May 14 2009

Oink oink !

Category: PerceptiiAndy @ 21:01

Da da, stiti ca nu agreez sa pun clipuri pe blog daaaaaaaaaaaaar vroiam doar sa va informez ca eu si fratii mei suntem bine sanatosi :D

Mai jos ne puteti urmari in actiune pe toti :D

Tags: , , , ,


Jan 13 2009

Vreau sa fiu cosmonaut!!

Category: Realitate cruntaAndy @ 12:48

Apropo de leapsa de ieri primita de la 665, chiar nu-mi aduc aminte raspunsul la intrebarea “ce vrei sa fii cand te faci mare?”. Tin minte vag ca raspunsul majoritar era “cosmonaut” (ring a bell?) si cred ca cel putin o data am spus-o si eu!

Si anii au trecut, si am ajuns la un moment dat sa fac inot si ma vedeam deja mare campion, pana in momentul in care instructorul de-atunci mi-a spus scurt:

- Nu mai incerca sa respiri sub apa! Tine-ti respiratia!
- Nu pot …

Urmeaza apoi gestul (care a fost oarecum util) de a-mi pune mana pe cap si de a ma tine sub apa fortat, timp in care, micutul porcusor cu ochii deschisi se agata disperat de parul de pe picioarele instructorului (eram mic ma) si trageam de el jumulindu-l ca pe o gaina.

Apoi am ajuns la scoala generala, unde am constatat eu ca ar fi tare bine sa ma fac profesor de engleza cand ma fac mare, vise curmate aprig in clasa a 7-a din cauza unei olimpiade mai mult decat reusite la anatomie (soldata cu locul I, pentru ca porcusorul este foarte competitiv) ce a avut ca urmare directa schimbarea directiei de mers: ma fac chirurg!

Un an mai tarziu s-a schimbat totul din nou, cand visele porcusorului au fost prinse de mirajul dreptului si de pledoariile vazute la televizor. Parea totul foarte fain nu?

A urmat minunata perioada a liceului. Porcusorul a absolvit prestigiosul Colegiu National de Informatica aka Vianu de pe 1 mai (Bucuresti) unde am ajuns cu gandul de a ma face programator si unde n-am invatat pic de programare, in schimb am invatat cum sa “cant” la chitara si la pian mai mult sau mai putin.

In clasa a IX-a am inceput niste cursuri de teatru. Mi-au placut atat de mult incat orbit de laudele venite din diverse parti m-am hotarat: ma fac actor!

Bineinteles, un an mai tarziu, instinctul poetic si-a facut simtita prezenta si intr-un moment de inspiratie maxima, linia vietii a luat o noua curbura pentru eroul nostru: actor? nu nu, am vrut sa spun scriitor!

Asa ca in clasa a XII-a, dupa observarea catorva operatii la un anumit spital din Bucuresti (deh ma bagase cineva in sala de operatii) am stabilit ca nu mai prestez medicina ci ma duc inspre jurnalism!

Asa ca timp de doi ani de zile, am urmat cursurile Universitatii Media, facultatea de jurnalism, timp in care am lucrat ca web designer, graphic designer (mare gluma ce-a fost si asta) si cateva zile (pana m-am plictisit) la un soft pentru avioane (mare legatura cu ce facusem pana in prezent nu?). Bine si am stat si prin presa putin, asta ca sa fie totusi ceva tangential facultatii.

Economia n-am suportat-o niciodata! In schimb in timpul facultatii, in timp ce cautam disperat burse si surse de bani pentru a pleca in SUA, m-am inscris la un concurs international cu o vaga latura economica. Tema mea a fost legata de globalizare, si cred ca m-am descurcat onorabil, eseul meu fiind undeva printre primele 300 din 7.000 de inscrieri. Ati crede ca m-am reorientat spre ASE nu?

Ei bine nu, prins de mirajul publicitatii (traiasca Hollywood-ul) m-am mutat la SNSPA la relatii publice si comunicare gandindu-ma la o deja prestigioasa cariera in domeniu. Motiv pentru care timp de aproape trei ani de zile am facut sonerii pentru mobile pentru americani si francezi. In continuare pertinent nu?

