naibii, uite ma ca se poate si in Romania!

Hai si tu! :D

Tags: , , , , ,


Mar 21 2013

Despre dans (II)

Category: Pasiunea VietiiAndy @ 15:10

Disclaimer: Urmeaza franturi de ganduri care poate o sa deranjeze pe unii. Nasol. Nu asta e scopul, si in nici un caz nu e sa bravez sau sa epatez, ci doar sa expun niste lucruri pe care le gandesc / le observ in jur.

As fi un ipocrit daca as spune ca dansul nu mi-a schimbat viata, mai concret comunitatea de salsa si dansurile aferente ei (salsa, bachata, kizomba, zouk, cha cha). Si pro si contra avem dupa cum urmeaza (insiruire random de idei):

Prietenii. Pe masura ce te afunzi din ce in ce mai tare in lumea asta, si incepi sa mergi tot timpul la cursuri, workshop-uri, congrese si party-uri o sa constati incet-incet ca toti prietenii tai ce nu au treaba cu salsa dispar putin cate putin, pana ajungi in momentul in care toti cei din jurul  tau sunt doar oamenii din lumea salsa. Ceilalti nu prea inteleg care e treaba cu salsa, considera ca-ti pierzi timpul, ca esti penibil (ca doar lumea asta latino e asemuita cu telenovelele si cu gay-ismele) si incet-incet legaturile cu ei se pierd. Dar stai! Asta nu e neaparat un lucru rau! Oamenii vin si pleaca din viata ta mereu, si asta se va intampla tot timpul; asa cum i-ai pierdut pe ei, asa o sa castigi altii … in numere mult mai mari. Bine, n-o sa fie chiar toti de calitate, dar asta e … nu exista padure fara uscaciuni.

Viata personala. Daca deja a trecut mai bine de un an jumatate si tu esti inca aici, sansele sa dispari din peisaj in curand sunt destul de mici. Daca esti si implicat activ in fenomen, adica mergi la party-uri in fiecare seara si la congrese de fiecare data cand ai ocazia, atunci perspectiva de a fi cu cineva din afara salsei este aproape inexistenta pentru tine. Ok, poate ca ti-ai dori chestia asta, dar pe de alta parte, avand in vedere ca majoritatea timpului liber il investesti tot aici, si-ti place la nebunie chestia asta, e clar ca n-ai timp de cineva “din afara”.

Scena. Din perspectiva de performer e ceva magic la a te urca pe scena in fata publicului. Pentru majoritatea e vorba de adrenalina care-i invadeaza in cele 3-4 minute de show, si de aplauzele de la final; e vorba de o coregrafie reusita, de “acel” accent prins cand trebuie; e vorba de adulatia maselor; e vorba de “hey, uite-te la mine, sunt pe scena si sunt mai bun decat tine!”. Cine spune ca nu se urca pe scena pentru public si pentru aplauze, ci pentru “el” si “satisfactia sa personala” e un mare ipocrit. Daca vrei sa faci ceva pentru tine si satisfactia ta personala, o faci la tine in sufragerie, daca vrei sa duci chestia asta pe scena, ori vrei sa epatezi ca tu esti acolo ca un zeu si noi nu, ori esti bun in ceea ce faci, si chiar reusesti sa faci un art artistic (si din fericire in Romania AVEM oameni care pot face asa ceva), ori pur si simplu vrei sa impartasesti magia pe care o simti cand dansezi si cu altii. Daca esti in prima categorie (destul de frecvent din pacate in Romania, cand show-urile se fac pentru ca “trebuie” nu pentru ca “ai ceva de spus”) nu pot decat sa spun: stai in sufragerie data viitoare. Asta e si motivul pentru care deobicei nu prea stau sa ma uit la show-uri (si nu vreau sa fiu inteles gresit, pot sa respect munca oamenilor pentru o coregrafie, dar NU o sa stau sa ma uit la o insiruire de figuri puse pe o melodie, doar ca sa existe ceva … e munca, o apreciez ca atare dar nu inseamna ca o aprob sau o gust).

In trei ani de zile de cand sunt in comunitate am ajuns sa privesc lucrurile un pic altfel, si Kizomba a contribuit foarte mult la perspectiva asta. Am facut primul show de kizomba din tara vara trecuta pentru a trage un semnal ca “hey, si in Romania putem face asta!”, ca a fost bun sau rau, nu comentez. De atunci si pana acum am inceput sa prefer show-urile “la liber” in ceea ce ma priveste: cu melodia pt. show aleasa cu cateva ore inainte, fara nici un pic de coregrafie, doar muzica, dans si partenera mea. Nu fac parte din prima categorie, nu fac parte din a doua (dar ii respect enorm pe cei care chiar sunt buni in ceea ce fac, traiesc momentele si au ceva de spus – vezi AIRE si Melodia Project de exemplu), in schimb ma duc acolo in fata publicului de fiecare data, si incerc pur si simplu sa transmit ceva, acea magie pe care o simt cand dansez, si fiind vorba de spectacole “la liber”, uneori o sa iasa bine, uneori de rahat mai putin bine, asta e, cu totii avem zile si zile; dar chiar si asa prefer varianta asta in loc de coregrafie, pentru ca e mult mai aproape de libertate si e o varianta mult mai umana si mult mai putin robotizata (din punctul meu de vedere).

