Jan 30 2009

Despre “prieteni”

Category: Realitate cruntaAndy @ 11:08

DEX:

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ** Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. - Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatel?.

Am ales definitia asta pentru a plivi usor poteca postului de azi. N-am inteles niciodata de ce oamenii (in special femeile – nu-mi sariti in cap dragele mele, ganditi-va putin intai la cele/cei pe care ii cunoasteti intai) au tendinta de a numi toate persoanele din viata lor “prieteni”. Iar dupa ce toti sunt etichetati ca prieteni, apar ulterior tot felul de nemultumiri si mancatorii cretine, dar deh, asta e alta problema.

De ce se chinuie lumea atat de tare sa obtina “integrarea” intr-un grup de “prieteni” mergand pana intr-acolo incat trebuie sa adopte un anumit stil vestimentar, sa asculte o anumita muzica, sa se machieze intr-un anumit mod sau pur si simplu sa gandeasca la fel ca ei. Sacrifici persoana proprie pentru o mana de oameni pe care in nici un caz nu-i poti numi prieteni, care n-o sa te respecte niciodata si care oricum o sa dispara in timp intr-un mod sau altul. Care e rostul? Ce castigi din asta? Si mai important … ce pierzi?

N-am avut niciodata foarte multi prieteni, dar cei care au fost (si au ramas) sunt persoane capabile sa gandeasca si sa-si dea seama ce conteaza si ce nu. Ca varsta, ce-i drept in momentul de fata majoritatea prietenilor mei sunt mai mari decat mine cu ceva ani (de la 2-3 pana la … Mircea? Cati ani ai tu? ;;) ), nu de alta dar au trecut prin mai multe chestii si au ajuns la un anumit nivel de intelegere (ca sa nu-i spun maturitate) cat sa-si dea seama de anumite lucruri (a nu se intelege ca nu exista si cativa mai “tineri” sau de aceeasi varsta cumine dar … ).

Nu ascultam aceeasi muzica, nu ne imbracam la fel, nu frecventam aceleasi locuri mereu, nu avem grupuri de prieteni asemanatoare intre ele, nici macar nu avem tot timpul aceleasi convingeri, si totusi exista cateva grupuri de oameni in care lucrurile astea nu conteaza; pentru acei oameni conteaza alte lucruri mai putin superficiale.

Bine, si cu toate astea prietenia asta e buna dar ..

Tu? Cati prieteni ai? Zero? Unu? Cinci? O suta?

Voteaza-ma pe blogoree (click AICI). Thanks :)

Tags: , , , , , , , , , ,


Jan 11 2009

Socializam? Socializam!

Category: PerceptiiAndy @ 20:43

In ultimul timp m-a prins socializarea asta rau de tot (mai ales de cand cu blogul), si tot in ultimul timp am inceput iar cu “jocurile de societate”. A inceput sa-mi placa Darts-ul, din pacate pana acum n-am reusit sa-l joc decat treaz => nu nimeresc mereu unde trebuie. Un nene din SUA mi-a zis asa: “Darts is only fun when you’re fuckin’ drunk!”. Nu-i dau neaparat dreptate oricum ai privi problema: pe de-o parte e fun si cand bagi cafea si Ice Tea in tine, iar pe de alta, nu-mi dau seama cum me fucking drunk (sau fucking sober, sau fucking in general) imi poate spori placerea Darts-ului.

Oricum concluzia este si anume urmatoarea: trebuie sa-mi cumpar darts-uri proprii neaparat!

Azi am trecut si prin table, cred ca n-am mai jucat de vreo 2-3 ani de zile. A fost decent, au intrat si doua ‘marti’-uri, si in general am luat linie dupa linie. Macar acolo sa am si eu noroc daca prin alte parti nu.

A urmat biliardul. Ah biliardul! O chestie pe care n-am mai practicat-o de vreo 6-7 ani de zile (iar atunci imi placea la nebunie). Am si castigat chiar, O partida din 13 cred dar nu conteaza, important e ca inca mai pot sa dau la gaura si sa si intre (cati dintre voi o sa va ganditi la prostioare citind replica aia? Nici unul nu? Manca-v-ar Porcusorul de ingerasi ce sunteti! – urmeaza replica unuia dintre voi “macar acolo Andy … macar acolo … la biliard” nu?).

Mi-e dor de Poker Nights. Tin minte ca o data pe saptamana faceam cate un poker night cu incepere de la 8-9 seara si sfarsit pe la 4-5-6 dimineata. Ah ce vremuri … din pacate momentan nu prea mai am cu cine sa prestez asa ceva. Poate pe viitor …

Mi-e dor si de canasta (da da, nu numai babutele joaca acest minunat joc, noi ne strangeam la 20 de ani si jucam canasta). Cel mai palpitant joc a fost unul cu Maria Carneci ca fundal sonor. Divin! (in fine, nu chiar …)

Mi-e dor si de Monopoly! Cui nu i-a placut Monopoly-ul n-a stiut ce-i viata! Serios! :))

Poate in curand …

Ma duc sa spal rufe.

Tags: , , , , , , , , ,


Jan 10 2009

Despre facultate (II)

Category: PerceptiiAndy @ 15:48

Eu sunt (teoretic) student la SNSPA la FCRP in anul V (cred). Am aproximativ cateva sute de colegi, sau mai bine spus colege, dar cum majoritatea isi uita mereu neuronii acasa cand vin la facultate, colegii mei in esenta au fost doar doi: Madam Tanasescu (sau Carmen) si Dom’ Cristisor (sau Cristi) – si ocazionale prezente / dialoguri on-line cu inca vreo 2 persoane.

