Mar 28 2009

20 de centimetri :((

Category: Realitate cruntaAndy @ 13:42

- Deci mama, fii atenta, zise micutul porc tinandu-si parul in mana (coada de fapt), atat tai, arata micutul o oarescare lungime
- Da da …
- Nu da da, I NEED long hair!
- Ai nevoie de-un cacat, zise tata
- Da ma serios!
- Aduc bata de baseball sa-l tin pe loc, continua focos parintele tuns periuta
- Nu-i nevoie, zise muma contempland lungimea
- Aduc spray-ul paralizant?
- Aduci un cacat, rabufni micutul porc. Deci mama ai inteles da?
- Da da … *haaaarsht*
- Ce faci acolo? Simt foarfeca! MAI JOS !!! MAI LUNG !!!
- Taci ma … *haaaaaaaaaaarsht*
- Asa asa, fara mila, rade-l in cap! aclama tata
- Uhm … hai gata .. ai taiat destul …
- Stai acolo si incearca sa nu te misti
*haaaaaarsht*
- Da ma, zise mama, in sfarsit apuc de par si simt ca e par!
- Da’ ce? Pana acum apucai de el si simteai ca e cacat? N-am cacat pe cap!
- E nu dar cu toate firele astea despicate si aiurea taiate parca e coada mai sanatoasa
- Minunat! Lasa-ma sa vad
*Si eroul nostru grohaitor se duse in fata oglinzi si incepu sa boceasca*
- Paaaaaaaaaaaruuuuuuuuuuuuuuuuul meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu !!!!!
- Hai … uite n-am luat foarte mult, am masurat, doar 20 de centimetri
- Paaaaaaaruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu’ meeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu !!!!

Si .. deci … m-am tuns :)) Nu scurt, inca pot sa-l prind in coada si nu e chiar foarte scurta coada dar na … :-s :(

Tags: , , , ,


Dec 25 2008

Despre Craciun si alte chestii

Category: Realitate cruntaAndy @ 14:50

Tot aud lumea in stanga si-n dreapta ca odata ce te maturizezi pierzi pentru totdeauna bucuria aia de copil si sentimentul ala care o insoteste. Aiurea! Am vazut bucuria asta acum cateva ore cand si-a deschis taica-miu cadoul de Craciun. Oricat de mult sau de putin l-ar fi tinut, acea prima reactie a facut toti banii si mi-a adus si mie o bucatica de bucurie si de “Craciun”. Mi s-a parut genial sa vad un om in toata firea cum zambeste sincer in fata unui cadou de Craciun si cum ma ia in brate doar din cauza asta (lucru care nu se intampla chiar des ca deh .. taica-miu fecioara ca si mine … traiasca introvertismul!!). Numai pentru asta pot sa spun sincer: “Multumesc tata!”.

Nu ma intrebati despre ce e vorba, nu asta conteaza si nu asta e important. Important e ca se poate!

In rest .. da, sunt fericit ca am putut sa stau cateva ore azi alaturi de ai mei. Stiu ca nu sunt tocmai cel mai “cuminte”, “potolit”, calm, impartial, neincapatanat fiu din toata lumea, dar asta nu inseamna ca nu imi iubesc parintii, cu toate certurile “regulate” (care, sa fim sinceri, uneori pot fi destul de aprinse, chiar in stilul “adu’ bata din camara ca nu mai suport”).

Nu ma simt un om mai bun de Craciun, nu ma simt mai impacat (dimpotriva), nu simt nici macar Craciunul in sine, totul e un mare haos si sunt momente in care sunt mai rece decat un sloi de gheata zilele astea. Asta e si asa consider ca trebuie sa fie lucrurile in momentul asta. Din fericire toate chestiile astea ma fac sa-mi dau seama ce e important si ce conteaza cu adevarat. Things will change …

O chestie pe care n-o inteleg: de ce trimite lumea atatea urari? atatea mesaje? De ce atata ipocrizie? Se simte cineva mai bine ca i-a dat un mesaj unui om cu care n-a vorbit de 2 ani de zile si a carui existenta nu conteaza catusi de putin pentru persoana proprie? Vrei sa fii in randul lumii? Asa se cade? Aiurea! Ureaza ceva doar persoanelor care inseamna ceva pentru tine, si doar daca vrei s-o faci. N-o face pentru ca “trebuie” sau pentru ca “asa se face”.