Microfonul. Se zice ca unii devin instructori pentru a preda si a-i invata pe altii, in timp ce unii devin instructori pentru prestanta si faima (si sex :)) ). Din acelasi ciclu, am constientizat de mult o chestie (pe care a spus-o si Orville Small la un moment dat, si altii in nenumarate randuri): faptul ca esti un dansator bun, nu te face un instructor bun, si faptul ca esti un instructor bun nu te face un dansator bun. Sunt doua concepte total diferite, dar din pacate privite de catre multi (la noi cel putin) ca fiind acelasi lucru. Cu riscul de a fi injurat, fara sa am pretentia ca sunt vreun zeu in ale predatului, cred ca am avansa mult mai mult ca si comunitate daca dintre instructorii actuali ar disparea macar vreo 50%, sau macar daca ar studia mai mult (si nu ma refer la dans aici, ci pur si simplu la interactiunea umana, si la partea de pedagogie – si nu pot sa nu ii multumesc Ralucai de la Galaxy in acest moment, pentru acele nenumarate “esti idiot? cum sa spui asa ceva?” care m-au ajutat atat de mult!).

Apropo de chestia de mai sus (daca esti dansator bun nu inseamna ca esti si un instructor bun si vice-versa), daca esti un super-merga dansator, dar nu ti-ai dat niciodata silinta sa intelegi cultura din spatele dansului pe care il predai, de unde a pornit totul si de ce, cum si cand, semnificatiile miscarilor pe care le faci, daca nu ti-ai dat silinta sa studiezi un pic notiuni de muzica, macar din curiozitate, daca n-ai nici o treaba cu pedagogia si interactiunea umana, daca n-ai inca o intelegere buna a mecanicii miscarii, poti sa ramai in sufragerie, pentru ca nu predai decat figuri de dans, nu predai dans in sine. Ma refer in primul rand la “puneti mana aici, faceti asa, si intorceti-va incoace“, si stiti probabil multi la ce ma refer, si in al doilea rand, la categoria “predau pt. ca vreau sa ma dau mare dar stiu si alte cuvinte in afara de ‘aici’, ‘asa’ si ‘incoace’”.

Nu stiu despre voi, dar pentru mine cea mai mare satisfactie este sa-mi privesc elevii cum danseaza, si cum vor sa stie mai multe lucruri, si cum se bucura de fiecare pas; este sa-i vad cand au momentul “evrika” atunci cand toate lucrurile incep sa aibe brusc un sens. Cea mai mare satisfactie este cand cineva pe care nu-l cunosc vine la mine si-mi spune ca a fost la nu stiu ce workshop de-al meu acum x luni, si ca a invatat primii pasi cu mine, sau ca de-atunci a inceput sa-i placa Kizomba, sau ca de-atunci pur si simplu a inceput sa inteleaga ca dansul nu se rezuma la figuri invatate pe de rost ci la ascultat o melodie si la comunicat mental cu un partener. De-asta sunt mandru ca sunt instructor, sunt fericit ca pot aduce un “ceva” in plus in viata catorva oameni, si sunt fericit ca pot face asta si in afara tarii, in special cu oamenii care nu ma inteleg (cei care nu vorbesc nici macar engleza).

Prima oara am auzit chestia asta la Dragos SG (ulterior si la altii): a fi instructor nu este un drept, este un privilegiu si o responsabilitate.

Schimbari. Da, dansul m-a schimbat enorm. Mi-a deschis mintea mai mult, m-a facut mai creativ, m-a facut sa iubesc viata mai mult, mi-a adus un mare plus de spontaneitate si libertate, mi-a dat mai multa incredere in mine, m-a facut sa cunosc enorm de multe persoane, m-a purtat intr-o groaza de tari, fie ca dansator, instructor sau performer, am interactionat cu nenumarate alte culturi, m-am re-descoperit pe mine si lumea din jur, m-a ajutat sa redefinesc conceptele de umilinta, respect si prietenie, m-a invatat sa zambesc mai mult, m-a invatat sa simt mai mult si sa gandesc mai putin, m-a invatat sa dau mai mult si sa iau mai putin. Da, dansul poate sa faca toate chestiile astea si mult mai mult de atat!

Viata mea a inceput sa se rezume doar la muzica si dans. Nu mai fac nimic altceva, si nici nu-mi doresc sa fac altceva. Nu de alta, dar “dans” este asa un concept vast care inglobeaza atat de multe trairi si activitati de nu va puteti imagina! Este ceva ce trebuie incercat si ce trebuie trait! Salsa este un mod de viata, si din fericire este unul care se completeaza perfect cu celalalt mod de viata al meu, anume rock-ul.