Si-am ajuns in anul de glorie 2009 cand intr-adevar lucrez oarecum adiacent publicitatii (anume fac post productie audio pentru reclame printre altele) doar ca nu chiar asa cum mi-am imaginat … Printre altele se spune ca as canta pe ici pe colo din cand in cand in diverse trupe si ca as mai compune cate ceva pentru jocuri si scurt metraje.

In fine … si cand te gandesti ca vroiam sa fiu cosmonaut …

Tu? Ce vroiai sa te faci cand erai mic? Ai reusit?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


Dec 06 2008

Zece ani mai tarziu …

Category: Nostalgie, PerceptiiAndy @ 02:24

Si iata ca a venit ziua de 6 decembrie! Ghetute curatate, chestii trestii, alea-alea … dar nu despre asta e vorba .. astazi este ziua de nume a unui mare om … ei bine acest mare om se intituleaza Nicolae Guta! Haideti sa ne unim toti gandurile bune si sa-i uram un calduros La multi ani si implinirea tuturor dorintelor!!!

In alta ordine de idei, dupa postul asta chiar doream sa va multumesc ca va pierdeti timpul in fiecare zi pe aici, citindu-mi ineptiile zilnice; promit sa va dezamagesc in continuare asa cum am facut-o si pana acum :))

Si de fapt tot ce am vrut sa spun acum (pe langa acel sincer si calduros “la multi ani” adresat marelui om de cultura Nicolae Guta) e ca weekend-ul asta o sa fiu plecat din Bucuresti cu ai mei, si-asa nu mai petrecem foarte mult timp impreuna lately. In schimb o sa am net acolo unde mergem si promit sa va tin la curent cu situatia huselor si cu … ce alte tampenii o sa mai fac cu taica-miu .. nu de alta dar ceva aiurea TREBUIE sa facem! Stiti cum e … male ingenuity at its best …. MAN POWER !! UGH! :))

Din categoria “nostalgie” / “amintiri”:

Tin minte ca pe 6 decembrie 1998, am gasit in jurul orei 1 dimineata, in bocanci … (sau mai degraba langa ei) prima mea chitara. Ei bine … bunul Mos Nicolae e vinovat pentru dezastrul fonic ce s-a abatut asupra lumii in anii ce au urmat :))

Am vopsit-o, am lacuit-o, am botezat-o (Lucky o cheama), mi-a tinut companie in fiecare zi la liceu timp de ani buni nelasandu-ma sa ma plictisesc in timpul orelor, m-a aparat de caini in Herastrau … ehe … cate si mai cate :D Chiar am iubit chitara aia :) Acum a ramas la ai mei acasa, sprijinita de un perete, singura si parasita.

Acum zece ani de zile am luat-o pe drumul muzicii, iar sunetele au fost singura constanta in toti anii astia. In continuare o spun: NU sunt muzician si NU o sa fiu niciodata, insa ador sa ma joc cu sunetele! Zece ani mai tarziu, sunetele mi-au ramas pasiune, mi-au devenit job si reprezinta o parte mai mult decat importanta a vietii mele, hell … sounds ARE my life daca stau sa ma gandesc bine :)

Creatia mea de suflet ramane asta! Unii dintre voi o stiti, unii nu. Am tot zis ca o sa inregistrez cum trebuie vocea aia .. dar n-am reusit nici pana in ziua de azi. Piesa se numeste Tears (Ode to Passion, Ode to Love) si e impartita in doua: primele 3 minute sunt Ode to Love, iar ultimele 3 (si probabil minutele care ma definesc cel mai bine ca “om” – pana acum) reprezinta Ode to Passion. Nu o fi cea mai frumoasa lucrare a mea, dar este cea mai personala.

Hai … sa fiti cuminti si sa va aduca Mosul multe dulciuri !! Noapte buna!

P.S.2: Daca inca n-ati facut-o … va astept in continuare aici pentru acel “Salut!” !

P.S.3. Daca sarbatoriti ziua de nume astazi … La multi ani!! (si nu pe acelasi ton ca in inceputul postului :) )

Tags: , , , , , , , , , , ,