Inca ceva, cand dati SMS-uri .. va rog eu SEMNATI-VA la sfarsitul lor. Am primit vreo 3 mesaje azi cu tot felul de urari, dintre care unul cel putin era adresat personal mie dar … nesemnate iar eu nu aveam numerele in agenda (ma rog, au fost mai multe mesaje, dar doar 3 nesemnate). Ok .. thanks, but I’ve no idea who the hell you are :))

Si intr-o ultima ordine de idei, va multumesc pentru mesaje, fie ca au fost pe e-mail, fie ca au fost pe messenger, fie ca au fost SMS-uri. Evident multumesc pentru cele adresate mie in mod special, pentru cele trimise la toata lista/agenda de telefon … m-au lasat mai rece decat un ghetar. Noi sa fim sanatosi!

Va doresc o zi … asa cum vreti voi sa fie!

Tags: , , , , , , , , , , , ,


Dec 23 2008

Cand muzica nu e doar muzica ..

Category: SpeechlessAndy @ 16:26

Cred ca am avut cel putin zece variante de a incepe postul asta, si de fiecare data am renuntat.

Cei care ma stiti in persoana probabil ati auzit deja de nenumarate ori fraza “je deteste la langue francais”. Nu imi place pur si simplu. O pot intelege, o pot scrie cat de cat, o pot vorbi oarecum, dar nu imi place desi a trebuit s-o folosesc ceva vreme.

Saptamana trecuta cred, am ajuns la The Voice pe blog si am vazut clipul de mai jos. Evident ca dup-aia am vrut sa vad intreg spectacolul. Uitati-va la clip si cititi ce e mai jos dupa aceea:

(Urmeaza fragmente de ganduri, imprastiate  haotic si aiurea)

Am reusit sa-l gasesc dimineata pe net, si acum zece minute s-a si terminat. Nu sunt foarte multe chestii pe lumea asta care sa ma “afecteze”, dar pasiunea va fi una dintre ele intotdeauna (oare de ce?).

Notre Dame de Paris e un spectacol fabulos, o productie canadiano-franceza cu o scenografie perfecta, actori care traiesc prin muzica si prin emotie, dansuri care sustin toata actiunea si voci patrunzatoare pe care nu numai ca le auzi, dar le si simti.

La mine in casa a fost si este chiar cald azi, cu toate astea cat timp m-am uitat la spectacolul in cauza mi-a fost frig (a se citi “m-au trecut constant fiorii”). Au fost cateva piese in care se putea citi emotia pura pe fetele actorilor si se putea simti tot urletul de disperare din glasul lor. N-o sa fiu ipocrit si o sa recunosc ca fara sa-mi dau seama mi s-au umezit obrajii la un moment dat, apoi s-au uscat doar pentru a se umezi din nou. Artisti adevarati, in adevaratul sens al cuvantului. Si nu uitati: toata chestia asta e in acea limba minunata pe care n-o suport – in franceza!

Chiar mi-as dori sa pot expune toate gandurile pe care le am in cap vis-a-vis de spectacolul asta, dar cred ca ar trebui sa fie putin “la rece”, nu de alta dar in momentul asta chiar nu-mi gasesc cuvintele.

Quasimodo probabil e cel mai expresiv dintre toti si implicit cel mai patrunzator, poate si datorita timbrului aparte pe care il are vocea lui. De machiaje si costume nu mai zic nimic .. iar povestea … mai bine uitati-va mai jos :)

Daca apreciati arta, pasiunea pentru arta, emotia prin muzica sau chiar pasiunea punct, uitati-va la Notre Dame de Paris. Merita! (ca nota, potrivit Guiness Book of Records, Notre Dame de Paris este musical-ul cu cel mai mare succes in primul an)

Am gasit spectacolul intreg pe youtube si va dau si link-urile catre cantece (nu o sa pun clipurile pe blog pentru ca sunt prea multe) – au si subtitrare in engleza