Andy Salserock. Presupunand ca inca mai exista cineva care citeste randurile astea si nu e dansator de salsa, jocul de cuvinte vine de la dansatorul de salsa, numit ’salsero’ (sau ’salsera’ fetele) si rock. Cine are impresia ca a fi rocker inseamna sa asculti numai rock, sa porti tricouri cu cranii, sa te imbraci numai in negru si sa bei ca spartul e un idiot ignorant (daca va simtiti, nu-mi pare rau … sunteti niste idioti sau ma rog … hai sa fiu mai finut, sunteti doar ignoranti). Muzica si hainele sunt doar o parte a acestui mod de viata, dar in nici un caz nu reprezinta totul (facem abstractie de pustanii cretini din Romania, sau de adultii cu ochelari de cal). N-o sa fac dezbaterea vietii cu rebeliunea de la care a pornit, sau stigmatizarea de care s-a bucurat rock-ul (o sa fac la un moment dat un post doar despre asta, strict ca si cultura generala dintr-o perspectiva antropologica) ci o sa spun asa: in ceea ce ma priveste, ca mod de viata, rock-ul se rezuma la keeping an open mind, la increderea in tine si in fortele tale, la respectarea principiilor pe care le ai si nealterarea lor la prima bataie de vant, la respect, ambitie si curajul de a fi tu in orice circumstante, la curajul de a spune ce gandesti, cum gandesti, indiferent de parerile celor din jur, la ajutarea celui de langa tine fara a astepta nimic in schimb, la libertatea ta ca individ si la pasiunea pentru viata. Din fericire salsa pentru mine reprezinta un “joie de vivre” total si pur, ca atare avem urmatorul traseu: rock -> keeping an open mind -> vazut cum e cu salsa -> constatat pasiune, libertate si distractie -> fuzionat totul in ’salserock’. Asta fiind varianta scurta la “auzi, dar cum ai ajuns tu sa dansezi salsa?”.

Mai am niste chestii de spus, dar poate intr-o parte a III-a. Si pentru ca weekend-ul acesta prestez in Bulgaria, ne auzim/citim luni cel mai devreme! Va doresc un weekend minunat si plin de pasiune, viata si … dans ! :)

Tags: , , , , , , , , , ,


Mar 21 2013

De ce dans? (I)

Category: PerceptiiAndy @ 10:29

Mno hai sa va zic care-i treaba cu scrisul asta pe blog (si da, azi vorbim serios, si lasam niste misto-uri mai la o parte). Multi dintre voi ati crezut ca pauzele mele de scris de pe blog s-au datorat faptului ca “Aaaa pai si-a facut gagica si acu’ si-o trage tot timpul si nu mai are timp de scris”. Ei bine, asta n-a fost niciodata un motiv pertinent. Poate stiti ca prin vara lui 2010, adicatelea exact cand am inceput campania cu Jocurile Copilariei, am avut o discutie fascinanta cu Flo (Florin de la Love to Dance) pe care de-abia il cunoscusem in cadrul ‘jocurilor’:

- Pai ba Andy (zise Flo la berea de dupa frunza), tu zici ca faci muzica, eu dansez, hai sa vezi si tu care-i treaba
- Mmmm nu vreau sa te superi pe mine, stiu ca nu ne cunoastem dar … esti gay! (zise eu intr-un puseu de sinceritate)
- Da da asa am zis si eu la inceput … hai sa vezi macar care-i treaba

Si … m-am dus! Pe principiul “nu purta ochelari de cal ca sa nu treaca viata pe langa tine” am ajuns la primul meu curs de dans, si .. acolo am ramas (va spun mai incolo de ce).

Timp de 6-7 luni de zile am inceput sa ma duc la toate grupele la care puteam, initial la cele de incepatori, apoi de intermediari si la final de avansati. Am plecat la un moment dat de la Cori si Flo si m-am dus la Salsa Galaxy, unde am invatat aproape tot ce stiu acum: de la Dana si Raluca am invatat mecanica miscarii, si cat de importanta e sa stapanesti conceptele adiacente, de la Vali TD am invatat sa ma distrez, de la Danut am invatat cum sa fiu mai sharp, de la Romy am invatat primii pasi pe on2 si cum sa fiu mai relaxat, de la Dragos am invatat primele lucruri despre eticheta in dans, despre cum sa conduc rapid si precis etc.

Din prima luna de dans am avut ca scop declarat sa devin instructor, cateva luni mai tarziu (ajutat enorm de mult de urechea muzicala, de obsesia de a merge la toate cursurile si workshop-urile si de instructorii de mai sus care au avut rabdare cu mine) am devenit instructor de salsa. Ulterior in 2012 am devenit primul instructor de Kizomba (remember clipul asta?) care a deschis grupe exclusiv grupe de Kizomba/Semba in Romania, si primul instructor si performer international roman pentru acest minunat dans.  Si nu, nu ma laud cu asta, dar sunt intr-adevar extrem de mandru de aceasta stare de fapt (din motive pe care o sa le gasiti mai jos).

Bun, de ce? De ce m-a atras dansul? De ce am inceput sa investesc tot timpul meu liber in dans? De ce am vrut sa devin instructor? De ce ma urc pe scena? Ce treaba are salsa cu rockul? Cam astea sunt intrebarile cele mai frecvente.

Cineva zicea la un moment dat ca aceasta comunitate de salsa este unul din ultimele locuri din lume unde oamenii se duc, se distreaza pe bune si uita de toate grijile. Nimic mai adevarat! Aici suntem oameni din toate clasele sociale, cu toate joburile posibile: avocati, judecatori, doctori, programatori, brutari, vanzatori in piata, manageri, politisti, pompieri etc. Oricat de proasta ar fi ziua noastra, oricat de multe cacaturi s-ar intampla si oricat de multe necazuri avem pe cap, seara mergem in cluburi sa dansam, si absolut TOTUL ramane la usa. In momentul in care ai inceput sa dansezi, nu mai esti decat tu si partenerul/a, distractia pura si nimic nu mai conteaza. E fix ca un drog care-ti da o stare de euforie instant, si la fel ca un drog, creeaza dependenta crunta. De-asta am ramas, din cauza acelui lucru numit “joie de vivre” in cea mai pura forma a sa.