Pe Cristi l-am cunoscut in primul an intr-un mod ciudat de “male bonding”. Eu – geaca de motor pe mine, el – tricou cu Dimmu Borgir (sau Metallica) nu mai stiu exact ce. Cert e ca inevitabil ieseam in evidenta atat eu si el din toata marea de minunati si fascinanti colegi asa ca la un moment dat am intrat in vorba:

- Salut
- Salut
- Si … ai tricou cu Dimmu a?
- Si … ai geaca de motor a?
- Da, bai frate ce-i cu astia?!
- Nu stiu nene da’ sunt dubiosi rau, uite-te la ei

Nu vreau sa subliniez ceva anume aici in afara faptului ca intr-adevar colegii nostri chiar erau dubiosi, incepand de la pitzi/coca style pana la oameni relativ banali dar cu o privire atat de tampa si pierduta incat te ducea imediat cu gandul la un mielusel pregatit pentru macel.

Anyway, de la acel fascinant si incredibil de inteligent dialog am pastrat legatura pana in ziua de azi, mai putin cand nu sunt examene, si accentuat in perioada sesiunilor :))

Pe Madam Tanasescu am cunoscut-o pe undeva prin anul II dupa nu stiu ce examen cand eu si Cristi stateam in fata salii de clasa si fumam o tigara (eu eram in perioada “azi fumez”). La un moment dat se deschide usa, si iese Madam Tanasescu nonsalanta:

- Ba … voi ati facut ceva?

Eu ma uit la Cristi, Cristi se uita la mine, amandoi cu o privire extrem de sugestiva si etern inteligenta, apoi izbucnim in ras (era clar ca avusesem niste lucrari demne pt. o teza de doctorat dar nu asta era ideea). De-atunci si pana acum, s-a pastrat si legatura cu Madam Tanasescu pe acelasi sistem, mai mult in sesiune, mai putin in afara ei :))

Si mai spuneti unii dintre voi ca sunt anti-social! Uite! Socializez!

Tags: , , , , ,


Nov 20 2008

Strange-mi-ai … copita !

Category: PerceptiiAndy @ 08:58

Yuppy ne invata azi cum sa strangem mana cuiva. Eu … cum sunt un micut porc foarte politicos si gentil si ma gandesc intotdeauna la cititorii mei, am hotarat sa va prezint si voua “teoria stransului”. Evident totul are loc pe “pasi”. Totul in viata e pe pasi de fapt nu?

Pasul 1: Trezit dimineata
Pasul 2a: Mancat
Pasul 2b: Mers la WC si “aruncat WC-ul in aer” (2a si 2b fiind interschimbabili evident)
Pasul 3: Uitat in oglinda
….
etc

Pasul 1

Inainte de toate trebuie stabilit un contact vizual cu “celalalt” si nu trebuie niciodata sa navalesti peste el ci trebuie mentinuta o distanta potrivita. Daca esti un porc mai nenorocit decat mine si-ti transpira mana ca … porcul … poti s-o lipesti pe coapsa, pe pantalon (de preferat sa ai mana scoasa din buzunar, altfel ar putea fi .. “interpretabil”). Palma trebuie tinuta spre stanga si nu in sus, iar bratul trebuie sa stea indoit la un unghi de 120 de grade.

Daca nu va dati seama care e unghiul … aduceti-va un raportor cat despre chestia cu palma, asa e: palma indreptata in sus e semn de submivisitate fata de interlocutor, iar cea indreptata in jos e semn de dominanta. Dar despre asta poate alta data … desi ma indoiesc amarnic ca o sa incep sa dezbat pe-aci elementele comunicarii non-verbale :D

Oricum merge cam asa: il vezi pe ‘el’ in cealalta parte a camerei, incepi sa-l fixezi cu privirea, ii zambesti eventual, dai 2-3 ture de camera timp in care nu-ti iei ochii de la el si intr-un final te duci la el, iti freci mana de pantalon si …

Pasul 2

Strangi mana celuilalt dar nu foarte puternic, mai ales cea a unei femei, si evident pastrezi contactul vizual.

Si fac o paranteza: ce boala am pe oamenii care vin la mine, isi freaca mana de pantaloni, zambesc, intind mana, apoi dau drumul la menghina … Pai stai Gigele asa trai-ti-ar manusitele tale, eu tre’ sa cant cu mainile astea (ma rog … ca nu stiu sa cant e partea a doua, dar e cea mai plauzibila scuza pe care o am). Cel mai misto e cand se nimereste cate un Hercule d-asta sa-mi prinda degetele fix intre inele (da, pentru cei ce nu stiau, eu am pe degetelele-mi finute MULTE inele) si ranjeste sadic in timp ce strange … si strange .. si eu ma invinetesc … si ma invinetesc … si el ranjeste … si eu urlu … si el ranjeste … F U !

Pasul 3

Trebuie sa scuturi mana de 2 sau 3 ori dar nu mai mult. Stii … e ca atunci cand te duci la WC si dai mana cu “Generalul”, cu acel “vechi prieten”. Ai vrea sa-l saluti mai mult, dar nu da bine sa-l scuturi .. erm … sa-i scuturi “mana” mai mult de 2-3 ori.

Pasul 4

La sfarsitul actului sexual, tu desfaci tandru degetele eliberand mana celuilalt, avand grija ca totul sa fie insotit de cel mai inalt grad de naturalete posibil.

Ta-daaaaa ! Felicitari Gulliver, ai reusit sa dai mana cu cineva! Chiar era necesar un ghid pentru asa ceva? Atat de …. au ajuns oamenii din ziua de azi? :))

Tags: , , ,