Act I

Le temps des cathédrales
Les sans-papiers
Intervention de Frollo
Bohémienne
Esmeralda tu sais
Ces diamants-là
La fête des fous
Le Pape des Fous
La sorcière
L’enfant trouvé
Les portes de Paris
Les portes de Paris (II)
Tentative d’enlèvement
La Cour des miracles / Le mot Phoebus
Beau comme le soleil
Déchiré
Anarkia
À boire!
Belle
Ma maison, c’est ta maison
Ave Maria païen
Je sens ma vie qui bascule
Tu vas me détruire
L’ombre
Le Val d’Amour
La volupté
Fatalité

Act II

Florence
Les cloches
Où est-elle?
Les oiseaux qu’on met en cage
Condamnés
Le procès
La torture
Phoebus
Être prêtre et aimer une femme
La monture
Je reviens vers toi
Visite de Frollo à Esmeralda
Un matin tu dansais
Libérés
Lune
Je te laisse un sifflet
Dieu que le monde est injuste
Vivre
L’attaque de Notre-Dame
Déportés
Mon maître, mon sauveur
Donnez-la moi
Danse mon Esmeralda
Finale

Tags: , , , , , , , , , , , ,


Dec 08 2008

Parfum de decembrie…

Category: NostalgieAndy @ 16:05

Dupa ce-am plecat azi de la serviciu, m-am oprit 10 minute la ai mei parinti chitit sa iau trei casete audio (da .. desi am pseudo-rezolvat cu cd player-ul din masina .. inca se simte nevoia casetofonului :)) ). Trei casete pe care le-am ascultat enorm de mult cand eram in scoala generala (deci … destul de demult). Cu ce? Colinde de craciun americane. Nu radeti! Le-am iubit! Tin minte ca de fiecare data cand le ascultam, intram parca in “alta lume” … simteam brusc un anume “spirit al Craciunului”.

Tin minte ca ma uitam in revistele Burda si Nouvelle nu-stiu-ce ale maica-mii dupa cele cateva pagini cu decoratii de craciun, si asta in fiecare an. De fiecare data incercam sa fac cate ceva de-acolo … venea Craciunul! La un moment dat am cumparat ceara de albine si m-am apucat sa sculptez in ea “nasterea” (n-am trecut mai departe de Iosif si Maria). Alta data am incercat sa fac coronite de craciun improvizate (luati aminte ca eram totusi mic … foarte mic :P pentru mine erau niste lucruri aproape imposibile).

Imi amintesc ca in fiecare an, cu 3-4 zile inainte de Craciun scotoceam in toata casa dupa cadouri ascunse. Si le gaseam de fiecare data … sub patul parintilor, la ei in dulap, in biblioteca, sub ligheanul din camara … nu conta unde erau, le gaseam de fiecare data ..

Si venea dimineata Craciunului, si ma trezeam primul pe la 5 dimineata, cautam lanterna lu’ taica-miu si ma duceam repede la brad, tiptil-tiptil sa nu care-cumva sa-i trezesc pe ai mei, si ma uitam dupa cadouri .. si fosneam incet, incercam sa le subtilizez la mine in camera sa le deschid … si nu reuseam de fiecare data (ca deh, faceam prea multa galagie).

Anyway, revenind la zile mai recente … am vrut neaparat casetele ALEA, desi puteam sa fac un cd de pe net, dar n-ar fi fost la fel. Am dat “play” in masina si m-am bucurat de fiecare minut in plus petrecut in trafic, evident ca acum sunt o leguma nostalgica si melancolica dar deh, e ok :)

In fiecare an, inceputul lui decembrie aduce cu el un “anume” miros. Se intampla ceva cu mine … e totul “altfel”. Incep sa ascult colinde, ma gandesc la brad, ma gandesc la cadouri, ma gandesc la sarbatori si la familie, si ma entuziasmez cat se poate de tare in fiecare an. Totul e frumos si .. de-abia astept sa vina zilele “alea”. Si raman asa entuziasmat pana pe 23 decembrie … cand se rupe filmul…

Vine Ajunul, vine Craciunul … iar mie nu-mi mai spun absolut nimic. Sunt niste zile absolut banale si normale, in care nu se intampla nimic deosebit, si tot entuziasmul si tot spiritul de sarbatoare dispar instantaneu. Asa e in fiecare an … nu mai simt nimic … nu raman decat niste zambete amare pe care le afisez in public …

Asa e in fiecare an …

Voteaza-ma pe blogoree (click aici). Thanks …

Tags: , , , , , , , ,