Pentru ca pana in 2010 dansul mi s-a parut o porcarie crasa si gay, am vrut sa devin instructor ca sa incerc sa schimb aceasta mentalitate la cat mai multi oameni. Am vrut sa le arat si altora ce am descoperit eu; am vrut sa le arat si altora ca lumea nu trebuie sa fie atat de gri si posomorata; am vrut sa le arat si altora cat de multe lucruri frumoase poti face in viata si cum un lucru mic ca dansul poate insemna atat de mult. Lucrurile nu s-au rezumat niciodata doar la dans, in timp oamenii devin o familie: unii pleaca, unii vin, ne facem concediile impreuna, dormim in acelasi pat si mancam din acelasi blid, ne petrecem timpul liber impreuna, mergem la munte si la mare, mergem la biliard si la bowling, la fotbal si la calarie, la teatru si la film etc.

Tin minte ca la inceput, cand eram in grupele de incepatori, eu si colegii mei dansam peste tot: in benzinarii, pe autostrada, la MC, in mall-uri, in apa, ne dadeam jos din masini si dansam in intersectii, oriunde puteam .. dansam. Chestia asta am pastrat-o in continuare, si cei care-mi sunt apropiati fac destul de des misto de mine si de hiperactivitatea mea, ca ma trezesc dansand in cele mai tampite locuri si situatii (inclusiv la munca). Si pentru ca nu rezist sa fac asta, stiu ca teoretic pana aici au ramas in mare parte doar cititorii din lumea salsa, asa ca o sa ma iau de voi! Voi cei care sunteti deja de ani de zile in comunitate, voi cei care aveti scoli, voi cei care aveti elevi, voi cei care sunteti avansati si va credeti zei … mai tineti minte cum erati la inceput cand dansati si voi peste tot? Va aduceti aminte din ce in ce mai rar de chestia asta! Stiu ca multi credeti ca e “degradant” (poate e prea dur cuvantul dar altul n-am) sa dansati in calitate de instructor/performer/avansat intr-o benzinarie de exemplu, si o faceti din ce in ce mai rar, dar … uitati ca asta am facut cu totii de la inceput, si ca asta a fost unul din lucrurile care ne-au tinut in comunitate si care ne-au impins mai departe, uitati ca lucrul asta e parte integranta din spiritul salsa! Si mai important … uitati ca asta ar trebui sa le insuflam si noi elevilor mai departe! (Nu vreau replici de genul “eu inca fac asta”, felicitari! nu vorbeam cu tine :)) )

Trebuie sa plec la munca. Va urma partea a II-a in care o sa vorbesc si despre legatura (stransa) dintre rock si salsa, despre cum mi-a schimbat viata si alte tampenii. Ce-am scris pana acum e mai mult un fel de preludiu la punctul in care vroiam sa ajung.

Tags: , , , , ,


Aug 14 2011

Despre entorse, salsa, spitale si Berlin

Category: dansAndy @ 07:01

Saptamana trecuta m-am gandit ca ar fi o idee buna si inteligenta sa prestez o minunata entorsa la glezna piciorului situat in emisfera stanga. Buuuun, prilej de relaxare, exceptie fiind BSC-ul care se apropie cu pasi repezi (Berlin Salsa Congress anume; pt. cei care ma citeau acum cativa ani … nu, nu m-am lasat de dans, dimpotriva).

A doua zi dupa minunatul eveniment, evident ca toata lumea s-a gandit ca m-ar putea ajuta (pe plan psihic cel putin) intrebandu-ma din 2 in 2 minute “auzi, da’ cu show-ul de la Berlin ce faci? mai poti sa …?”. Lovely morale booster … NOT.

(nota: numele urmatoare au probabil rezonanta pentru cei din lumea salsei, in special galaxy, pentru ceilalti de citesc, sunt umanii care se ocupa de scoala unde prestez -anume Salsa Galaxy- si de coregrafia mea pt. Berlin). Ii zic Danei pe facebook ca am facut “fleoshc” cu piciorul. In 2 secunde imi suna telefonul “CE-AI FACUT MA?!?!”.

Raluca: Da-te cu Diclofenac, pune bandaj si ia si pastile
Eu: Nu iau nici o pastila
Raluca: Ia si pastile (diclofenac) ca sunt anti-inflamatoare si au concentratie mai mare
Eu: Nu vreau pastile!
Raluca: Mai vrei sa faci show la Berlin?
Eu: …. nu pastile !!!
*dimineata urmatoare*
Eu: Ralu …. unde sunt pastilele alea?

Dragos (extrem de serios): Auzi … hai ca vorbesc cu cineva sa te duca la un spital ca arata urat piciorul tau si nu-mi place deloc.
Eu: Nuuuu, ca aia o sa vrea sa presteze ghips, nu vreau ghips, se dezumfla, e ok! (Incapatanat ca deobicei de altfel)

Eu: Levi, stii … entorsa, chestii … facem maine antrenamente da?
Levi: Esti tampit?
Eu: Nu ma ca uite ca se dezumfla ca ..
Levi: Ba, tu esti batut in cap, sa nu te prind la sala macar o saptamana, stai cu piciorul in sus

Si printre ei pe undeva, apare in scena si minunata mea partenera, anume Anca:
Eu: Am facut entorsa
Anca: CE-AI FACUT?!
Eu: …. miau?
Anca: Pai si ce facem? Ai fost la doctor?
Eu: ….. miau?! erm .. pai sa vezi ca … stii … nu
Anca: Du-te la doctor!
Eu: Aaaaaaaaa se dezumfla, e light, trece repede
Anca: DU-TE LA DOCTOR!
Eu: ….. miau?! …

Mnoh, de fapt vroiam sa ajung la capitolul spitale si doctori. Ajuns in Bucuresti, evident ca m-am gandit si eu, folosindu-ma de minunata-mi inteligenta porcina, sa prestez la niste doctori.

1. MEDLIFE

Cladire frumoasa, preturi scumpe de te … pe tine cu stropi, sala de asteptare superba … si … stau si astept … si astept … si ortopedul tot nu vine … si astept … si mai astept putin si tot asteptand surprind o minunata conversatie intre o maicuta si o tanti care prestau pozitia sezut pe scaunele de langa mine:

Maicuta: Da si am fost in Italia sa vad moastele sfantului X
Tanti: Ooooo dar ce frumos trebuie sa fi fost
Maicuta: Da … si am ajuns acolo dar erau puse mai departe si nu ne dadeau voie sa le vedem de-aproape si m-am intristat foarte tare
Tanti: Ooooo nasol .. nasol …
Maicuta: Dar au venit niste preoti rusi la un moment dat si mi-au facut un semn sa vin la ei, si atunci am zis prietenei mele “Oh .. uite … sfantul X ma cheama la el!” (replica insotita de un super dramatism in voce)

Eu langa ele ma opresc din citit anume ce citeam, fac o mutra d-aia super inteligenta, ridic capul parca spunand “WTF?!” si-l vad pe un nene care sprijina usa de la cabinet uitandu-se la mine si la maicuta aproape razand.

Maicuta: Si am ajuns mai aproape de moaste, si i-am dat aparatul prietenei mele si i-am zis “Uite, uite, fa-mi si mie repede o poza aici! Repede!”

“Mmmm maicute si poze pe facebook” prestez eu in gandire. Nenea care sprijina usa se uita iar la mine, si gandindu-se probabil la acelasi lucru, incepe sa rada incet … eu … porc ca deobicei … ce sa fac? Rad … mai putin incet …

Intre timp vine tanti asistenta victorioasa, c-o naframa in varf de … pixul pe care-l avea in buzunar: Aaaaa stiti … domnul doctor a avut o problema, nu mai vine azi, o sa vina un coleg dar peste o ora

Pa! Da-l naibii de ortoped … aveam si programare la o clinica de recuperare asa ca ….

2. RECUMED

- Intrati va rog, doamna doctor va asteapta, mi se spune la intrare
*Intru sfios in cabinet*
- Ajutati-maaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- …?! aaa da …
- Ajutati un biet sarmaaaan!!!!
- Pai da …. aaa …. sa vedem *vizibil incurcata de intrarea mea grandioasa*
- Pai uitati … entorsa … show … dans …. Berlin … cateva saptamani … foarte important sa ma recuperez … help?!

Din fericire doamna doctor a fost foarte receptiva la pledoaria mea disperata si intelegand situatia m-a trimis sa fac o ecografie, mi-a recomandat cateva orteze pentru antrenamente, si mi-a facut un program minunat de recuperare de aproximativ 2 ore pe zi, timp de 10 zile.

3. Institutul national de recuperare

Aici trebuia sa prestez ecografia. O sun pe madam doctor de-acolo:

- Saru’mana, ma intitulez Andrei Vasilescu, m-au trimis de la recumed la dumneavoastra, vroiam sa va rog daca puteti sa-mi faceti o ecografie la glezna … blablabla
- Da sigur .. saptamana viitoare
- Stiti … entorsa … show … dans … Berlin … cateva saptamani … foarte important sa ma reapuc repede de antrenamente …  puteti sa ma vedeti astazi ca sa stiu daca pot face in weekend antrenamente?
- …. nu ma intereseaza, nu faceti nici un antrenament
*eu perplex, neasteptandu-ma la un raspuns asa de suav din partea interlocutorului medical*
- Stiti …  miau … miau miau … daca se poate cumva mai repede …. stiti … Berlin … show … antrenamente …. important …. miau …
- Nu ma intereseaza, vedem … vorbim … saptamana viitoare … marti, miercuri, joi, cand am eu timp de dumneavoastra
- Doamna, dar stiti …
- Nu ma intereseaza!

Imi venea sa trantesc un “SA MORI TU?!” la un moment dat, nu de alta, dar tonul madamei era cat se poate de agresiv si nervos. Eu stiam ca doctorii trebuiau sa fie draguti si “user-friendly”. Oh well …

4. Spitalul de urgenta

Imi aduc aminte ca tatal celui mai bun prieten al meu din liceu lucreaza la urgenta la ecografie. Si-mi aduc aminte ca am mai fost pe la el si era un om de zahar. Asa ca … sun ….

- Buna ziua, posed numele de Andrei Vasilescu, nu stiu daca ma mai tineti minte…
- A da… Andrei, salut! Ce faci?
- Pai bine … stiti … entorsa … show … berlin … antrenamente … important …. miau … help?
- Da da da, eu sunt la spital pana la 1, vino azi, iti fac radiografie, ecografie si vedem

Ajung la spital mega stresat, eu deja gandindu-ma la o fisura la os ca tot nu se dezumflase glezna complet (trecusera deja 10 zile de la fericitul eveniment).

- Aaa …. am ajuns la spital, zise eu la telefon … sunt la garda la radiologie
- PAI CE CAUTI ACOLO? Ti-am zis sa vii la camera de garda la ecografie
- Pai .. si … aaa … unde e aia?
- Descurca-te ca esti baiat mare! si inchide

Presimteam ca era intr-un consult :D in fine .. ma invart eu prin spital 2-3 minute, ajung unde trebuia, salut respectuos, si ma simt brusc luat pe sus de o aripa “Hai cu mine!”. Si cand zic luat pe sus de o aripa … chiar asta vreau sa spun, la un moment dat mergeam pe varfuri (stiti poate ca eu am vreo 1.82 si 90 si ceva de kilograme…)

Ma rog, rezumat, radiografie normala, ecografie … 5-6 mm lichid, aspect inflamator cronic.

- groh … antrenamente?
- Stai sa ti se dezumfle glezna complet si apuca-te incet-incet, fara efort prea mare. Mai da-te cu Diclofenac, baga recuperare la greu si … hai, ca am treaba!

Si dupa atatia ani, omul asta e in continuare o bomboana, in ciuda replicilor taioase/acide pe care ti le da cateoda. Me loves him greatly!

In fine … pentru ca presimt ca o sa am ce debita de la sedintele de recuperare, eu fiind un om atat de sobru si serios deobicei, am zis sa fac introducerea asta “scurta” pentru ziua de luni.

A da … intre timp s-a dezumflat si mobilitatea a revenit la fel ca la celalalt minunat si superb picior. Stress-ul si latura antisociala determinata de stress, well .. asta e alta poveste :D

Tags: , , , , , ,


Nov 02 2010

Borovets: povesti din perspectiva unui incepator

Category: dansAndy @ 11:55

Weekend-ul care tocmai s-a epuizat l-a gasit pe micutul porc luand parte la primul sau “congres de salsa”, sau mai exact “4th Balkan Salsa Congress” ce s-a prestat la bulgari intr-o statiune intitulata Borovets (pt. cunoscatori avem asa: 1, 2, 3, si … boooorooooveeeeeeetssssss – copyright Tzache). Dupa aproape patru luni de dans, micutul porc si micutul berbec (recte Adi) s-au gandit ei ca ar fi o idee buna pentru niste doi incepatori sa vada si ei despre ce e vorba la intalnirile astea.

1. Workshop-uri

Workshop-urile pentru incepatori, cel putin cele de salsa au fost relativ dezamagitoare pentru porcusorul nostru, pentru ca in afara de vreo 3 8-uri n-am invatat mai nimic nou (ma rog, plus cativa pasi din footwork-uri). Ca si constatare, in afara de doi greci care au tinut un super workshop si au facut si o atmosfera super frumoasa, ceilalti instructori au fost cam … meh

Primul workshop “interesant” l-a tinut o bulgaroaica cu un partener care habar n-avea ce trebuia sa faca. In momentul in care tanti respectiva s-a apucat sa le arate fetelor ce sa faca si cum sa faca inclusiv un styling pt. o anumita figura, si EL se uita la baieti si facea acelasi lucru mi-a fost un pic clar ca amicul de peste Dunare era un pic iesit din peisaj (ulterior tanti instructoare a inceput sa urle in gura mare, inclusiv catre el “LADIES ONLY !!” – e na, no shit, si eu care vroiam sa-mi imbunatatesc figurette-ul … ). Tampit workshop (desi a avut o aruncare de mana draguta la un moment dat) si nu pot sa nu ma intreb ce naiba de pasi au invatat baietii care au participat la el (noroc ca stiam ce pasi tre’ sa fac).

Al doilea workshop “interesant” l-a tinut un nene tot din Bulgaria; un nene care avea o inteligenta atat de sclipitoare incat nici nu ma puteam uita la el ca ma orbea. Dialog:

- So, hello, my name is X, does everybody speak bulgarian here?
- No (erm, serios? ce surpriza)
- Ok, I will talk in english, so today we will adkjha asdjhgau asdygrl dfuiyre dskhw dfjwu (inteligentul a inceput sa vorbeasca in bulgara)
- English?
- Oh yes sorry .. .so we will askjh dskfhwe89 dsfkjhw sndbfo wkjhds klsd
- …

Ma uit la Adi, Adi se uita la mine, ma uit la partenera mea din grecia, se uita si ea la mine …

- English?
- Yes so .. we will take one step then laksjf sduiof rewl sdfiou msf;q dfjhso

In fine, trecand peste “bariera lingvistica”, cam cum incepe workshop-ul omului:

- Toata lumea a dansat salsa?
- Da …
- Nu …
- Poate …
- Bun, hai sa facem pasul de baza (ma uit la Adi cu o moaca extrem de expresiva … ). Pasim in felul urmator, si neaparat pe 4 facem o pauza. Pauza. Ne oprim. Asteptam. Nu pasim. Apoi blablabla teoria de pas de baza. [...] Mai departe, este foarte important sa simtim muzica … toti baietii sa inchida ochii si sa incerce sa faca pasul de baza (ma uit iar inspre Adi, apoi inspre grecoaica mea cu o  moaca si mai expresiva … ce pacat ca nu fac muzica, ca as fi putut si eu sa simt muzica … ah stai … fac muzica. La dracu. Atunci … ce pacat ca nu a trecut mai mult de o luna de cand m-am apucat de salsa, ca as fi simtit si muzica si as fi stiut si pasul de baza … ah stai … a trecut mai mult de o luna. La dracu).

In fine, trece omul prin chestiile de baza apoi zice asa “Hai sa va arat ce invatam azi” si incepe cu o figura cu tot felul de aruncari de mana, piruete duble, cross-uri dubioase, increngaturi si altele, moment in care fata mea se gandeste sa presteze o noua privire tampa.

Nu ma intelegeti gresit, nu era nimic prea complicat in exercitiul lui, dar daca incepi sa predai baza (fie ea si in bulgareste) cam de unde crezi tu ca o sa-ti faca oamenii aia exercitiul tau? (Si evident, nu l-au facut, cred ca am fost vreo 3-4 perechi care l-am facut corect, si perechile alea oricum separat, ori fata, ori baiatul).

Pe de alta parte, vorba instructoarei mele, la un workshop de incepatori, se presupune ca esti incepator (accent pe acest minunat cuvant) adica ai INCEPUT deja ceva (recte sa dansezi) si implicit daca nu ai toata baza facuta deja, macar o parte din ea. Pe de alta parte ma gandesc ca footwork-ul din workshop-ul lui “On 1 Footwork and Partnerwork” a fost pasul de baza …. poate asa a vrut omul …

Al treilea workshop interesant a fost (surprinzator) tot un bulgar care s-a apucat sa ne invete un footwork de razboi, cu lovituri de karate si coate in gura catre perechea care danseaza pe ring in spatele nostru. Singura chestie amuzanta aici a fost ca a fost in paralel cu workshop-ul de lady styling, motiv pentru care, la inceputul lui in sala eram vreo 30 de baieti si 2 fete. Moment in care evident ca ma uit inspre Adi:

- Dude … stam?
- … dude … uhm … hai macar la footwork
- Merge … dar atat, ca nu dansez cu tine, nu te lasi condus :))

Ah si a mai fost un workshop in care … am invatat sa facem piruete (pirueta aia de baza pe care o inveti in a doua saptamana) ….alt moment in care privirea mea tampa se oglindea in ochii la fel de tampi ai lui Adi.

Per total, ma asteptam la “altceva” de la workshop-urile pentru incepatori, nu sa mi se arate din nou cum sa inchid ochii sa simt muzica, cum sa fac pasul de baza si cum sa fac piruete. Motiv pentru care mai VREAU workshop-uri, my hunger isn’t quite satisfied! (apropos, vreau si eu o lista cu festivalurile de salsa care mai sunt anul asta, si care au si workshop-uri. Anyone? )

2. Party-uri

Pentru un incepator party-urile se pot rezuma intr-un singur cuvant: intimidante (din motive relativ evidente). Discutiile dintre mine si Adi se rezumau la:

- Hai sa dansam
- Da …
- Acum?
- Tu primu’
- Ma doare piciorul ..
- Si pe mine

Ma rog, nu chiar asa, dar ati prins ideea :)) la un moment dat se intoarce Corina la noi aproape pe jos de ras (noi cu niste fetze foarte sugestive): “Ce faceti ma popandailor?” noi …. dadeam din coada. Mai mai ca faceam si ham ham…

In fine, ca sa nu fie chiar o experienta irosita, pe langa fetele de la noi de la scoala am dansat si eu cu niste tanti de prin grecia si bulgaria, macar asa ca idee, sa vad daca se poate au ba. S-a putut (mai greu cu o bucata de tanti care facea salsa de o luna si pe care a trebuit s-o invat cum sa faca un crossbody – ma rog, macar pasii ei ca sa pot sa fac si eu niste variatii pe tema si sa n-o tin in pas de baza 4 minute). Dar oricum, intimidant, si asta am vazut-o si la multi alti incepatori de peste tot. Ma rog, pe de alta parte, nici n-are cum sa nu fie asa cand tu de-abia ai terminat baza si de-abia incepi sa construiesti figuri peste ce stii deja in timp ce dansatorii de pe ringul de dans … well … stiti voi cum e …

Pentru cine nu stie, eu am fost scottish peasant la halloween party (ala cu barba si peruca); m-a amuzat intalnirea cu un “frate scotian” si dialogul ce-a urmat:

- Hey!
- Heeeey !
- Where you from?
- Bulgaria! You?
- Oy, I’m from Scotland laddie!
+ rasete si poze

+ inevitabila faza cu ridicatul kiltului si urlat “Scooootlaaaaaaaaaand!” si “Freeeedoooooom!!” :))

3. Oameni

Marea majoritate din cei pe care i-am cunoscut au fost super super ok. Recunosc ca ma asteptam la niste bucati de aere si fitze (si evident au si existat; n-am inteles niciodata de ce unora le pute ceva sub nas de stau mereu cu el in sus, in fine), dar in mare parte chiar mi-a facut placere sa interactionez cu toata lumea si sa mai cunosc niste bucati de personaje noi, atat romani (in mare parte) – pe care sper sa-i mai vad pe la festivaluri de salsa si nu numai – cat si straini. Mentiune aici, strainii … au fost toti niste oameni extrem de prietenosi si de deschisi, indiferent ca erau incepatori, avansati sau instructori, asadar .. da!

Ah mi-am adus aminte, la party-ul de halloween, nu stiu daca l-ati vazut pe negrul ala cu chilotii in cap. Aia nu mi s-a parut chiar atat de penal, in schimb atitudinea lui de cocalar … cam da. La un moment dat dansa cu cineva cu un pahar intr-o mana, o punga in cealalta, si in timpul asta facea glumea cu un amic de-al lui de pe marginea ring-ului de dans, pe jumatate intors cu spatele la fata cu care dansa. Nice etiquette! Fetelor, indiferent de cat de bun e omul, voi chiar ati dansa cu unu’ ca asta?

4. Concluzii

- vreau neaparat niste workshop-uri de man styling
- vreau foarte neaparat niste workshop-uri de man styling (ahm, i said that already)
- necesit niste bucati de body isolation
- necesit niste corecturi prin leading la niste chestii care nu mi-au fost predate si cam zbarcesc pe ici pe colo din cand in cand
- mai vreau un borovets
- mai vreau niste workshop-uri de orice! (ma ajuta cineva cu fest-urile de salsa de care ziceam mai sus?)

Si cea mai importanta concluzie / sfat pentru incepatori: experienta unui festival/congres mare la inceput, este EXTREM de benefica si suficient de puternica incat sa schimbe perspectivele si perceptiile pe care le ai. MERGETI! Indiferent daca e intimidant sau nu! Merita!

Tags: , , , ,


Nov 01 2010

Despre porcusor, salsa, tango si blog

Category: dansAndy @ 10:23

Hai ca mi-am luat portia de pauza, deja de vreo doua saptamani mi-a revenit cheful de scris pe blog; am stat pana acum sa vad daca e doar temporar au ba. Boooon, de-acum inainte, o sa existe inca o categorie pe minunatul blog porcin, anume “Dans” (si ca atentionare, urmatoarele trei posturi o sa fie doar dans-related pentru ca am niste chestii de povestit).

Va spuneam pe la inceputul lui iulie ca m-am apucat fara sa vreau de dansuri. Si tot fara sa vreau, m-a prins destul de rau, asa ca acum existenta micutului porc este insotita de inca doua elemente noi: salsa si tango. Si inainte sa cititi mai departe, dati un play la clipul de mai jos (sa aveti un oarecare fundal sonor, merita piesa, parol de grohaitor)

Ma amuza de fiecare data cand mai cunosc pe cineva nou din lumea respectiva, ca primesc aceeasi replica “oaaaaa, da’ cum de asculti metal si dansezi salsa? …” urmata de o privire relativ descumpanita si acompaniata de niste doi ochi mari si o bucata de gura cascata. Pai … e simplu, sa facem un breakdown micut, avem asa:

1. Rock. Facand abstractie de cretinismul care spune ca ascultatorul de rock se imbraca in negru, e plin de lanturi, are tricouri cu trupe pe el, da din cap ca descreieratul si nu se spala, la origine, “rock”-ul ne invata sa pastram mereu o minte deschisa si sa imbratisam diversitatea si individualismul (ma refer mai mult la conceptia old-school de a fi rocker). Eu nu m-am considerat niciodata rocker din cauza muzicii pe care o ascult, mai degraba prin prisma conceptiilor, principiilor si a modului de viata. Asadar, prin rock sa spunem ca am invatat sa privesc lumea intr-un mod mult mai deschis decat o faceam pana acum + strength-ul interior aferent. Pana la urma, rock-ul a fost cel care m-a format ca om in ultimii 15 ani (la modul cel mai propriu) si nu pot sa zic ca imi displace unde, cum si ce am ajuns.

2. Salsa. Daca rock-ul reprezinta modul de viata cu principii, discernamant si inner strength, salsa reprezinta modul de viata prin care te distrezi si razi (la superlativ as putea spune). Si cum stiti ca micutul porc nu e chiar cel mai serios om in viata, e o completare a naibii de buna in existenta-mi umila. Pe de alta parte, eu ascult destul de mult jazz, iar piesele de salsa sau cha-cha abunda in mare parte de elemente de jazz ori mai discrete, ori ale naibii de puternice (asta ca sa nu zic nimic de latin jazz). Salsa is fun! Period!

3. Tango. Prima oara cand am dansat tango, d-abia asteptam sa se termine ora. Mi s-a parut plictisitor si anost. A doua oara, mai mult sau mai putin la fel … pana cand … am simtit ce inseamna tango-ul (mai ramane doar sa-l invat :)) ). Anume, “profu’ ” nostru ne-a pus o melodie absolut bestiala (pe care o ascultam obsesiv acum cativa ani) si ne-a indrumat suav sa dansam pe ea (cea din clipul de mai sus). Cred ca a fost prima oara in viata mea in care am simtit intr-adevar cat de bine se completeaza muzica si dansul (dansul .. asa, in forma incipienta pe care o stiu eu). Tango-ul inseamna pasiune si trairi. Atat! (cel putin pentru mine). Si dupa cum stiti ca pentru micutul porc nu e NIMIC mai important in viata decat pasiunea, tango-ul nu putea fi decat o completare normala la cele de mai sus.

Asadar avem un porcusor care traieste prin rock, se distreaza prin salsa si simte prin tango si prin muzica pe care o face. E un lucru perfect normal da? :))

Maine o sa povestesc nitel despre Congresul de la Borovetz vazut prin ochii unui incepator (post mai mult targetat pt. “aia cu dansu’”) si tot maine sau poimaine despre prima mea coregrafie + clipul aferent. Dupa care incercam sa intram in ritmul normal al blogului, cu aceleasi cretinisme. Groh!

P.S. Avand in vedere ca background-ul si cunostintele muzicale ma ajuta, de-abia astept sa finalizez prima piesa de salsa-metal :))

Tags: , , , , ,